Chirurgia oculară, 600 î.Hr. – Intervenția asupra celui mai sensibil organ în Antichitate

Istoricul Peter James și arheologul Nick Thorpe scriu: „Ochiul este una dintre cele mai sensibile părți ale corpului asupra cărora poate opera un chirurg.” Totuși, chirurgia oftalmică (a ochiului) a fost unul dintre cele mai avansate domenii ale medicinei din lumea antică. O cauză frecventă a orbirii aproape complete sau totale este cataracta, o opacifiere care apare în cristalinul ochiului.

Operația de cataractă era cunoscută medicului indian Sushruta (aproximativ 600 î.Hr.), care, în Sushruta Samhita (un vechi text sanscrit despre medicină și chirurgie), descria o intervenție în care medicul folosea un ac înclinat pentru a împinge efectiv cristalinul spre ochi și îl împingea în afara ochiului.

Deși ochiul nu se mai putea focaliza corect, această operație putea schimba viața persoanelor al căror cristalin foarte opac bloca aproape toată lumina. După procedură, medicul scufunda ochiul în unt cald și îl bandaja. Această abordare de bază a chirurgiei cataractei ar fi putut fi folosită în Babilon cu secole mai devreme. În prezent, procedura include de obicei îndepărtarea cristalinului și înlocuirea lui cu unul artificial.

Oftalmologia, ramura medicinei care studiază anatomia și funcția ochiului, a fost un domeniu de interes foarte activ în medicina islamică medievală și a avut numeroși specialiști, printre care Ammar ibn Ali din Mosul (aproximativ 1000 d.Hr.), care folosea o seringă și aspirația pentru îndepărtarea cataractei. Printre aceștia se numără Ibn al-Haytham (Alhazen), care a discutat anatomia ochiului și optica în Cartea opticii (1021); Ibn al-Nafis, autorul Cărții șlefuite despre oftalmologia experimentală, care a scris un amplu manual de oftalmologie; și Ali ibn Isa, autorul celebrului manual Carnetul medicului oftalmolog. În perioada islamică medievală, oftalmologii (medicii de ochi) aveau de obicei nevoie de o autorizație pentru a practica.

Oftalmologul german Julius Hirschberg a scris: „Între anii 800-1300 d.Hr., lumea islamică a produs cel puțin 60 de specialiști renumiți în boli oculare, autori de manuale și monografii în oftalmologie. Între timp, în Europa nu se auzise de un oftalmolog înainte de secolul al 12.”

Descrierea imaginii articolului: O ilustrație din Anatomia ochiului, un manuscris arab al lui El-Mutadibih (în jurul anului 1200 d.Hr.).

Personalități istorice menționate în articol: Ali ibn Isa (940–1010), Ibn al-Haytham (965–1039), Ibn al-Nafis (1213–1288), Julius Hirschberg (1843–1925)

• Subiectul anterior: Degetul mare de la picior Greville Chester, 1000 î.Hr. – Cea mai veche proteză din lume
• Subiectul următor: Sistemul de canalizare, 600 î.Hr. – Ce ar putea fi mai important pentru sănătate!