Degetul mare de la picior Greville Chester, 1000 î.Hr. – Cea mai veche proteză din lume

Jurnalista Haley Poland a scris: „Protezele, care au ajutat un orb să vadă, un surd să audă sau o persoană cu ambele picioare amputate să meargă, au parcurs un drum lung de la Căpitanul Hook. Dacă odinioară erau membre din lemn și ochi de sticlă, acum sunt dispozitive electromecanice care interacționează cu sistemele corpului și sunt concepute să comunice aproape inteligent cu nervii și creierul uman.”

Proteza este un dispozitiv care înlocuiește sau mărește o parte lipsă ori deteriorată a corpului. De exemplu, Degetul Mare Greville Chester, numit după egiptologul și colecționarul de antichități care a cumpărat obiectul egiptean pentru British Museum în 1881, este un deget artificial din pânză de in, adeziv și ipsos, datat între 1295 î.Hr. și 664 î.Hr. Degetul Mare prezintă urme de uzură, sugerând că nu era doar un obiect atașat după moarte, în timpul mumificării. Un alt deget artificial cu urme de uzură, Degetul din Cairo, a fost descoperit la o mumie egipteană datată între 1069 î.Hr. și 664 î.Hr. Îmbinat în trei locuri, era probabil mai funcțional decât Degetul Mare.

În Evul Mediu, făuritorii de armuri produceau membre artificiale din fier pentru soldații care își pierduseră membrele. În anii 1500, chirurgul francez Ambroise Paré a dezvoltat un picior artificial cu articulație mobilă a genunchiului și un picior flexibil acționat de un arc. A inventat și mâini mecanice cu arcuri.

În epoca modernă, noile materiale plastice și materiale precum fibra de carbon au făcut protezele rezistente și ușoare. Sunt folosite astăzi și membrele mioelectrice, controlate prin transformarea mișcărilor musculare în semnale electrice. Reanimarea mușchiului-țintă este o metodă prin care nervii ce controlau anterior mușchii unui membru amputat sunt redirecționați chirurgical pentru a controla acum funcția unui mușchi activ. Astfel, când persoana se gândește să miște un anumit deget, se poate contracta, de exemplu, o mică zonă musculară a pieptului, iar senzorii așezați deasupra mușchiului pot controla apoi o proteză robotică. Pentru controlul protezelor sunt cercetate protezele neurocognitive, care detectează direct impulsurile creierului sau ale nervilor.

Descrierea imaginii articolului: O proteză flexibilă a degetului mare, din piele și lemn, este încă atașată piciorului unei mumii de femeie egipteană vechi de 2400 de ani, al cărei deget real fusese amputat. Piciorul și degetul sunt expuse la Muzeul din Cairo.

Personalități istorice menționate în articol: Ambroise Paré (1510–1590), Greville John Chester (1830–1892)

• Subiectul anterior: Sângerarea (luarea de sânge), 1500 î.Hr. – O neînțelegere de mii de ani
• Subiectul următor: Chirurgia oculară, 600 î.Hr. – Intervenția asupra celui mai sensibil organ în Antichitate