Când o chirurgă specializată în cancerul de sân se îmbolnăvește de cancer de sân!

În cele din urmă, orice medic devine într-o zi pacient. Pentru mulți medici, experiența unei boli grave și a tratamentului îi învață modestia, le deschide ochii și, în final, îi transformă.

Un șoc neașteptat: cea mai grea zi de operații a unei chirurge

Dr. Anne Peled: Îmi deschisesem cabinetul privat de numai 2 ani când am simțit un nodul la sân. Chiar credeam că va fi doar un chist sau ceva benign. Nu aveam antecedente familiale de cancer de sân. Eram sănătoasă, participam la triatloane și mă alimentam foarte bine. A doua zi după biopsie anatomopatologul a telefonat: era cancer de sân invaziv.

A fost un șoc total. Când am primit vestea, mă pregăteam să fac spălarea chirurgicală a mâinilor pentru o mastectomie bilaterală și reconstrucție la o altă pacientă cu cancer de sân. Am terminat acea operație în ziua respectivă, apoi am făcut rapid toate investigațiile imagistice necesare și am aflat că nu aveam nevoie de chimioterapie. Fiind domeniul meu, am avut noroc în privința accesului la resurse, dar exista ceva la care nu mă așteptam: când primești un diagnostic din propria specialitate, faptul că știi atât de multe devine cu adevărat copleșitor.

Dilema mastectomiei: avertismentul unei prietene

Multe femei diagnosticate, ca mine, la 37 de ani aleg mastectomia bilaterală. Dar eu nu puteam face asta. Mă îngrijorau foarte mult problemele de vindecare, complicațiile și, mai presus de toate, pierderea sensibilității . Una dintre cele mai apropiate prietene ale mele făcuse mastectomie și mi-a spus: „Îmi pun sutienul sport, dar nici măcar nu simt că îl port.”

De aceea, păstrarea sensibilității a contat mult în decizia mea de a face lumpectomie (îndepărtarea tumorii). Dar îmi doream și o lumpectomie „bună”, care să permită totodată reconstrucția (refacerea). În cele din urmă, am făcut ambele intervenții cu o echipă alături de care mă pregătisem.

Ca pacientă, am fost uimită cât de dificil este să iei decizii și să înțelegi toate componentele diferite ale tratamentului. Știam despre cancerul de sân și chirurgia reconstructivă tot ceea ce poate ști un om, și totuși îmi era în continuare foarte greu să îmi dau seama ce să fac.

Nașterea unei noi tehnici: ideea de la cină

Dr. Ziv M. Peled (soțul lui Anne): Diagnosticul a fost incredibil de devastator. Te uiți la persoana pe care o iubești și te gândești: Ce urmează? Ce se va întâmpla cu cariera ei? Pe de altă parte, Anne se pricepe atât de bine să „facă limonadă din lămâi”, încât discuția s-a transformat repede în întrebarea „Cum putem transforma asta în ceva care să îi ajute pe alții?” . Am început să vorbim despre amorțeala pe care o resimt femeile după mastectomie.

Anne Peled: Așa am dezvoltat tehnica pe care o numim „mastectomie cu păstrarea sensibilității” . În mod obișnuit, la mastectomie, pentru a îndepărta în siguranță întregul țesut mamar trebuie secționați nervii care pătrund direct în acesta. Secționarea lor provoacă nu doar amorțeală, ci și dureri cronice.

Ne-am gândit astfel: putem repara nervii din alte regiuni ale corpului folosind „grefe nervoase” prelevate de la donatori decedați și decelularizate. Acestea funcționează ca o punte prin care propriul nerv poate crește în timp. Vedeam că metoda funcționa foarte bine la nivelul extremităților (brațe și picioare). Am hotărât să încercăm: eu am făcut lumpectomie în ianuarie 2018, iar la sfârșitul lui februarie am operat primul nostru caz cu noua tehnică. În articolul publicat în iulie 2019 am arătat că, dintre cele 16 paciente tratate, 87% și-au păstrat sensibilitatea. Nu este perfect, dar majoritatea oamenilor își recapătă o mare parte din sensibilitate. De atunci am efectuat cel puțin 1000 de proceduri.

Sensibilitatea nu este un lux

Ziv M. Peled: A simți nu este doar un lux sau o chestiune legată de sexualitate. Când gătești, poate sări ulei fierbinte pe sân; poți suferi o arsură de gradul al treilea fără să o simți. Apoi te uiți în jos și vezi că implantul a rămas expus, ceea ce înseamnă o leziune care necesită mai multe operații. La soare, poți să nu simți nevoia de protecție solară și să faci arsuri grave. Sau, la sală, poți să nu observi că sânul a ieșit din îmbrăcăminte și să te simți foarte stânjenită. Înțelegem cât de importantă este, de fapt, sensibilitatea abia atunci când o pierdem.

De partea nefavorabilă a statisticilor: al doilea cancer după șapte ani și jumătate

Anne Peled: După lumpectomie, totul a fost minunat timp de 7.5 ani. Îmi trăiam viața așa cum doream din toate punctele de vedere. Apoi, în mai 2025, am făcut o mamografie. M-au rechemat din cauza unor calcificări. Partea incredibilă era că nici măcar nu era o recidivă a vechiului cancer. Pe aceeași parte apăruse un alt cancer.

Mergeam din nou la o operație asemănătoare. Nu eram deloc pregătită pentru această veste. Deși sunt atât de puține femei diagnosticate cu cancer de sân înainte de 40 de ani, mi se întâmplase mie, în ciuda faptului că făcusem totul „corect”. Probabilitatea mea de a dezvolta un cancer nou era sub 7%. Să te afli iar și iar de partea greșită a cifrelor te face să te întrebi: „Cum este posibil?” Gândul acesta nu îți dă pace.

Am înțeles imediat că aveam nevoie de mastectomie. Nu mai exista altă opțiune. Voiam ca operația să fie făcută exact așa cum o făceam eu și Ziv. Din fericire, era într-un stadiu care nu necesita chimioterapie. Când chirurgul meu plastician a propus ca Ziv să facă repararea (reconstrucția) nervilor, primul meu gând a fost că i-ar fi prea greu. Dar, gândindu-mă că nimeni nu cunoaște această operație mai bine decât noi, am decis să îl întreb. A spus „da” fără nicio ezitare.

„Trecerea de la parcarea medicilor la parcarea pacienților”

Anne Peled: Să fii pacientă este într-adevăr foarte, foarte greu. Unul dintre cele mai cumplite momente a fost ziua în care am mers la spital pentru radioterapie după primul diagnostic. Am parcat în parcarea pacienților, deși de la 21 de ani parcam în cea a medicilor. Am intrat la acea programare plângând în hohote. Așteptarea este cu adevărat foarte grea.

Le spunem tuturor că recuperarea este un proces; le-am spus asta pacientelor mele de nenumărate ori, dar chiar așa este. Cere foarte mult efort. Trebuie să urmez protocoalele de reabilitare senzorială. Simt pieptul tensionat și am implanturi cu care trebuie să mă obișnuiesc. Am fost puțin surprinsă de câtă răbdare îți trebuie pentru a accepta cu adevărat schimbările. Trebuie pur și simplu să lași timpul să treacă, iar asta a fost mai greu decât mă așteptam.

Am fost foarte deschisă cu privire la acest parcurs, așa că pacientele mele care făcuseră mastectomie cu 4-6 luni înaintea mea veneau și îmi spuneau: „Astăzi am reușit asta, în curând îți va veni și ție rândul” . O pacientă mi-a adus un voucher la coafor pentru spălatul părului, fiindcă știa că nu îmi voi putea ridica brațele după operație. Mi-au trimis sutienele lor preferate și liste de lecturi. Cea mai frumoasă parte a faptului că am trecut de două ori prin cancer a fost crearea acestei comunități uriașe de oameni care îți sunt alături.