Surpriză: mutația BRCA provoacă și cancer de prostată

Apariția precoce a unor cancere diferite la același individ sau în familie a intrigat cercetătorii. După articolul din Science din 1990 despre cancerul ereditar mamar-ovarian precoce, în 1994 a fost descoperită BRCA1, iar în 1995 BRCA2. Pe măsura cercetării, s-a constatat că persoanele cu această proteină afectată au risc crescut nu numai mamar și ovarian, ci și pancreatic și, la bărbați, de cancer de prostată, această probabilitate fiind și ea crescută.
BRCA își ia numele de la inițialele englezești ale cancerului mamar, breast cancer. Proteinele BRCA 1 și 2 repară DNA, structura genelor. Sunt gene supresoare tumorale, care inhibă creșterea. Defectele lor împiedică repararea DNA, iar DNA afectat inițiază cancerizarea. Când această cale principală de reparare a DNA este deteriorată, o a doua cale, polimeraza PARP, funcționează mai intens în celula tumorală. Inhibarea PARP conduce la moarte, astfel că medicamentele dezvoltate împotriva ei constituie tratamentul țintit pentru mutația BRCA 1-2. Din grup fac parte Olaparib, Veliparib și Niraparib.
În cancerul ovarian cu gene BRCA1-2 afectate, a primit aprobarea FDA în 2014 medicamentul Olaparib (Lynparza), care a demonstrat același succes în studiile cancerului mamar cu BRCA1-2 afectate și cancerului de prostată. Studiul publicat în prestigioasa NEJM a inclus pacienți cu cancer de prostată rezistent la hormoni, în număr de 49.
Toți primiseră chimioterapie și aveau afectată repararea DNA, cu %50 prezentând mutație BRCA2. Față de placebo, grup fără medicament, olaparibul a adus 6 luni suplimentare de supraviețuire globală. Deși nu are încă aprobarea FDA pentru prostată, este promițător pentru pacienții noștri.
Veliparib, în studiul de fază II prezentat la ASCO, congresul american din 2016, a fost testat la 153 de pacienți cu cancer de prostată rezistent la hormoni. A fost adăugat abirateronei, zytiga, utilizate în boala avansată. Indiferent de leziunile DNA, grupul cu veliparib a avut timp mai lung până la progresie și PSA, antigen specific prostatic, redus. În subgrupul cu proteine de reparare DNA afectate, succesul era și mai mare, cu beneficiu suplimentar de %45 al răspunsului și răspuns PSA de %90. Veliparib pare să își găsească locul în viitor pentru acești pacienți. Nirapanib este inhibitorul căii PARP pentru care studiile continuă.
În concluzie, deși medicamentele care demonstrează succesul terapiei țintite nu au intrat încă în practica zilnică, sunt opțiuni promițătoare pentru pacienți.
Surse
Inherited DNA-Repair Gene Mutations in Men with Metastatic Prostate Cancer.
N Engl J Med 2016; 375:443-453August 4, 2016DOI: 10.1056/NEJMoa1603144
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.





Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.