De ce unele persoane au rezistență naturală la coronavirus?

Înțelegerea răspunsului la noul tip de coronavirus, SARS-CoV-2 prin imunitatea dobândită reprezintă, în dezvoltarea vaccinurilor un pas important.

Celulele T se află în centrul imunității dobândite; înțelegerea acesteia ne-a ghidat în dezvoltarea vaccinurilor și ne-a ajutat să explicăm de ce unele persoane au un răspuns imunitar mai puternic la acest virus.

Am prezentat pentru dumneavoastră aceste cercetări, actualizate odată cu studiile existente și în contextul noilor variante: cercetările privind răspunsul celulelor T sunt subiectul acestui articol.

Prezentăm 3 studii remarcabile pe această temă:

Ce este o celulă T? De ce este importantă în Covid-19?

Celulele T fac parte din celulele sistemului imunitar dobândit al organismului nostru. Se împart în două tipuri diferite: celule T citotoxice (CD8+) și celule T helper (CD4+). Aceste celule își îndeplinesc funcțiile recunoscând antigenele prezentate prin intermediul proteinelor MHC.

Într-un studiu, la o persoană care trecuse prin COVID-19 s-au obținut celule T specifice virusului SARS-CoV-2 folosind antigene specifice acestuia. Celulele T CD4+ răspund la proteina spike (țepușă) a virusului, principala proteină vizată de vaccinuri. Celulele T CD4+ răspund și la proteine precum nsp3, nsp4, ORF3a și ORF8, în timp ce pentru celulele T CD8+ țintele sunt proteinele spike și M ale virusului.

Mai există un aspect esențial al acestui studiu. La persoanele care anterior, în raport cu SARS-CoV-2, nu fuseseră expuse, testele imunitare au arătat un răspuns al celulelor T CD4+ la proteinele spike între 40% și 60%. Cercetătorii consideră că acest lucru s-ar putea datora asemănării SARS-CoV-2 cu alte coronavirusuri care provoacă răceala comună.

Un alt studiu efectuat în Ecuador

Un alt studiu din Ecuador evidențiază imunitatea preexistentă împotriva SARS-CoV-2 și diferențele răspunsului imunitar la nivel individual și populațional. În acest studiu, răspunsul imunitar al celulelor T la persoane care trecuseră prin boală și la persoane care nu fuseseră niciodată expuse acesteia a fost măsurat prin testul de eliberare a interferonului gamma (IGRA), rapid și ieftin. Înainte de rezultate, să explicăm ce este testul de eliberare a interferonului gamma.

Testul de eliberare a interferonului gamma (IGRA) se bazează pe eliberarea de către limfocitele T a citokinei numite interferon gamma (IFN-γ) când sunt expuse anumitor antigene. Folosit mai ales pentru diagnosticarea tuberculozei, acest test este utilizat și pentru virusul SARS-CoV-2. Pentru ca nivelul existent de IFN-γ la persoanele recent vindecate să nu inducă în eroare cercetarea, experimentul a fost realizat la aproximativ 3 luni după vindecarea acestora.

Pentru experiment s-a prelevat sânge de la fiecare participant. În probe s-au adăugat substanțe stimulatoare, precum proteina spike a SARS-CoV-2, și s-a așteptat 24 de ore. Apoi a fost evaluată producția de IFN-γ. La pacienții care trecuseră prin Covid-19, producția de IFN-γ era de 80%, iar la persoanele care nu fuseseră anterior expuse bolii era de 44%.

Trebuie precizat un lucru: deoarece cercetarea a fost efectuată pe un grup mic, nu putem spune că reflectă întreaga populație.

Prin urmare, aceste două studii arată că aproape jumătate dintre persoanele din populație au imunitate dobândită împotriva SARS-CoV-2, cel puțin parțială, probabil datorită unor infecții anterioare cu alte coronavirusuri.

De ce infecția cu SARS-CoV-2 are o evoluție mai ușoară la copii?

Potrivit rezultatelor unui studiu raportat din Australia, motivul principal este răspunsul imunitar înnăscut mai puternic împotriva SARS-CoV-2 la copii decât la adulți (IFN de tip 1 și IFN de tip 3). 

În acest studiu, expresia proteinelor ACE-2 și TMPRSS-2 în celulele epiteliale nazale ale adulților și copiilor a fost similară. 

Potrivit rezultatelor acestui studiu publicat în bioRvix, expresia ACE-2 și TMPRSS-2 a fost similară în celulele epiteliale nazale obținute de la copii și adulți. Totuși, la copii s-a demonstrat un răspuns imunitar înnăscut mediat de interferon mai puternic decât la adulți și o replicare virală infecțioasă mai redusă în celulele epiteliale nazale.

Dar efectul variantelor asupra imunității?

Pentru a înțelege mai bine acest lucru, trebuie mai întâi să înțelegem cum invadează un virus celula.

Virusurile se atașează de celulele pe care le vor infecta prin proteinele numite spike (țepușă) și pătrund în ele. Și SARS-CoV-2 intră în celule prin intermediul proteinei spike, legându-se de receptorii ACE2 din corpul nostru, cu ajutorul enzimei TMPRSS2. Un motiv pentru efectele sale atât de distructive asupra plămânilor este chiar abundența receptorilor ACE2 în țesutul de acolo.

Mutațiile determină apariția variantelor virusului (vezi Ce este noua variantă-mutație a coronavirusului?). Mutațiile pot apărea în oricare dintre proteinele virusului. Așadar, o mutație poate apărea atât în proteina spike, folosită de virus pentru a se lega de celule, cât și în celelalte proteine.

Am menționat că celulele T asigură imunitatea mai ales prin aceste proteine spike. Să precizăm și că vaccinurile mRNA, precum Moderna și Pfizer/BioNTech, vizează proteina spike a virusului. Astfel, putem spune că o mutație care apare în orice altă proteină decât spike nu va afecta imunitatea. Dar dacă proteina spike suferă o mutație?

Atunci ne confruntăm cu 2 situații:

1. Într-un scenariu, mutația din spike perturbă relația virusului cu receptorul prin care se leagă de celule; într-un asemenea caz nu trebuie să ne îngrijorăm, deoarece virusul s-a inactivat singur.
2. În celălalt scenariu, mutația permite virusului atât să își păstreze relația cu receptorul, cât și să evite sistemul imunitar; acestea sunt mutațiile periculoase.

În care dintre aceste categorii se încadrează variantele actuale? Un studiu recent a examinat răspunsurile celulelor T la variantele B.1.1.7, B1.351, P.1 și CAL.20C ale virusului. Potrivit rezultatelor cercetării publicate ca preprint, la pacienții care trecuseră prin SARS-CoV-2 și la persoanele vaccinate, răspunsul celulelor T nu era afectat de mutațiile prezente în aceste variante.

Totuși, într-un articol publicat pe 9 martie în revista Nature, a fost descrisă încă o variantă îngrijorătoare a SARS-CoV-2 din Africa de Sud. Se consideră că această nouă variantă, care poartă trei mutații critice în domeniul de legare de receptor (K417N, E484K, N501Y), este probabil mai contagioasă și reușește mai bine să evite răspunsul imunitar (de exemplu, anticorpii neutralizanți).

SUBIECTE ASOCIATE

• Covid-19: statistici actualizate din lume și din Turcia
• Ultimele știri și descoperiri științifice despre coronavirus

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern