Sistemul de canalizare, 600 î.Hr. – Ce ar putea fi mai important pentru sănătate!

Apa de băut necurată a fost, de-a lungul istoriei, cea mai importantă cauză de deces a omenirii.

Având în vedere marea varietate de boli pe care le pot provoca apele uzate sau apa contaminată cu acestea, dezvoltarea unor sisteme eficiente de canalizare merită din plin un capitol în această carte. De exemplu, următoarele boli legate de canalizare reprezintă astăzi pericole posibile în Statele Unite, iar cele mai multe pot provoca diaree severă: campilobacterioza (cea mai frecventă boală diareică din Statele Unite, cauzată de bacteria Campylobacter, care se poate răspândi în sânge și poate produce o infecție ce amenință viața persoanelor cu sistem imunitar slăbit), criptosporidioza (boală cauzată de parazitul microscopic Cryptosporidium parvum), E. koli diareigen (diverse varietăți ale bacteriei Escherichia koli), encefalita (inflamația creierului, o boală virală transmisă frecvent, care apare prin depunerea ouălor de țânțari în canalizare), gastroenterita virală (cauzată de numeroase virusuri, inclusiv rotavirusul), giardioza (cauzată de parazitul microscopic unicelular Giardia intestinalis), hepatita A (o boală hepatică provocată de un virus), leptospiroza (provocată de bacterii) și methemoglobinemia (cunoscută și ca sindromul bebelușului albastru, declanșată când sugarii beau apă bogată în nitrați din apa sistemelor septice).

Alte boli legate de canalizare includ poliomielita (provocată de un virus) și următoarele boli bacteriene: salmoneloza, shigeloza, febra paratifoidă, febra tifoidă, yersinioza și holera.

În mod tradițional, construcția inițială a Cloaca Maxima, unul dintre cele mai faimoase sisteme timpurii de canalizare de mari dimensiuni din lume, construit în Roma antică pentru drenarea mlaștinilor și a canalului local, este datată în jurul anului 600 î.Hr. Totuși, sisteme vechi de evacuare a apelor uzate au fost construite și în India antică, Orientul Mijlociu preistoric, Creta și Scoția. În prezent, epurarea apelor uzate include de obicei diverse filtre și descompunerea biologică a deșeurilor de către microorganisme într-un habitat controlat, urmate de dezinfecție pentru reducerea numărului microorganismelor înainte ca apa să fie evacuată în mediu. Dezinfectanții pot include clorul, lumina ultravioletă și ozonul. Uneori se folosesc substanțe chimice pentru scăderea nivelurilor de azot și fosfor. Înaintea sistemelor de canalizare, locuitorii orașelor își aruncau adesea deșeurile pe străzi.

Descrierea imaginii: Latrinele fortului roman Housesteads, situat de-a lungul Zidului lui Hadrian în provincia romană antică Britannia. Apa care curgea din rezervoarele învecinate îndepărta deșeurile.

• Subiectul anterior: Chirurgia oculară, 600 î.Hr. – Intervenția asupra celui mai sensibil organ în Antichitate
• Subiectul următor: Jurământul lui Hipocrate, 400 î.Hr. – Adevăruri și reguli dincolo de timp