Care este riscul unui al doilea cancer în cancerul pulmonar în stadiu incipient?

Odată cu utilizarea tot mai frecventă a screeningului, crește numărul pacienților diagnosticați cu cancer pulmonar în stadii incipiente, iar tratamentele aplicate în aceste stadii au rezultate mai bune. Chirurgia are un rol important în tratamentul cancerului pulmonar precoce. În special, stadiul T1aN0 reprezintă una dintre etapele esențiale ale acestei lupte. Potrivit ediției a 8-a a clasificării tumoră, ganglioni limfatici, metastaze (TNM), aceste cancere sunt tumori mai mici de 1 cm și nu s-au răspândit în ganglionii limfatici sau în alte organe. Pentru tratarea lor se poate alege lobectomia (rezecția lobară) sau o intervenție mai mică, rezecția sublobară (lobectomia parțială). Totuși, se pune întrebarea cum influențează fiecare dintre aceste tratamente riscul unui al doilea cancer pulmonar primar.

Al doilea cancer pulmonar primar înseamnă apariția unui cancer nou și independent la un pacient diagnosticat anterior cu un alt cancer pulmonar. Noul cancer poate fi diferit genetic și histologic de cel anterior și se poate dezvolta în același plămân sau în celălalt. Poate apărea după tratarea primului cancer și poate necesita o abordare terapeutică diferită.

Cancerul pulmonar T1aN0 și tratamentul său

Cancerul pulmonar T1aN0 este diagnosticat de obicei prin screening cu tomografie computerizată cu doză redusă și poate fi tratat cu succes prin intervenție chirurgicală. În acest stadiu, alegerea celei mai potrivite operații pentru pacient, ținând seama de dimensiunea și extinderea cancerului, reprezintă o decizie esențială. Lobectomia și rezecția sublobară sunt cele două metode principale alese frecvent. Modul în care ele influențează riscul unui al doilea cancer pulmonar primar se află însă în centrul cercetărilor din domeniu.

Rezultatele remarcabile ale studiului

Journal of Clinical Oncology  a publicat studiul raportat de dr. Thomas Stinchcombe și colegii săi, care include analize din studiul de fază III Cancer and Leukemia Group B 140503/Alliance. Între 2007 și 2017, 697 de pacienți cu cancer pulmonar non-microcelular (NSCLC) în stadiul T1aN0 au fost repartizați aleatoriu la lobectomie (357 de pacienți) sau rezecție sublobară (340 de pacienți). Studiul a arătat că rezecția sublobară nu este inferioară lobectomiei în privința supraviețuirii fără boală, adică rezultatele nu sunt mai nefavorabile.

• Durata urmăririi și screeningul: După operație, pacienții au fost examinați anual prin tomografie computerizată (CT) timp de 5 ani. Urmărirea mediană a fost de 7 ani.
• Ratele anuale ale unui al doilea cancer pulmonar primar:
  • În ansamblu, un al doilea cancer pulmonar primar a apărut anual la 3,4% dintre pacienți (interval de încredere [IÎ]: 2,9%–4,1%).
  • În grupul cu rezecție sublobară, rata anuală a fost de 3,8% (IÎ: 2,9%–4,9%).
  • În grupul cu rezecție lobară, rata anuală a fost de 3,1% (IÎ: 2,4%–4,1%).
• Incidența cumulativă la 5 ani a unui al doilea cancer pulmonar primar:
  • În întreaga populație de pacienți, rata apariției unui al doilea cancer pulmonar primar în 5 ani a fost de 15,9% (IÎ: 12,9%–18,9%).
  • La pacienții cu rezecție sublobară, rata a fost de 17,2% (IÎ: 12,7%–21,5%).
  • La pacienții cu rezecție lobară, rata a fost de 14,7% (IÎ: 10,6%–18,7%).

În concluzie, ratele observate ale unui al doilea cancer pulmonar primar par importante clinic și ridică întrebări despre frecvența, durata și tipul optim al investigațiilor imagistice de screening. Studiul oferă informații importante despre efectele adverse și rezultatele pe termen lung ale abordărilor chirurgicale în cancerul pulmonar și subliniază necesitatea unor cercetări suplimentare.