Mergi la conținut
Prof. Dr. Mustafa Özdoğan · Medic oncolog

De la un contraceptiv eșuat la tamoxifen: drumul lui ICI 46,474, 1962-1977

De la un contraceptiv eșuat la tamoxifen: drumul lui ICI 46,474, 1962-1977
În acest articol

 

De la un contraceptiv eșuat la tamoxifen: drumul lui ICI 46,474, 1962-1977

Perioada: 1962-1998 (de la sinteza moleculei, prin aprobarea din SUA din 1977, până la analiza combinată din 1998)
Locul: Cheshire, Anglia (ICI Pharmaceuticals); Spitalul Christie din Manchester; Fundația Worcester din Massachusetts; Leeds și Cambridge

În ziua 161 am căutat cauza cancerului de col uterin într-un virus. Astăzi ne întoarcem la axa hormonală: la îndepărtarea ovarelor făcută de Beatson în 1896 (ziua 91), la tumora indusă de estrogen la șoareci masculi a lui Lacassagne (ziua 105), la suprimarea hormonală a cancerului de prostată a lui Huggins (ziua 112). În toate, hormonul era fie îndepărtat de la sursă, fie echilibrat cu un alt hormon. În povestea de azi, pentru prima dată, un medicament încearcă să blocheze legarea hormonului de celulă. Așa cum am promis în caseta „mâine” de ieri, am verificat separat al cui este exact anul 1977, datele sintezei și ale primei utilizări clinice și momentul în care s-a înțeles mecanismul de acțiune; nu am amestecat chimia cu dovezile clinice.

— O PILULĂ CONTRACEPTIVĂ EȘUATĂ —

Un număr într-un caiet de laborator

Povestea nu începe cu căutarea unui medicament pentru cancer, ci cu căutarea unei pilule contraceptive. Potrivit unui studiu de caz din 2017 despre dezvoltarea medicamentelor, publicat în Frontiers in Pharmacology (pe care l-am citit cu un instrument de rezumare), programul de reglare a fertilității al ICI Pharmaceuticals era condus de biologul Arthur Walpole, iar în 1962 chimista Dora Richardson a sintetizat compusul cu numărul ICI 46,474. Articolul din Scientific American despre Richardson dă același an. Anul sintezei îl dau doar aceste două surse secundare; articolul de sinteză din 2023 al lui Howell și Howell nu dă un an exact al sintezei și menționează doar lucrările despre izomeri din 1966. Așadar 1962 este o dată „potrivit a două surse secundare”.

Compusul era un amestec. Potrivit lui Howell și Howell, izomerul cis (ICI 47,699) era un estrogen pur, iar izomerul trans, adică tamoxifenul, avea o acțiune mixtă, estrogenică și antiestrogenică. Potrivit articolului din Frontiers, Richardson a separat izomerii, iar o analiză cu raze X din 1968 a confirmat că activitatea antiestrogenică se află în izomerul trans. Potrivit Scientific American, numele lui Richardson figurează pe un brevet din 1965, dar contribuția ei a fost în mare parte trecută cu vederea în relatările ulterioare; același articol menționează ca una dintre cauze o eroare de indexare. Redau asta dintr-o singură sursă secundară.

Scopul era prevenirea sarcinii cu un antiestrogen. Nu a funcționat: potrivit articolului din Frontiers, studiile din Suedia au arătat că tamoxifenul stimula ovulația în loc să o suprime. Ca și contraceptiv, molecula eșuase, iar pentru companie părea un obstacol.

1969-1971

Primul studiu clinic la Spitalul Christie

Potrivit articolului din Frontiers, în 1969 comitetul britanic pentru siguranța medicamentelor a aprobat studii terapeutice, printre care un studiu în cancerul de sân la Spitalul Christie din Manchester. Rezultatele au fost publicate în British Journal of Cancer: Cole, Jones și Todd, „A New Anti-oestrogenic Agent in Late Breast Cancer: An Early Clinical Appraisal of ICI46474”, 1971, volumul 25, paginile 270-275. Potrivit paginii de rezumat a revistei, au fost tratate 46 de paciente; la 10 s-a văzut un răspuns bun, pe care autorii l-au găsit asemănător cu cel observat la estrogeni și androgeni, și au notat că principalul avantaj al medicamentului era „incidența redusă a efectelor secundare supărătoare”. Howell și Howell descriu aceeași lucrare tot ca pe un studiu de fază 2 cu un singur braț, început în 1969 cu 46 de paciente, și raportează un răspuns de 22%; pentru comparație dau 25% pentru dietilstilbestrol (DES, ziua 110) și 18% pentru androgenii în doze mari.

Nu a fost un rezultat spectaculos. Potrivit propriei relatări a lui Craig Jordan (Cancerworld, 2020), rata de răspuns în boala avansată era de aproximativ 30% și dura unul până la doi ani, ceea ce nu era mai bine decât tratamentele hormonale existente; ICI se îndoia că medicamentul va fi profitabil. Potrivit aceleiași relatări, Walpole s-a opus renunțării la medicament. Aceasta este o poveste spusă din perspectiva lui Jordan; articolul din Frontiers dă o cifră diferită pentru răspuns (micșorare măsurabilă la toate cele patruzeci de femei), iar acest conflict l-am consemnat în caseta de verificare a faptelor.

SERM și receptorul

Estrogenul acționează legându-se de o proteină din celulă numită receptor al estrogenului. Tamoxifenul blochează această legare, dar nu la fel în fiecare țesut: în unele țesuturi se comportă parțial ca un estrogen. De aceea este numit „modulator selectiv al receptorilor estrogenici” (SERM). Este și un promedicament: în ficat, enzimele CYP2D6 și CYP3A4 îl transformă în 4-hidroxitamoxifen și endoxifen, mai puternici (Howell și Howell 2023; o pagină de date despre medicamente a Universității Washington). Aceasta este o definiție simplificată care dă linia principală.

— ÎNTREBAREA DIN LABORATOR: LA CINE ȘI CÂT TIMP? —

Modelul pe șobolan și receptorul

Întrebările din laborator au hotărât cum s-a așezat medicamentul în clinică. Potrivit necrologului publicat de Universitatea din Leeds pentru Craig Jordan (scris de un fost student, fără listă independentă de referințe), între 1972 și 1974 Jordan a creat la Fundația Worcester din Massachusetts un model DMBA de tumori mamare la șobolan, a testat efectul ICI 46,474 asupra cancerului și a constatat că medicamentul acționa doar în tumorile cu receptor de estrogen pozitiv. Potrivit propriei relatări a lui Jordan, în 1973 a vizitat laboratorul lui Elwood Jensen din Chicago, iar până în 1975 laboratorul său arătase că tamoxifenul blochează legarea estradiolului de receptorul de estrogen din tumorile umane. Aceeași relatare spune că, după aceea, a fost nevoie de încă aproximativ zece ani pentru ca determinarea receptorilor să devină practică standard.

Două lucruri trebuie ținute separate. În primul rând, acestea sunt constatări pe animale și de laborator; că același efect se vedea și la om au arătat abia studiile clinice făcute după aceea. În al doilea rând, o mare parte din aceste informații provin din relatările proprii ale lui Jordan și din texte care îl cinstesc; adică cel care povestește este participant la întâmplare. Am ținut asta separat prin atribuiri. Într-o sinteză din 1997, Jordan rezumă lucrările sale din 1972-74 ca arătând că tamoxifenul inhiba tumorile mamare induse chimic la șobolan, prefera tumorile ER-pozitive și bloca legarea [3H]estradiolului în tumorile umane; data de 1975 apare în relatarea din Cancerworld, iar datele celor două surse nu coincid pe deplin.

Propunerea principală a lui Jordan privea durata. Potrivit relatării sale din Cancerworld, în experimentele pe șobolani, cu cât tratamentul începea mai devreme, cu atât rezultatul era mai bun, iar doza continuă oferea o protecție durabilă; în 1977, la un simpozion de la Cambridge, a susținut aceasta ca utilizare adjuvantă de lungă durată, dar majoritatea clinicienilor au respins-o din cauza îngrijorării privind rezistența. Sinteza lui Jordan din 1997 așază simpozionul în septembrie 1977; necrologul din Leeds scrie că datele prezentate în același an au încurajat studiile Royal Marsden, NSABP, NATO și cele scoțiene. Identificarea 4-hidroxitamoxifenului în 1977 apare tot în aceleași surse. Toate acestea sunt relatarea unei persoane și a studentului ei; nu le-am susținut cu o confirmare independentă.

1973-1977

Întâi Marea Britanie, apoi SUA: al cui este anul 1977?

Potrivit articolului din Frontiers, ICI a cerut în februarie 1973 o licență de produs, licența a fost acordată câteva luni mai târziu, iar Nolvadex a fost lansat în Marea Britanie în octombrie 1973, pentru infertilitate anovulatorie și pentru tratamentul paliativ al cancerului de sân. Și sinteza lui Jordan din 1997 dă 1973 pentru prima aprobare (cancer de sân avansat la femei după menopauză). Așadar 1977 nu este prima aprobare a tamoxifenului. Potrivit aceluiași articol, ICI a depus în 1976 o cerere pentru un medicament nou în SUA, iar studiile adjuvante au început în același an prin Nolvadex Adjuvant Trial Organisation din Marea Britanie.

1977 este anul a trei lucruri separate: prima aprobare din SUA, propunerea lui Jordan de utilizare adjuvantă de lungă durată la Cambridge și, potrivit articolului din Frontiers, pierderea bruscă a vieții lui Walpole. Pentru ziua aprobării din SUA, o listă dintr-o bază de date de medicamente (drugfuture.com, NDA 017970) dă „data aprobării originale: 1977/12/30”; în tabelul din sinteza lui Jordan din 1997, aprobarea din SUA apare ca 1978. Aceste două surse nu le-am putut împăca; dau ambele valori în caseta de verificare a faptelor. Potrivit lui Jordan, sfera aprobării era cancerul de sân avansat la femei după menopauză: un început îngust față de utilizarea largă de azi a medicamentului.

Sosirea dovezilor: 1998

Identitatea reală a medicamentului s-a stabilit prin utilizarea lui ca adjuvant după operație la pacientele în stadiu precoce (pentru conceptul de tratament adjuvant vezi ziua 159). Dovada nu a venit dintr-un singur studiu, ci din reunirea multora. În 1998, Early Breast Cancer Trialists' Collaborative Group (EBCTCG) a combinat în The Lancet (volumul 351, paginile 1451-1467) datele individuale ale a aproximativ 37 000 de femei din 55 de studii randomizate care comparau femeile cu tamoxifen cu cele fără; aceasta reprezenta cam 87% din dovezile mondiale. La aproximativ zece ani de urmărire, reducerea recidivelor a fost raportată ca 21% la un an, 29% la doi ani și 47% la aproximativ cinci ani; reducerea pierderii vieții a fost de 12%, 17% și 26%. Acestea sunt reduceri relative. În valori absolute, aproximativ cinci ani de tamoxifen au ridicat supraviețuirea la zece ani de la 50,5% la 61,4% (10,9 puncte) la pacientele cu ganglioni pozitivi și de la 73,3% la 78,9% (5,6 puncte) la cele cu ganglioni negativi. La cele aproximativ 8 000 de femei cu nivel scăzut sau zero al receptorului de estrogen efectul a părut mic; de aceea analizele recidivei și ale pierderii vieții au fost limitate la aproximativ 30 000 de femei.

După aceea, întrebarea duratei a fost redeschisă. Așa cum relatează Howell și Howell, în studiul ATLAS (12 894 de paciente), 10 ani de tratament au dat mai puține recidive și mai puține pierderi de vieți decât 5 ani (recidivă 21,4% față de 25,0%; pierderea vieții 12,2% față de 15,0%; timpul de urmărire nu este precizat în sinteză, de aceea redau aceste cifre cu prudență). Aceasta înseamnă că ideea duratei lungi pe care Jordan a susținut-o în 1977 a găsit dovezi clinice după aproximativ treizeci de ani; dar sosirea dovezilor nu șterge faptul că în acea zi ideea nu a fost acceptată.

Limite și preț

Medicamentul nu acționează la orice pacientă. În EBCTCG, efectul a părut mic la femeile cu nivel scăzut sau zero al receptorului; și în primul studiu răspunsul se situa între aproximativ o cincime și o treime (22% sau aproximativ 30%, după sursă). Efectul depindea de faptul că celula poartă receptorul.

Există și un preț. Potrivit EBCTCG, incidența cancerului mucoasei uterine (endometrul) s-a dublat aproximativ cu unul-doi ani de tamoxifen și s-a cvadruplat aproximativ la circa cinci ani (numărul de cazuri era mic, iar rapoartele nu diferau semnificativ între ele); reducerea absolută a cancerului la sânul opus era de circa două ori mai mare decât creșterea absolută a cancerului de endometru. Sinteza lui Jordan din 1997 dă valoarea absolută ca aproximativ 2 la 1 000 de femei pe an la utilizatoarele de tamoxifen și aproximativ 1 la pacientele cu cancer de sân fără tamoxifen (o estimare din 1997). În studiul de prevenție NSABP P-1 (13 388 de femei; Fisher și colab., JNCI 1998;90:1371-1388), riscul de cancer de sân invaziv a scăzut cu 49% (43,4 față de 22,0 la 1 000 în 69 de luni), dar raportul de risc pentru cancerul de endometru a fost 2,53, iar accidentul vascular cerebral, embolia pulmonară și tromboza venoasă profundă au fost mai frecvente în brațul cu tamoxifen. În ATLAS, la tratamentul prelungit, raportul de risc a fost 1,87 pentru embolia pulmonară și 1,30 pentru cancerul de endometru, iar 0,75 pentru boala cardiacă ischemică (Howell și Howell). Potrivit sintezei lui Jordan din 1997, în 1984 s-a arătat că tamoxifenul stimulează parțial o tumoare de endometru umană la șoareci; o constatare pe șoareci nu poate fi transferată direct la om, dar ulterior un semnal asemănător a fost văzut în clinică.

Mai este și metabolismul medicamentului: o pagină de date raportează că medicamentul poate aduce mai puțin beneficiu la pacientele cu variante CYP2D6; acest articol nu evaluează importanța clinică a acesteia. Dacă medicamentul se potrivește, pentru cine, cât timp și la ce stare a receptorului este o decizie individuală; trebuie luată de medic.

Ce a rămas
  • Receptorul estrogenic ca țintă a tratamentului: medicamentul acționează în tumorile care poartă receptorul
  • Importanța duratei: aproximativ cinci ani în loc de unul-doi, mai mult la unele paciente
  • Reevaluarea unui medicament, independent de scopul său inițial, într-o altă boală
Ce a căzut sau a fost limitat
  • Folosirea compusului ca contraceptiv (stimula ovulația)
  • Presupunerea că cure scurte sunt suficiente
  • Impresia că un medicament hormonal este „fără cost”: riscurile cancerului de endometru și ale cheagurilor de sânge
Sinteza: ICI 46,474 (1962)Primul studiu clinic la Spitalul Christie (1969-1971, interval)Jordan: model pe șobolan, Fundația Worcester (1972-1974, interval)Lansarea în Marea Britanie (oct 1973)Începutul studiilor adjuvante (1976)Jordan: ideea adjuvanței pe termen lung, Cambridge (sep 1977)Prima aprobare în SUA (30 dec 1977; 1978 într-o sursă)EBCTCG: analiza a 55 de studii, Lancet (1998)19601970198019902000datele cunoscute doar după an sunt trasate la mijlocul anului; barele sunt intervale; axa: anul

Drumul tamoxifenului: 1962-1998. Axa merge de la 1960 la 2005. Semnele verzi sunt date confirmate în mai multe înregistrări sau în înregistrarea primară; semnele și barele albastre se sprijină pe o singură sursă sau sunt intervale. Datele cunoscute doar după an sunt desenate la mijlocul anului.

— PERSPECTIVA TURCIEI —

Un medicament vechi și larg răspândit, cu o întrebare nouă

Nu am găsit o sursă verificată despre istoria tamoxifenului în Turcia sau despre cifrele de utilizare și nu construiesc o asemenea legătură. Pot scrie o concluzie generală: Howell și Howell raportează că medicamentul a rămas pe lista medicamentelor esențiale a Organizației Mondiale a Sănătății; deci această moleculă de aproximativ cincizeci de ani este un instrument învățat, care poate fi folosit oriunde în lume. Datele care arată cum funcționează această concluzie în Turcia (cât de des se determină receptorii hormonali, accesul la medicament) nu le dau aici; pentru aceasta trebuie consultate registrele naționale.

— CRONOLOGIE —

Din 1962 până azi

1962
Richardson, Walpole. Sinteza ICI 46,474 în programul de reglare a fertilității (potrivit a două surse secundare).
1966-1968
Izomerii. Separarea izomerilor cis și trans și demonstrarea că activitatea antiestrogenică se află în izomerul trans.
1969-1971
Spitalul Christie. Primul studiu clinic; Cole, Jones, Todd, Br J Cancer 25:270-275 (46 de paciente, 10 răspunsuri bune).
1972-1974
Jordan, Fundația Worcester. Model DMBA pe șobolan; efect în tumorile ER-pozitive (relatarea lui Jordan și a necrologului din Leeds).
oct 1973
Marea Britanie. Nolvadex pe piață; infertilitate anovulatorie și tratament paliativ al cancerului de sân.
1976
Cerere în SUA și studii adjuvante. Cererea ICI pentru un medicament nou; începutul studiilor adjuvante în Marea Britanie.
sep 1977
Cambridge. Propunerea lui Jordan de utilizare adjuvantă de lungă durată (relatarea lui Jordan).
30 dec 1977
Prima aprobare în SUA. Potrivit unei liste dintr-o bază de date de medicamente; 1978 în sinteza lui Jordan din 1997.
1998
EBCTCG. 55 de studii, circa 37 000 de femei; Lancet 351:1451-1467. În același an NSABP P-1 (JNCI 90:1371-1388).
AZI — ZIUA 162
Un zăvor pe receptor. Axa hormonală s-a întins de la îndepărtarea sursei la blocarea receptorului și la dovedirea duratei; prețul a călătorit pe aceeași linie.
— NOTE DE VERIFICARE A FAPTELOR —

Ce s-a confirmat, ce a rămas nesigur

  • Ziua 158: Köhler și Milstein nu au fost încă scriși; promisiunea din caseta „mâine” a zilei 157 nu a fost ținută.
  • Al cui este anul 1977: Al trei evenimente separate: prima aprobare din SUA, propunerea lui Jordan de la Cambridge din septembrie 1977 și pierderea bruscă a vieții lui Walpole (articolul din Frontiers). Nu este prima aprobare a tamoxifenului (Marea Britanie, 1973), nici sinteza lui (1962), nici primul studiu clinic (1969-71).
  • Data aprobării din SUA: O listă dintr-o bază de date de medicamente (drugfuture.com, NDA 017970) dă „data aprobării originale 1977/12/30”; în sinteza lui Jordan din 1997 aprobarea din SUA este 1978; o altă pagină de medicamente dă primul produs ca „aprobat înainte de 1 ianuarie 1982”, un format folosit pentru medicamentele vechi, care nu se socotește conflict. Scrisoarea de aprobare nu am văzut-o; de aceea am scris 30 decembrie 1977 ca „potrivit unei liste”. Sfera aprobării (cancer de sân avansat după menopauză) este din Jordan 1997.
  • Anul sintezei: 1962, din studiul de caz din Frontiers și din articolul din Scientific American (două surse secundare). Howell și Howell nu dau un an exact; Jordan 1997 nu dă data sintezei (expresia „în urmă cu aproximativ 25 de ani” sugerează un an precum 1972, dar este o estimare și contrazice celelalte surse). Brevetul lui Richardson (1965) și trecerea cu vederea a contribuției ei provin dintr-un singur articol.
  • Primele rezultate clinice: Potrivit paginii de rezumat a lui Cole și colab. 1971, 10 răspunsuri bune la 46 de paciente (aproximativ 21,7%); Howell și Howell spun 46 de paciente și 22%, coerent. Articolul din Frontiers, în schimb, scrie că toate cele 40 de femei rămase în studiu mai mult de 10 săptămâni au arătat micșorare măsurabilă; același articol precizează că studiul aprobat în 1969 era pentru 30 de paciente și că până la sfârșitul lui 1970 fuseseră admise 60 și nu explică aceste cifre. Relatarea lui Jordan din 2020 dă o rată de răspuns de aproximativ 30%. Cele patru cifre nu se potrivesc; sursele le-ar fi putut descrie cu definiții diferite și în subgrupuri diferite, dar nu am putut verifica asta. Nu am putut ajunge la textul integral al lucrării (bariera de verificare PMC); sunt limitat la rezumat.
  • Datele lui Jordan: 1972-74 la Fundația Worcester (necrologul din Leeds, Jordan 1997); vizita din 1973 la laboratorul lui Jensen și demonstrarea în 1975 că legarea estradiolului este blocată (Cancerworld 2020); Jordan 1997, pe de altă parte, include blocarea legării în lucrările din 1972-74. Datele celor două surse nu coincid. Identificarea 4-hidroxitamoxifenului în 1977 provine din necrolog și din trimiterea la J Endocrinol 1977 din Cancerworld. Relatările lui Jordan privesc contribuția sa proprie; nu există confirmare independentă.
  • Înțelegerea mecanismului: Constatarea că legarea de receptor este blocată datează de la mijlocul anilor 1970 (relatarea lui Jordan); ca alegerea pacientelor după starea receptorului să devină standard a durat „încă aproximativ zece ani” (aceeași relatare). Definiția SERM și metabolismul prin CYP2D6 provin de la Howell și Howell și dintr-o pagină de date; ambele sunt secundare.
  • EBCTCG 1998: Cifrele provin din rezumatul revistei (paginile de rezumat WRAP și PubMed, citite cu un instrument de rezumare); textul integral nu a fost citit. În relatarea lui Jordan din 2020 apare afirmația că „un an de tratament nu a adus beneficiu”; rezumatul EBCTCG dă la un an o reducere a recidivelor de 21% și a pierderii vieții de 12%. În acest articol s-au folosit cifrele rezumatului EBCTCG.
  • ATLAS: Cifrele provin de la Howell și Howell (instrument de rezumare); timpul de urmărire nu este precizat; sinteza menționează și datele aTTom, dar ca nepublicate.
  • NSABP P-1: Din rezumatul lui Fisher și colab. 1998 (13 388 de femei; reducere de 49% a cancerului invaziv, 43,4 față de 22,0 la 1 000; RR endometru 2,53); o cifră absolută pentru evenimentele tromboembolice nu se afla în textul citit. Informația că FDA a schimbat formularea aprobării din „prevenție” în „reducerea riscului” provine din articolul din Frontiers.
  • Turcia: Nu s-au găsit date verificate; în articol nu există o cifră națională.
  • Surse necitibile: PMC (textul integral Cole 1971, copii în afara Frontiers) și articolul lui Jordan din 2003 din Nature Reviews Drug Discovery (site-ul a refuzat accesul) nu au putut fi citite; nu au fost folosite.
Mâine — ziua 163

A vedea înăuntrul corpului fără a tăia: imagistica prin rezonanță magnetică, 1977

Astăzi am urmărit un medicament punând un zăvor pe receptorul hormonal; mâine trecem la un alt punct de cotitură al aceluiași an: rezonanța magnetică ajungând la corpul uman. În plan, RMN apare la 1977. Ca în zilele 161 și 162, voi separa mai întâi al cui este anul 1977: al unei idei, al unei lucrări, al unei prime imagini la om sau al unui aparat. Voi verifica separat contribuțiile lui Damadian, Lauterbur și Mansfield, cu datele și sursele lor proprii; iar disputa despre cine a primit Premiul Nobel din 2003 o voi povesti și ea, deschizând conflictul dacă sursele se contrazic.

Nota autorului: În acest articol am urmărit cel mai atent să separ clar al cui este „1977” și să nu amestec chimia (sinteza din 1962) cu dovezile clinice (1969-71, 1998). A doua mea grijă a fost să nu prezint relatările proprii ale lui Jordan, martor al evenimentelor, drept confirmare independentă și să dau împreună ambele valori ale datei aprobării din SUA.

Surse și lecturi suplimentare

  1. Cole M, Jones C, Todd I. A new anti-oestrogenic agent in late breast cancer: an early clinical appraisal of ICI46474. Br J Cancer 1971;25(2):270-275, doi:10.1038/bjc.1971.33 (pagina de rezumat a revistei; textul integral nu a putut fi citit).
  2. Early Breast Cancer Trialists' Collaborative Group. Tamoxifen for early breast cancer: an overview of the randomised trials. Lancet 1998;351(9114):1451-1467 (pagini de rezumat).
  3. Fisher B, Costantino JP, Wickerham DL și colab. Tamoxifen for prevention of breast cancer: report of the National Surgical Adjuvant Breast and Bowel Project P-1 study. J Natl Cancer Inst 1998;90(18):1371-1388 (rezumat).
  4. Tamoxifen from failed contraceptive pill to best-selling breast cancer medicine: a case-study in pharmaceutical innovation. Front Pharmacol 2017;8:620, doi:10.3389/fphar.2017.00620 (citit cu un instrument de rezumare; sursă secundară).
  5. Howell A, Howell SJ. Tamoxifen evolution. Br J Cancer 2023 (citit cu un instrument de rezumare; sursă secundară; volumul și paginile nu au fost citite).
  6. Jordan VC. Tamoxifen treatment for breast cancer: concept to gold standard. Oncology 1997, cancernetwork.com (citit cu un instrument de rezumare; paginile nu au fost citite; o sinteză în care autorul povestește propria contribuție).
  7. Jordan VC. How to make precision drugs that work better. Cancerworld, 2020, cancerworld.net (citit cu un instrument de rezumare; relatarea proprie a autorului).
  8. The forgotten developer of tamoxifen, a lifesaving breast cancer therapy. Scientific American, scientificamerican.com (citit cu un instrument de rezumare; sursă secundară) și necrologul lui V. Craig Jordan, Universitatea din Leeds, secretariat.leeds.ac.uk (un necrolog fără listă independentă de referințe).
  9. Tamoxifen (Nolvadex), NDA 017970. drugfuture.com (o listă dintr-o bază de date de medicamente; scrisoarea de aprobare nu a fost văzută) și pagina substanței active de la cdek.wustl.edu (citită cu un instrument de rezumare).
  10. Mukherjee S. The Emperor of All Maladies: A Biography of Cancer. New York: Scribner; 2010 (context general; paginile relevante nu au fost recitite pentru acest articol).

Acest articol este ziua 162 din seria „365 de zile de istorie a cancerului” și prezintă dezvoltarea tamoxifenului ca lectură istorică. Este conținut istorico-popular; nu reprezintă sfat de diagnostic sau de tratament. Pentru utilizarea medicamentelor și deciziile de tratament consultați medicul dumneavoastră. Sursele au fost verificate; detaliile care se sprijină pe o singură sursă secundară, doar pe un rezumat, pe relatarea proprie a unei surse sau pe un text care nu a putut fi citit sunt marcate în notele de verificare a faptelor.

Cerere de programare

IA DROZDOGAN

Să explorăm acest articol împreună

Pune întrebări despre articol și citește răspunsurile alături de sursele publicate pe site.

IA DROZDOGAN

Asistentul Drozdogan

De la un contraceptiv eșuat la tamoxifen: drumul lui ICI 46,474, 1962-1977

Pune întrebări despre articol și citește răspunsurile alături de sursele publicate pe site.

Informații despre conversație și confidențialitate

Asistentul Drozdogan răspunde în această conversație. Administratorii autorizați o pot verifica pentru calitate. Nu divulga informații personale.

Răspunsurile folosesc infrastructura OpenAI. Întrebările și răspunsurile sunt prelucrate de acel serviciu; conversațiile sunt stocate pe site-ul nostru. Nu divulga date de identificare, de contact sau informații personale de sănătate.

0 / 1000

Doar pentru informare; fără diagnostic personal sau recomandări de tratament.

Articole conexe

Explorează alte articole despre acest subiect.

Rămâi informat

Primește articole noi și noutăți științifice prin email.

Google Analytics funcționează pe paginile publice independent de această fereastră și poate utiliza cookie-uri analitice. Alegerea de aici controlează doar serviciile externe.