Adăugarea tratamentului local la osimertinib a prelungit supraviețuirea fără progresie cu 34 la sută
În acest articol
O abordare nouă în cancerul pulmonar cu mutație EGFR
La pacienții cu boală metastatică sau local avansată, cu cancer pulmonar fără celule mici (NSCLC) cu mutație EGFR , adăugarea la terapia țintită a unui tratament local de consolidare (LCT) prelungește semnificativ supraviețuirea fără progresie (PFS) obținută prin tratament. Studiul NorthStar (LBA72) , prin rezultatele sale prezentate la ESMO 2025, a arătat că asocierea efectului osimertinibului în monoterapie cu tratamente locale poate face controlul bolii mai durabil.
Osimertinib este un inhibitor de tirozin-kinază EGFR (TKI) de generația a treia și a devenit tratament standard la pacienții cu deleția exonului 19 EGFR (ex19del), mutația L858R sau mutația T790M dobândită. La majoritatea pacienților cu NSCLC metastatic cu mutație EGFR sunt însă inevitabile, în timp, dezvoltarea rezistenței și progresia bolii sub tratament.
Literatura a demonstrat că tratamentul local de consolidare (LCT) , prin chirurgie sau radioterapie, îmbunătățește supraviețuirea în special la pacienții cu NSCLC oligometastatic . Prin eliminarea clonelor rezistente care ar putea apărea sub tratament EGFR-TKI, această abordare poate întârzia progresia sistemică.
Totuși, dovezile prospective randomizate privind rolul LCT asociat cu osimertinib au fost până acum limitate. NorthStar este important ca prim studiu prospectiv de amploare care caută răspunsul la această întrebare clinică.
Designul studiului
- Numele studiului: NorthStar (LBA72, ESMO 2025, Berlin)
- Design: randomizat, faza 3, deschis
- Pacienți: NSCLC local avansat sau metastatic cu mutație EGFR, ex19del, L858R sau T790M pozitiv
- Condiție: fără progresie după inducția cu osimertinib
- Brațe:
- Osimertinib + LCT (n=56): chirurgie (n=17), radioterapie (n=33), ambele (n=6)
- Osimertinib singur (n=63)
- Obiectiv principal: Supraviețuire fără progresie (PFS)
- Obiective secundare: supraviețuire globală (OS), siguranță, analize pe subgrupuri
Principalele rezultate
| Obiectiv | Osimertinib (n=63) | Osimertinib + LCT (n=56) | HR (IÎ 95%) | Valoare p |
|---|---|---|---|---|
| PFS mediană, luni | 17.5 (14.5–24.3) | 25.3 (19.4–45.0) | 0.66 | 0.025 |
| Rata PFS la 12 luni | 68% | 82% | – | – |
| Rata PFS la 36 de luni | 24% | 40% | – | – |
Aceste rezultate arată că adăugarea tratamentului local produce o reducere cu 34% a riscului de progresie . Beneficiul PFS a fost consecvent în toate subgrupurile.
Rezultate pe subgrupuri
- PFS la cei cu deleția exonului19 EGFR: 39.8 luni față de 22.8 luni (HR 0.58)
- În mutația L858R: 19.1 luni față de 11.0 luni (HR 0.60)
- La cei cu peste 3 metastaze: 20.7 luni față de 15.9 luni (HR 0.73)
- La cei cu LCT complet: 33.1 luni față de 15.1 luni (HR 0.42)
Siguranță și tolerabilitate
Au fost raportate 3 reacții adverse specifice LCT, de grad 3 : pneumonită, leziune arterială și empiem. În afara acestor cazuri, în general, tratamentul a fost bine tolerat. Monitorizarea toxicității pe termen lung continuă.
Comentariul Academiei DROZDOGAN
Studiul NorthStar arată că, la pacienții cu NSCLC cu mutație EGFR care primesc terapie țintită, tratamentul local poate prelungi controlul sistemic . Strategia este promițătoare în special pentru încărcătura metastatică limitată sau stadiul oligometastatic. Osimertinib + LCT ar putea deveni, la cei cărora nu li se pot adăuga chimioterapie sau amivantamab, o opțiune eficientă și tolerabilă . Sunt însă necesare selecția atentă a pacienților și susținerea prin studii prospective de confirmare.
Sursă: NorthStar Study, ESMO 2025, Late-Breaking Abstract #LBA72 (Berlin, 17–21 octombrie 2025). Garassino M. et al. EClinicalMedicine 2025;87:103435.
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.
Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.