Ce este endoscopia? De ce și cum se efectuează?

Endoscopia folosește un tub lung și flexibil, cu o cameră și o sursă de lumină la capăt, numit endoscop , pentru examinarea organelor cavitare. Se efectuează de obicei prin gură sau anus, fără incizie chirurgicală. Este frecvent utilizată mai ales pentru afecțiunile sistemului digestiv (esofag, stomac, intestine), atât pentru diagnostic, cât și, dacă este necesar, pentru tratament, fiind minim invazivă. Medicii pot vedea detaliat mucoasa organelor interne fără operație, pot recolta țesut (biopsie) sau efectua mici intervenții.

Ce este endoscopia?

În definiția cea mai simplă, endoscopia este o metodă de vizualizare a interiorului corpului. Instrumentul subțire și flexibil este avansat prin orificii naturale, precum gura sau anusul, pentru observarea directă a pereților organului. Camera miniaturală transmite imagini pe ecran, permițând medicului să examineze în timp real modificările de-a lungul tubului digestiv superior, de la esofag la stomac și duoden.

În timpul endoscopiei, pacientul primește de obicei sedare , o formă de anestezie ușoară. Astfel ațipește sau este complet adormit și nu simte durere sau disconfort. Endoscopia are un rol foarte important în medicina modernă, atât diagnostic, cât și terapeutic. Prin canalele speciale ale instrumentului pot fi efectuate, în aceeași ședință, dacă este necesar, îndepărtarea polipilor, oprirea sângerării sau extragerea corpurilor străine .

De ce se efectuează endoscopia?

Scopul principal este diagnosticarea cauzei simptomelor pacientului și intervenția când este necesară. Medicul poate recomanda endoscopie diagnostică în următoarele situații:

• Simptome digestive: Simptome persistente sau inexplicabile precum durerea abdominală, dificultatea la înghițire, arsurile/refluxul persistente, greața sau vărsăturile care nu trec, diareea ori constipația cronică pot necesita endoscopie pentru stabilirea cauzei.
• Semne de sângerare: Sângele în scaun sau vărsăturile cu aspect de zaț de cafea pot indica hemoragie digestivă superioară; endoscopia identifică sursa și, dacă este posibil, o oprește.
• Scădere în greutate și anemie: O scădere inexplicabilă în greutate, anemie sau pierderea apetitului pot necesita examinarea endoscopică a organelor digestive pentru identificarea unei boli ascunse.
• Suspiciune de ulcer sau infecție: Zonele pot fi examinate pentru confirmarea ulcerului gastric, infecțiilor precum Helicobacter pylori sau bolilor inflamatorii intestinale (de exemplu, Crohn, colită ulcerativă).
• Suspiciune de tumoră sau polip: Dacă imagistica ori analizele ridică suspiciunea unei tumori digestive, endoscopia permite vizualizarea directă a zonelor suspecte și biopsierea. În special, detectarea și îndepărtarea polipilor sunt esențiale pentru prevenirea dezvoltării ulterioare a cancerului.

Endoscopia poate fi utilizată nu doar pentru diagnostic, ci și în scop terapeutic . De exemplu:

• Cu instrumente mici introduse prin endoscop, polipii pot fi tăiați și îndepărtați,
• Dacă există un focar de sângerare, prin cauterizare sau aplicarea de clipuri, sângerarea poate fi oprită,
• Dacă există o îngustare a esofagului, aceasta poate fi dilatată cu balon sau stent,
• Dacă există un calcul în canalul biliar, ERCP permite extragerea acestuia (metoda este explicată mai jos).

Pe scurt, endoscopia permite diagnosticarea, observarea problemei și tratamentul în aceeași ședință , fiind o procedură versatilă. Medicul alege tipul potrivit situației dumneavoastră și planifică intervenția.

Cum se efectuează endoscopia?

Înainte de procedură, pacientul este dus de obicei în unitatea specială de endoscopie. Un sedativ intravenos îl relaxează și îl ajută să nu-și amintească procedura. Apoi este așezat pe partea stângă. La endoscopia superioară orală se plasează între dinți o piesă de plastic, pentru trecerea instrumentului și protejarea dinților. Dacă este necesar, un spray anestezic local în gât suprimă reflexul de greață.

În timpul procedurii, endoscopul este avansat lent, iar mucoasa organului este urmărită pe monitor. La gastroscopie, instrumentul trece pe lângă baza limbii în esofag, apoi poate ajunge în stomac și duoden. Camera de la capătul endoscopului vizualizează în detaliu mucoasa. Respirația continuă normal; instrumentul nu împiedică respirația; poate exista doar o senzație de plenitudine în gât, de obicei fără durere.

Medicul poate introduce instrumente subțiri prin endoscop pentru biopsie (recoltare de țesut) sau poate îndepărta un polip cu o ansă specială. Pentru deplasare și vizibilitate în stomac ori intestin, puțin aer poate destinde ușor pereții organului. După examinare, instrumentul este retras lent și procedura se încheie.

O endoscopie digestivă superioară (gastroscopie) se termină de obicei în câteva minute (în medie 5-10 min). Colonoscopia și alte endoscopii digestive inferioare durează ceva mai mult din cauza lungimii intestinului (în medie 15-30 min). După procedură, pacientul rămâne sub observație până trece sedarea și este externat, de obicei, în aceeași zi.

Care sunt tipurile de endoscopie?

Denumirea diferă după regiunea examinată. Au fost dezvoltate metode speciale pentru aproape toate organele cavitare. Endoscopiile digestive sunt cele mai frecvente.

Principalele tipuri și zonele examinate sunt:

Tabelul arată gama largă de utilizare a endoscopiei. Medicul alege metoda după tipul și localizarea bolii. Pentru simptome gastrice se preferă gastroscopia, iar pentru colon, colonoscopia. Suspiciunea unei probleme biliare poate necesita ERCP, iar examinarea întregului tub digestiv poate aduce în discuție capsula endoscopică.

Când se utilizează fiecare tip?

Fiecare metodă are indicații specifice și nu este potrivită în toate situațiile. Utilizările celor mai frecvente tipuri sunt:

• Gastroscopie: Se efectuează pentru arsuri persistente, reflux, dificultăți de înghițire, durere abdominală superioară, vărsături inexplicabile, suspiciune de ulcer sau istoric familial de cancer gastric. Identifică leziuni, iritații și formațiuni în esofag, stomac și duoden, cu biopsie dacă este necesar. De exemplu, la un pacient peste 45 de ani cu arsuri persistente, poate fi recomandată pentru depistarea precoce a unor afecțiuni precum cancerul gastric sau esofagul Barrett .

• Colonoscopie: Se efectuează pentru sângerări colonice, modificări de tranzit (constipație sau diaree nou apărute), sânge ocult ori vizibil în scaun sau anemie feriprivă neexplicată. Este recomandată și pentru screening , după o anumită vârstă, chiar fără simptome. În special, screeningul prin colonoscopie la fiecare 5-10 ani pentru toți cei de peste 45-50 de ani are un rol important în depistarea cancerului de colon precoce. Istoricul familial sau polipii anteriori pot necesita începere mai devreme și intervale mai scurte.

• ERCP: Este preferată când ecografia abdominală sau RMN-ul arată calculi în canalul biliar sau stricturi ale căilor biliare , ori când se investighează cauza inflamației pancreasului (pancreatitei) . Papila prin care se deschid căile biliare este canulată, se injectează contrast și se obțin imagini fluoroscopice; simultan, calculii obstructivi pot fi extrași cu dispozitive tip coșuleț. ERCP permite și tratamente precum stentarea tumorilor biliare și ale capului pancreasului.

• Ecografie endoscopică (EUS): Se folosește mai ales pentru formațiuni pancreatice ori peribiliare detectate ecografic/CT și suspiciunea tumorilor profunde ale peretelui gastric sau esofagian. Oferă informații despre ganglionii adiacenți și profunzimea tumorii și permite biopsie ghidată ecografic. De exemplu, o proeminență observată endoscopic în peretele gastric poate fi evaluată pentru a vedea dacă provine din straturile profunde.

• Endoscopie cu capsulă: Este utilizată pentru sângerări ale intestinului subțire neexplicate prin alte endoscopii, anemie feriprivă sau suspiciune de boală Crohn a intestinului subțire. Capsula înghițită oferă imagini detaliate mai ales din segmentele mijlocii inaccesibile endoscoapelor. Este ideală pentru căutarea leziunilor în zone nevizualizate clasic din cauza lungimii intestinului. De exemplu, la o hemoragie ocultă cu gastroscopie și colonoscopie normale poate arăta dacă există un polip sau o tumoră în intestinul subțire.

Exemplele arată importanța alegerii metodei potrivite. Medicul evaluează simptomele, vârsta, riscurile și celelalte investigații. Uneori sunt necesare succesiv mai multe tipuri, de exemplu capsulă după gastroscopie normală dacă suspiciunea persistă.

Pregătirea înaintea endoscopiei

Pentru rezultate corecte și siguranță, sunt necesare anumite pregătiri prealabile . Ele diferă puțin după tipul procedurii:

• Dietă și repaus alimentar: Pentru majoritatea endoscopiilor se cere stomacul gol. Înaintea gastroscopiei, sunt de obicei suficiente 6-8 ore fără alimente . Pentru colonoscopie, cu 1-2 zile înainte se începe o dietă fără reziduuri, predominant lichidă , iar colonul este golit complet cu preparate speciale. Pregătirea permite vizualizarea clară și detectarea leziunilor mici. În dimineața procedurii se recomandă să nu se consume nimic, nici apă, mai ales dacă este prevăzută anestezie generală.

• Medicamente: Pacientul trebuie să informeze medicul despre tratamentele regulate. Antitromboticele (de exemplu, aspirină, clopidogrel, warfarină) pot crește sângerarea la biopsie sau polipectomie; poate fi necesară oprirea lor cu câteva zile înainte, sub control medical. Medicul decide și administrarea din dimineața procedurii a medicamentelor pentru diabet, hipertensiune sau boli cardiace.

• Însoțitor și consimțământ: Deoarece primește sedare, pacientul trebuie să vină cu un însoțitor . Somnolența și neatenția pot persista câteva ore după procedură, de aceea condusul sau întoarcerea singur acasă sunt nerecomandate. Se cere îndepărtarea obiectelor detașabile, precum proteza dentară, lentilele și bijuteriile. Înaintea endoscopiei, pacientul sau reprezentantul legal este informat și semnează formularul de consimțământ.

• Alte pregătiri: Uneori medicul solicită investigații suplimentare. Riscurile sunt revizuite mai ales la pacienții cu stimulator cardiac, tulburări de coagulare sau BPOC severă. Dacă este necesar, poate fi administrată profilaxie antibiotică (de exemplu, prevenirea infecției la bolnavii cu afecțiuni valvulare). Se întreabă și despre complicațiile unor endoscopii sau anestezii generale anterioare.

Pe scurt: Respectarea instrucțiunilor este foarte importantă. O colonoscopie cu pregătire insuficientă poate necesita repetare, iar endoscopia unui pacient care a mâncat poate fi anulată din motive de siguranță. Urmați cu atenție dieta, ajustarea medicamentelor și celelalte recomandări ale medicului.

Precauții după endoscopie

După procedură este importantă recuperarea confortabilă și recunoașterea semnelor unor eventuale complicații. Precauțiile după endoscopie pot fi rezumate astfel:

• Odihnă și însoțitor: După sedare pot apărea somnolență și amețeală, normale și de obicei tranzitorii în câteva ore. Pacientul se odihnește în clinică, sub monitorizarea funcțiilor vitale. Nici după externare nu trebuie să conducă sau să ia decizii importante în aceeași zi și ar trebui să se odihnească acasă. Prezența unei persoane apropiate oferă siguranță.

• Reluarea alimentației: Anestezia locală poate lăsa gâtul amorțit imediat după procedură. De aceea, nu trebuie consumat nimic, nici alimente, nici lichide, timp de aproximativ 1-2 ore. Apoi se începe cu apă sau alte lichide și, dacă înghițirea este normală, cu alimente ușoare. De obicei se revine la alimentația obișnuită după câteva ore. După colonoscopie, evitarea alimentelor care produc multe gaze la primele mese poate oferi confort.

• Posibile simptome ușoare: După endoscopie pot apărea ușoară durere în gât, disconfort la înghițire ori balonare și dureri de gaze abdominale. Sunt frecvente și dispar de obicei spontan în câteva ore. Sedativele pot menține și ușoară amețeală sau somnolență . Lichidele suficiente și odihna ajută la dispariția lor rapidă.

• Situații care trebuie comunicate medicului: Rareori pot apărea simptome mai grave. Dacă se dezvoltă unul dintre următoarele, consultați fără întârziere medicul:

  • Durere intensă sau persistentă în abdomen sau piept
  • Forme intense de greață sau vărsături, în special vărsături cu sânge
  • Scaun ca păcura, foarte închis la culoare (poate indica hemoragie digestivă)
  • Febră și frisoane (posibilă infecție)
  • Dificultăți de respirație sau agravarea dificultății la înghițire
    Aceste simptome nu trebuie neglijate, deoarece pot semnala complicații rare.

• Revenirea la viața obișnuită: Dacă s-a folosit doar sedare, pacientul poate reveni de obicei complet la normal a doua zi. Iritația gâtului trece în 1-2 zile. După polipectomie sau biopsie, medicul poate recomanda temporar evitarea greutăților, a antitromboticelor sau o dietă specială. Respectarea lor reduce complicațiile.

Pe scurt, urmează o perioadă scurtă de odihnă și autoobservare. Majoritatea pacienților pleacă acasă în aceeași zi fără probleme și își reiau activitățile. Medicul vă comunică precauțiile, iar respectarea lor este suficientă.

Care sunt riscurile endoscopiei?

Endoscopia este în general considerată sigură. Totuși, ca orice intervenție medicală, are unele riscuri, chiar dacă foarte mici. Complicațiile endoscopiei pot fi ordonate de la cele mai rare spre cele mai frecvente astfel:

• Perforația organului: Este una dintre cele mai rare și grave complicații. Foarte rar se poate produce o ruptură în peretele esofagului, stomacului sau intestinului. Poate necesita chirurgie urgentă, de aceea durerea intensă, febra sau rigiditatea abdominală trebuie comunicate imediat medicului. Din fericire, la medicii cu experiență probabilitatea este extrem de mică (sub unu la mie).

• Reacții la anestezie/sedare: Foarte rar, sedativele sau anestezicele pot produce alergii, deprimare respiratorie ori tulburări de ritm. Echipa de anestezie monitorizează permanent funcțiile vitale. Riscul poate fi ceva mai mare în boli cardiopulmonare grave; în aceste cazuri endoscopia trebuie făcută în centre complet echipate.

• Infecție: Instrumentele sunt supuse sterilizării de nivel înalt înaintea fiecărui pacient. De aceea, riscul de infecție este foarte mic. Intervențiile suplimentare (polipectomie, stent biliar) îl pot crește însă puțin. Infecțiile sunt de obicei minore și tratate cu antibiotice. Dacă medicul anticipează risc ridicat, poate prescrie antibiotice preventive.

• Sângerare: Simpla vizualizare endoscopică nu provoacă sângerare. Totuși, recoltarea biopsiilor sau îndepărtarea polipilor pot produce mici sângerări, care se opresc spontan ori sunt controlate endoscopic. În primele 24 de ore, puțină spută cu sânge după endoscopia superioară sau puțin sânge în scaun după colonoscopie pot proveni din vase mici. Dacă sângerarea crește, trebuie consultat medicul.

• Reacții ușoare: Sunt mai degrabă efecte temporare frecvente după procedură decât complicații. Durerea sau amorțirea gâtului, balonarea și gazele abdominale ori durerile de tip crampă, precum și ușoara durere de cap și amețeala din cauza sedării fac parte din această grupă. Dispar de obicei în câteva ore, fără leziuni permanente. Majoritatea pacienților se simt complet normal a doua zi.

În concluzie, complicațiile grave sunt extrem de rare, iar beneficiile depășesc de obicei mult riscurile. Efectuarea de către gastroenterologi cu experiență, în condiții adecvate, reduce riscurile. Dacă medicul v-a recomandat procedura, va explica beneficiile și riscurile. Nu ezitați să-i comunicați preocupările.

Endoscopia și cancerul: are rol în diagnosticul precoce?

Una dintre cele mai importante utilizări este diagnosticarea precoce și chiar prevenirea cancerelor . Mai ales în cancerele digestive, endoscopia are un rol esențial atât în diagnostic, cât și în tratament:

• Posibilitatea diagnosticului precoce: Cancerele digestive (mai ales cel gastric și de colon) sunt de obicei asimptomatice precoce. Endoscopia poate detecta chiar tumori foarte mici, încă fără simptome. De exemplu, o leziune milimetrică observată gastroscopic la cineva cu simptome ușoare poate fi un cancer gastric precoce, clarificat imediat prin biopsie. Într-adevăr, endoscopia este una dintre cele mai eficiente metode de diagnostic al cancerului gastric, deoarece identifică cele mai mici anomalii vizibile și permite biopsie imediată. Diagnosticul precoce crește mult șansele și succesul tratamentului.

• Detectarea leziunilor precanceroase: Cancerul nu apare de obicei dintr-odată; începe prin leziuni benigne precum un polip , care se pot transforma în timp. Endoscopia este metoda principală pentru detectarea lor. Îndepărtarea polipilor intestinali la colonoscopie previne viitorul cancer de colon. Studiile arată reducerea semnificativă a mortalității prin screening regulat. Colonoscopia oferă șansa depistării precoce și chiar prevenirii cancerului, prin detectarea și îndepărtarea polipilor înaintea transformării.

• Programe de screening: La populațiile cu risc ridicat, screeningul endoscopic poate detecta leziunile înaintea apariției cancerului. De exemplu, pentru screeningul cancerului de colon se recomandă colonoscopie de la 45-50 de ani, reducând povara bolii în populație. În țări cu cancer gastric frecvent, precum Japonia, se efectuează gastroscopii periodice după o anumită vârstă, depistând precoce tumorile. Și în Turcia, medicii pot recomanda endoscopii preventive în istoric familial sau factori de risc.

• Biopsie și anatomie patologică: Un alt rol în diagnosticul cancerului este biopsia țintită . Dintr-o zonă suspectă observată direct se recoltează câțiva milimetri pătrați de țesut pentru anatomie patologică. Astfel se confirmă diagnosticul și tipul cancerului. Dacă este precoce, se evaluează posibilitatea îndepărtării complete endoscopice (rezecție endoscopică). Endoscopia este, așadar, una dintre metodele standard de aur pentru confirmarea diagnosticului de cancer.

• Tratamente endoscopice: Unele cancere precoce pot fi tratate complet endoscopic. Prin rezecție endoscopică de mucoasă (EMR) sau disecție submucoasă endoscopică (ESD), tumorile gastrice și intestinale precoce pot fi îndepărtate fără operație. Cuțite și echipamente speciale taie și extrag în bloc țesutul tumoral. La cazurile potrivite, metoda ușurează mult tratamentul și păstrează calitatea vieții prin conservarea organului.

Concluzie: Endoscopia este indispensabilă pentru diagnosticarea precoce și prevenirea cancerului. Colonoscopia poate împiedica transformarea unui polip, iar gastroscopia poate detecta și permite tratarea unui cancer gastric foarte precoce. Dacă medicul recomandă endoscopie pentru suspiciune sau screening, este o oportunitate atât de depistare timpurie, cât și de liniștire. Tratamentul cancerului precoce este mult mai simplu și mai eficient decât în stadiul avansat.

Întrebări frecvente

Endoscopia doare? Este o procedură dificilă?
Nu, endoscopia nu este de obicei o procedură dureroasă. Sedarea prealabilă produce somnolență sau somn complet, iar pacientul nu își amintește procedura. Sprayul anestezic din gât reduce disconfortul la trecerea instrumentului. Astfel, pacienții nu simt de obicei durere. După procedură poate exista doar o ușoară iritație a gâtului sau gaze abdominale, care dispar repede.

Cât durează endoscopia?
Durata depinde de procedură și de regiunea examinată. Endoscopia superioară (gastroscopia) se poate termina adesea în doar 5 minute. Colonoscopia durează de obicei 15-20 de minute, deoarece examinează întregul colon. Polipectomia sau alte intervenții o pot prelungi spre jumătate de oră. După odihnă și dispariția sedării, pacientul pleacă acasă. Cu pregătirea și recuperarea se petrec câteva ore în spital, dar timpul activ al examinării este de ordinul minutelor.

Când pot mânca după endoscopie?
După procedură, se recomandă să nu mâncați și să nu beți aproximativ 2 ore. Trebuie așteptată dispariția completă a sedării și amorțirii gâtului. Apoi începeți cu apă, suc sau ceai, urmate de alimente ușoare. Dacă gâtul doare după gastroscopie, alimentele moi sunt potrivite în prima zi. După colonoscopie se pot alege inițial alimente ușoare care nu produc gaze. De obicei se revine la alimentația normală în câteva ore, dacă medicul nu a indicat altfel.

Rezultatul endoscopiei este imediat? Când îl pot afla?
Medicul va comunica observațiile imediat după procedură . Multe diagnostice pot fi stabilite direct din imagini; de exemplu, vă poate spune că a văzut un ulcer sau un polip. Dacă însă s-a recoltat biopsie, diagnosticul cert necesită rezultatul laboratorului de anatomie patologică. Acesta sosește de obicei în 1-2 săptămâni . Atunci, la consultație, aflați rezultatul și clarificați tratamentul. Așadar, constatările vizuale sunt imediate, iar examinarea microscopică necesită timp.

Există o vârstă anume pentru endoscopie?
Dacă este necesară, se poate efectua la orice vârstă, inclusiv la copii, dar screeningul și controalele de rutină sunt mai frecvente la vârsta mijlocie și după aceasta . Organizația Mondială a Sănătății și numeroși experți recomandă după 45-50 de ani începerea colonoscopiei de screening, cu sau fără simptome. În Turcia nu există o limită de vârstă de rutină pentru screeningul gastric, dar gastroscopia poate fi recomandată mai ales după 50 de ani și în prezența riscurilor. Istoricul familial de cancer digestiv impune începerea mai devreme. Deși vârsta singură nu este o indicație, screeningul endoscopic la înaintarea în vârstă poate salva viața.