Ce face mintea în timp ce corpul este tratat? Terapiile din al 3-lea val în cancer
În acest articol
Când vorbim despre tratamentul cancerului, ne gândim mai întâi la chimioterapie, medicamente țintite sau intervenții chirurgicale. Însă noi, medicii, știm că tratamentul nu se limitează la medicamentele administrate corpului. În practica mea clinică întâlnesc frecvent o situație: în timp ce corpul se vindecă, mintea poate rămâne în urmă. “Dacă boala revine?” Teama și anxietatea aduse de incertitudine pot fi adesea la fel de epuizante ca boala însăși.
Aici intervin abordările pe care psihologia modernă le numește „al treilea val”. Psihologul nostru clinician, İnci Cengiz,a pregătit acest articol, care oferă nu doar pacienților noștri, ci și apropiaților devotați care îi îngrijesc, un „ghid pentru un răgaz al minții” .
Despre ce este acest articol?
În gestionarea fricii, anxietății și incertitudinii asociate cancerului, ACT, MBCT și MCT , ca terapii din generația a 3-a, pot fi de ajutor; articolul prezintă acest rol într-un mod accesibil pacienților și apropiaților.
De ce este important?
Pentru că, în timp ce medicina tratează boala, mintea încearcă să învețe să trăiască alături de ea. Aceste terapii susțin forța interioară pe drumul vindecării, învățând persoana să construiască o relație mai sănătoasă cu emoțiile, în loc să le ignore.
Tratamentul cancerului: unde rămâne mintea în timp ce corpul se vindecă?
Când medicina începe să trateze o boală, mintea încearcă să învețe să trăiască alături de ea. Diagnosticul de cancer este tocmai un asemenea punct de cotitură. În timp ce corpul intră într-un proces medical, mintea rămâne adesea singură. Îngrijorări, întrebări precum „Dacă se întâmplă din nou?”, nopți nedormite, uneori vinovăție, alteori furie… Toate sunt martori tăcuți ai acestui parcurs.
Mai mult, aceste emoții afectează adesea nu doar pacientul, ci și apropiații care așteaptă lângă el cu răsuflarea tăiată . Aici intervin terapiile cognitiv-comportamentale din „al treilea val”, utilizate tot mai mult în psihologie. Aceste abordări urmăresc transformarea relației dintre persoană și gândurile sale, în loc să încerce schimbarea lor forțată.
1 • ACT — Terapia prin acceptare și angajament
„A merge înainte în ciuda fricii”
În locul suprimării emoțiilor și gândurilor dureroase, ACT se concentrează pe recunoașterea, conștientizarea și acceptarea lor . Scopul nu este eliminarea emoțiilor, ci continuarea unei vieți cu sens în pofida lor.
Cum funcționează?
- Persoana identifică domeniile vieții importante pentru ea: familia, productivitatea, speranța.
- Chiar dacă frica sau anxietatea nu dispar complet, persoana învață să acționeze în acord cu aceste valori.
Filosofia de bază a ACT este: „Mi-e teamă, dar pot totuși să merg înainte.”
Studiile științifice au arătat că reduce stresul, teama de recidivă, depresia și oboseala și îmbunătățește aderența la tratament la pacienții cu cancer.
2 • MBCT — Terapia cognitivă bazată pe conștientizarea deplină
„Contactul cu momentul prezent”
MBCT ajută persoana să se conecteze cu momentul prezent fără să fie absorbită de conținutul minții. Scopul nu este reducerea gândurilor la tăcere, ci învățarea observării lor și a acceptării venirii și plecării lor.
Încotro merge mintea în parcursul prin cancer?
- Spre trecut: „Dacă ar fi fost descoperit mai devreme…”
- Spre viitor: „Dacă revine? Ce se va întâmpla cu copiii mei?”
Mindfulness ne învață să vedem aceste gânduri, în loc să luptăm cu ele, ca pe evenimente mentale care vin și pleacă asemenea norilor .
Cercetările arată că MBCT are efecte favorabile asupra depresiei, anxietății, tulburărilor de somn și chiar asupra sistemului imunitar.
3 • MCT — Terapia metacognitivă
„A deveni stăpânul propriei minți”
MCT se ocupă nu de conținutul gândului, ci de gândurile persoanei despre propriile gânduri . Cu alte cuvinte, problema nu este gândul „dacă se întâmplă ceva rău?”, ci cercul vicios mental care apare în încercarea de a controla acest gând.
Cercuri pe care le întâlnim frecvent în parcursul oncologic:
- Verificarea permanentă a corpului
- Interpretarea fiecărui simptom drept „recidivă”
- Citirea timp de ore întregi a scenariilor negative de pe internet
MCT ne învață să vedem gândurile ca pe „evenimente mentale” și să nu ne lăsăm absorbiți de ele. Astfel, cercurile de îngrijorare slăbesc, iar persoana își recapătă treptat controlul asupra propriei minți .
Concluzie: regăsirea forței interioare pe drumul vindecării
Cele trei abordări, ACT, MBCT și MCT, au un element comun: niciuna nu ignoră emoțiile și nu urmărește suprimarea lor. Dimpotrivă, ne învață să construim o relație mai sănătoasă cu ele.
Parcursul prin cancer este dificil; negarea acestui fapt nu ajută pe nimeni. Totuși, în confruntarea cu această dificultate, este posibil:
- Să ascultăm frica și totuși să ne continuăm viața;
- Să învățăm să trăim cu incertitudinea;
- Să căutăm sens chiar și în suferință.
Poate că aceste terapii nu pot șterge toate durerile, dar, învățând persoana să facă față suferinței, îi pot oferi forța de a se reconecta cu viața, mai puternic . Uneori, cea mai mare schimbare nu vine din eliminarea completă a bolii, ci din transformarea relației cu noi înșine în timp ce trăim cu ea.
Bibliografie
- Feros, D. L., Lane, L., Ciarrochi, J., & Blackledge, J. T. (2013). Acceptance and Commitment Therapy (ACT) for improving the lives of cancer patients: a preliminary study. Psycho-Oncology, 22(2), 459–464.
- Piet, J., Würtzen, H., & Zachariae, R. (2012). The effect of mindfulness-based therapy on symptoms of anxiety and depression in adult cancer patients and survivors: A systematic review and meta-analysis. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 80(6), 1007–1020.
- Butow, P. N., et al. (2017). Randomized trial of ConquerFear: a novel, theoretically based psychosocial intervention for fear of cancer recurrence. Journal of Clinical Oncology, 35(36), 4066–4077.
- Garland, S. N., et al. (2007). A non-randomized comparison of mindfulness-based stress reduction and healing arts programs in a cancer centre. Supportive Care in Cancer, 15, 949–961.
- Wells, A., & Fisher, P. (2015). Treating depression using metacognitive therapy: A preliminary open trial. Cognitive and Behavioral Practice, 22(3), 262–270.
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.
Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.