Un medicament nou care acționează asupra leziunilor și reparării DNA în cancerul de prostată în stadiul 4, rezistent la tratamentele standard: olaparib (Lynparza)

Potrivit unui studiu publicat în prestigioasa revistă medicală NEJM, o parte dintre pacienții cu cancer de prostată avansat, cu defecte ale genelor de reparare a DNA și fără răspuns la tratamentele standard, răspund foarte bine la un medicament chimioterapic nou, numit olaparib.

În trecut, răspândirea cancerului de prostată în țesuturi îndepărtate marca începutul unei perioade fără soluții. După identificarea rolului androgenilor, hormonii masculini, în dezvoltarea cancerului de prostată, suprimarea androgenică a devenit tratamentul standard al bolii răspândite la distanță, metastatice, avansate, în stadiul 4. Răspunsul inițial este foarte bun. După un timp însă, modificările genetice ale locurilor de legare a androgenilor determină rezistență la suprimarea androgenică. În prezent, docetaxelul, un chimioterapic care prelungește într-o anumită măsură viața, este considerat tratament standard în cancerul de prostată devenit rezistent la suprimarea androgenică. Nu există încă un standard pentru tratamentul bolii care nu răspunde la schemele cu docetaxel sau care încetează ulterior să mai răspundă. Din acest moment, strategiile adoptate urmăresc în primul rând prelungirea vieții cât mai mult posibil. Există câteva opțiuni, precum abiraterona, dar ratele de supraviețuire obținute sunt foarte reduse. De aceea sunt necesare tratamente noi pentru cancerul de prostată metastatic, rezistent la suprimarea hormonală. Potrivit unui studiu publicat recent în revista medicală NEJM, olaparibul (Lynparza) este un candidat pentru una dintre aceste opțiuni.

Studiul, prezentat și la reuniunea anuală a Asociației Americane pentru Cercetarea Cancerului, a evaluat 49 de pacienți cu cancer de prostată avansat, rezistent la terapia hormonală și la alte tratamente standard. Pacienții au primit regulat olaparib zilnic și au fost urmăriți timp de 22 de luni. Dintre cei 49 de pacienți, 17 au răspuns la olaparib. La 6 pacienți, răspunsul a constat în reducerea tumorii la investigațiile imagistice; la 11, în scăderea cu cel puțin %50 a nivelului sanguin al PSA, antigenul specific prostatic. La 4 pacienți, răspunsul a durat peste 12 luni. Analiza genelor de reparare a DNA a examinat cei 49 de pacienți și a identificat defecte la 15 dintre aceștia, iar 13 dintre aceștia făceau parte din grupul care a răspuns la olaparib. Astfel, la pacienții cu cancer de prostată avansat s-a observat o asociere semnificativă între defectele genelor de reparare a DNA și răspunsul la olaparib.

Olaparibul inhibă PARB, o enzimă implicată în repararea DNA, vizând celulele tumorale sensibile la defectele de reparare a DNA. Anterior, în decembrie 2014, a fost aprobat pentru femeile cu cancer ovarian avansat și defecte ale genei BRCA. Acum începe să fie demonstrată eficacitatea sa și în cancerul de prostată avansat cu defecte ale genelor de reparare a DNA. Identificarea grupurilor de pacienți sensibili la olaparib este importantă nu numai pentru cancerele ovarian și prostatic avansate, ci și pentru alte tipuri de cancer. Studiul reprezintă un progres important, dar, ținând cont și de numărul mic de pacienți evaluați, este doar un început. Sunt necesare alte studii de susținere înainte de a începe utilizarea medicamentului la acești pacienți.