Ciumă, război și bisturiu: definiția cancerului la chirurgul Guy de Chauliac, supraviețuitor al Morții Negre

Ieri, alături de Sfânta Hildegard von Bingen, am căutat rădăcinile insidioase ale cancerului pe malurile cețoase ale Rinului. Hildegard intuise că boala începe prin dereglarea chimiei interne a corpului. Dar, ajungând în secolul 14, întunericul coborât asupra Europei devenise atât de dens, încât viziunile mistice aveau să fie înlocuite de realitatea rece a morții.

Era anul 1348. Epidemia care a nimicit o treime din populația Europei, „Moartea Neagră” (ciuma), a lovit Avignonul, iar medicul-șef al papei Clement al VI-lea, Guy de Chauliac, spre deosebire de cei care au fugit de frică, a ales să rămână.

Întors de la marginea morții, Chauliac a folosit acea experiență nemiloasă pentru a scrie, în 1363, cea mai mare capodoperă chirurgicală a Evului Mediu, Chirurgia Magna (Marea chirurgie). Această lucrare a fost o declarație istorică potrivit căreia chirurgia nu este doar un meșteșug, ci o ramură a științei.

Un acid care fierbe în corp: bila „arsă” și natura arzătoare a cancerului

Explicând cauza cancerului, Guy de Chauliac a adăugat o nouă agresivitate teoriei „bilei negre”, moștenită din Grecia Antică. Pentru el, cancerul nu era o simplă acumulare de lichid, ci o catastrofă produsă de bila neagră închisă în corp, „arsă” (adust) și putrezită.

Potrivit lui Chauliac, aceste lichide nocive erau atrase într-o regiune (de exemplu, sânul), se încălzeau acolo și dobândeau o „calitate otrăvitoare, acidă”. În descrierea lui, cancerul consuma țesutul din interior, ca o arsură acidă care fierbea în propriile sucuri ale corpului.

A da nume monștrilor fără nume: lupul din picioare și intangibilitatea feței

Cea mai mare contribuție practică a lui Chauliac la istoria oncologiei a fost clasificarea leziunilor după regiunea anatomică și ferocitatea manifestată:

Cel mai ascuțit bisturiu: curajul unui chirurg care știe să se oprească

Chauliac avea un motiv vital pentru a numi cancerele feței „Noli me tangere” (Nu mă atinge!): confirmase prin propria experiență clinică celebra regulă formulată de Hipocrate cu secole înainte. Dacă interveniți incomplet cu bisturiul asupra unui asemenea cancer facial, nu faceți decât să îl iritați mai mult și să distrugeți fața pacientului în dureri îngrozitoare.

Chauliac era suficient de priceput pentru a ști când să folosească bisturiul, dar și suficient de sincer pentru a-și accepta limitele. Dacă tumora nu putea fi îndepărtată radical, în loc să omoare inutil pacientul pe masa de operație, el impunea îngrijirea paliativă cu unguente care calmau durerea. Aceasta a fost una dintre primele abordări sistematice din oncologie centrate pe „calitatea vieții”.

Secrete întunecate sub piele: spre revoluția anatomică

Guy de Chauliac a fost un erou obosit care a rupt vălul întunecat al Evului Mediu. În citirea bolii din exterior, ajunsese la apogeul epocii sale. Dar simțise că adevăratul secret al cancerului se ascundea „înăuntru”, în profunzimea organelor.

Pentru a învinge boala, trebuia făcut ceva interzis de peste o mie de ani: să privești în interiorul corpului uman, în acele coridoare întunecate. Dorința lui Chauliac de a studia anatomia prevestea următoarea mare oprire a medicinei.