Mergi la conținut
Prof. Dr. Mustafa Özdoğan · Medic oncolog

Un anticorp dintr-o celulă: Köhler, Milstein și hibridomul, 1975

Un anticorp dintr-o celulă: Köhler, Milstein și hibridomul, 1975
În acest articol

Un anticorp dintr-o celulă: Köhler, Milstein și hibridomul, 1975

Perioada: 1974-1984 (sosirea lui Köhler în laborator în aprilie 1974, lucrarea din Nature din 7 august 1975, Premiul Nobel în 1984)
Locul: Laboratorul MRC de Biologie Moleculară (Medical Research Council), Cambridge, Anglia

În ziua 96 ne-am uitat la visul lui Paul Ehrlich despre „glonțul magic”: o substanță care găsește doar ținta. Acest articol nu este despre glonț, ci despre ceva care l-ar putea ghida, producerea unui anticorp unic și uniform. Spun de la început: lucrarea din 1975 nu este despre cancer, ci despre globulele roșii de oaie. Articolul a fost scris târziu; ar fi trebuit să urmeze direct după ziua 157, iar promisiunea din caseta „mâine” a zilei 157 nu fusese ținută. Astăzi o țin.

— 1974-1975: UN LABORATOR, O ÎNTREBARE —

Un cercetător postdoctoral și un imunolog

Georges Köhler s-a născut la 17 aprilie 1946 la München. A studiat biologia la Freiburg și și-a luat doctoratul în 1974 la Institutul de Imunologie din Basel, la Fritz Melchers, pe tema enzimei beta-galactozidaza. Din aprilie 1974 până în martie 1976, cu o bursă EMBO pe termen lung, a lucrat în grupul lui César Milstein la Laboratorul de Biologie Moleculară al Medical Research Council; biografia sa Nobel descrie munca drept fuziune de limfocite.

Milstein s-a născut la 8 octombrie 1927 la Bahía Blanca, în Argentina. În 1958 a plecat la Cambridge cu o bursă British Council; când presiunea politică l-a obligat să-și părăsească postul din Argentina, s-a întors la Cambridge, la Fred Sanger, și a intrat în 1963 în personalul științific al laboratorului. La sugestia lui Sanger a trecut de la enzimologie la imunologie.

Rezumatul lucrării din 1975 pune problema limpede. Liniile celulare de mielom produceau anticorpi, dar nu se putea alege dinainte împotriva cui sunt îndreptați; trierea liniilor existente după activitatea de anticorp nu era, în cuvintele autorilor, o cale satisfăcătoare. Se dorea invers: să alegi mai întâi ținta, apoi să obții o linie celulară care crește continuu și face un anticorp împotriva ei.

Această întrebare este omologul de laborator al teoriei „lanțurilor laterale” a lui Ehrlich, pe care am întâlnit-o în ziua 96: o moleculă care se potrivește unei ținte se leagă doar de ea. Ehrlich o formulase ca ipoteză; ceea ce s-a obținut în 1975 a fost o cale repetabilă de a obține o astfel de moleculă. Un anticorp dintr-o singură linie celulară ar fi mereu același; anticorpii din serul unui animal, în schimb, erau un amestec de multe linii, iar fiecare flacon putea ieși puțin diferit.

— 7 AUGUST 1975: VOLUMUL 256 DIN NATURE —

Unirea unui mielom cu un limfocit

7 aug 1975

Köhler și Milstein, Nature 256:495-497

Titlul înseamnă „Culturi continue de celule fuzionate care secretă anticorp cu specificitate predefinită”. Potrivit rezumatului, o linie de mielom de șoarece a fost fuzionată cu celule splenice de la un șoarece imunizat; ținta erau globulele roșii de oaie, iar liniile celulare rezultate secretau anticorp împotriva globulelor roșii de oaie. Autorii au fuzionat și două linii de mielom de șoarece cunoscute între ele, pentru a studia cum sunt exprimate și cum interacționează lanțurile de imunoglobulină ale celulelor părinte. Rezumatul nu numește vreo aplicație anume.

O notă marginală: articolul istoric al lui Lara Marks spune că primii anticorpi monoclonali viabili au fost obținuți la 24 ianuarie 1975. Este o singură sursă secundară; dacă e corect, între experiment și publicare au trecut aproximativ șase luni. Necrologul Universității Cambridge despre Milstein spune, la rândul său, că potențialul comercial a fost menționat în ultima propoziție a lucrării; fiindcă nu am citit textul integral, las și aceasta ca detaliu care se sprijină pe o singură sursă.

Anticorpul monoclonal și hibridomul

Fiecare linie de celule B face un singur fel de anticorp, iar acest anticorp se leagă doar de o anumită parte a unui antigen. Anticorpul acestei singure linii este „monoclonal”. Problema este că celulele B normale nu se înmulțesc mult timp în cultură. Soluția a fost fuzionarea unei celule B producătoare de anticorp cu o celulă canceroasă care se înmulțește fără limită, un mielom: hibridul rezultat, hibridomul, face un anticorp ales și continuă să se înmulțească. Capacitatea de creștere a unei linii canceroase este împrumutată aici ca unealtă.

Legătura acestei metode cu cancerul nu este directă, ci indirectă. Celulele tumorale intervin, într-un fel, de două ori: mielomul, un cancer al plasmocitelor, dă hibridomului creșterea nelimitată; mai târziu, anticorpii obținuți prin această metodă vor fi folosiți pentru a recunoaște markeri de pe suprafața celulelor tumorale. Aceste două laturi sunt terenul comun al evenimentelor din 1982 și 1984 descrise mai jos.

— 1975-1980: ÎNTREBAREA BREVETULUI —

Un brevet la care nu s-a aplicat

Potrivit necrologului lui Milstein, MRC nu a depus cerere de brevet; pe atunci National Research Development Corporation (NRDC) avea monopol asupra invențiilor MRC, iar Milstein depusese manuscrisul spre evaluare comercială. Prim-ministrul Margaret Thatcher l-a criticat public pe Milstein și MRC pentru aceasta; Milstein a considerat critica nedreaptă și a dat vina pe „birocrație”.

Articolul lui Marks completează tabloul: NRDC a refuzat, spunând că nu vede o aplicație comercială imediată; primele două brevete pentru anticorpi monoclonali, din octombrie 1979 și aprilie 1980, au mers la oameni de știință americani care primiseră celule de la Milstein; iar Milstein a spus că găsește brevetele neplăcute și că lipsa unuia i-a permis să împărtășească liber rezultatele. Toate aceste detalii se sprijină pe Marks, de aceea le-am marcat în caseta de fact-check drept sursă unică. O lectură echilibrată: absența brevetului nu a adus MRC venituri timpurii, dar metoda s-a răspândit repede între laboratoare.

— 1982-1984: PRIMELE URME ÎN CANCER —

Anti-idiotip în limfom, „posibilitate” la Nobel

La 4 martie 1982, New England Journal of Medicine a publicat „Tratamentul limfomului cu celule B cu anticorp monoclonal anti-idiotip” de Miller, Maloney, Warnke și Levy (volumul 306, numărul 9, paginile 517-522). Rezumatul la care am avut acces este trunchiat: spune că regiunea variabilă unică a imunoglobulinei fiecărei linii de limfom, idiotipul, poate fi un marker specific tumorii și că anticorpii anti-idiotip pot fi folosiți la monitorizarea tumorilor cu celule B. Numărul de pacienți și rezultatul nu le-am putut citi; înregistrarea din index clasifică studiul drept prezentare de caz. De aceea nu spun „un tratament eficient”; dau doar referința uneia dintre primele încercări în cancer.

Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină din 1984 a mers la Niels Jerne, Georges Köhler și César Milstein; motivarea a fost „specificitatea în dezvoltarea și controlul sistemului imunitar” și „principiul producerii anticorpilor monoclonali”. Comunicatul de presă Nobel enumeră utilizări: cartografierea antigenelor, purificarea (de exemplu a interferonului, vezi ziua 135, prin cromatografie de afinitate), identificarea markerilor de suprafață celulară pentru a distinge tipurile de tumori și folosul anticorpilor împotriva globulelor albe la transplant. Tratamentul tumorilor este prezentat ca posibilitate, nu ca rezultat stabilit.

— DUPĂ ACEEA —

Un medicament după douăzeci și trei de ani

Din 1976 Köhler a lucrat la Institutul de Imunologie din Basel și apoi a devenit director al Institutului Max Planck de Imunobiologie din Freiburg; a pierdut viața la 1 martie 1995. Milstein a pierdut viața la 24 martie 2002. La 25 septembrie 1998, ziua în care FDA a aprobat trastuzumabul (Herceptin), trecuseră aproximativ 23,1 ani de la 7 august 1975 (ziua 174). Rituximabul și trastuzumabul sunt subiectul unor zile separate din plan (192 și 193). Ce vom vedea acolo este adaptarea unei metode născute din celule de șoarece la tratamentul uman; în acest articol descriu doar nașterea metodei și primele ei urme în cancer. Lucrarea lui Köhler și Milstein din 1975 este prima pagină a acestei povești, nu ultima.

Costuri și limite

Mai întâi, experimentul din 1975 a fost făcut cu celule de șoarece și globule roșii de oaie; a fost descrierea unei metode, nu date despre tratament la om. Apoi, a cunoaște referința unei încercări în cancer nu înseamnă a-i cunoaște efectul: în studiul grupului lui Levy din 1982 nu am putut citi numărul de pacienți și rezultatul. În al treilea rând, chiar și anunțul Nobel a prezentat tratamentul tumorilor ca posibilitate. În al patrulea rând, disputa asupra brevetului taie în ambele sensuri: veniturile timpurii s-au pierdut, dar metoda s-a răspândit liber; potrivit lui Marks, MRC a câștigat ulterior peste 486 de milioane de lire din brevete pentru îmbunătățiri ale medicamentelor cu anticorpi monoclonali. Cifra se sprijină pe o singură sursă.

24 ian. 1975 primul hibridom → 7 aug. 1975 publicare≈ 0,5 ani7 aug. 1975 publicare → 4 mar. 1982 lucrarea despre limfom≈ 6,6 ani7 aug. 1975 publicare → Nobel 1984 (la nivel de an)≈ 9 ani7 aug. 1975 publicare → 25 sept. 1998 aprobarea trastuzumabului≈ 23,1 aniLungime întreagă = 25 de ani; calculat din numărul de zile, Nobelul la nivel de an

Timpul de după publicare. Lungimile barelor arată anii dintre două date; lungimea întreagă este de 25 de ani. Prima bară merge de la 24 ianuarie 1975 la publicarea din 7 august 1975 (sursă unică); următoarele două bare, de la 7 august 1975 la lucrarea despre limfom din 4 martie 1982 și la Nobelul de aproximativ 9 ani mai târziu (la nivel de an); bara verde, până la aprobarea trastuzumabului din 25 septembrie 1998.

— PERSPECTIVA TURCIEI —

Nu am găsit o legătură locală verificată

Nu am găsit o sursă verificată despre prima folosire a metodei hibridomului în Turcia, de aceea nu construiesc o asemenea legătură. Informație generală: în rapoartele de oncologie de azi, medicamentele al căror nume se termină în „-mab” sunt anticorpi monoclonali, iar fiecare este un descendent al ideii din acest articol. Pentru medicamentul din raportul dumneavoastră, adresați-vă medicului.

— CRONOLOGIE —

De la 1974 la 2002

apr 1974
Köhler în laboratorul lui Milstein. Bursă EMBO, Laboratorul MRC de Biologie Moleculară.
24 ian 1975
Primul hibridom viabil. Potrivit lui Marks; sursă unică.
7 aug 1975
Lucrarea din Nature. Köhler și Milstein, Nature 256:495-497.
oct 1979 și apr 1980
Primele două brevete pentru anticorpi monoclonali. Pentru oameni de știință americani; potrivit lui Marks.
4 mar 1982
Anti-idiotip în limfomul cu celule B. Miller și colab., NEJM 306:517-522.
1984
Premiul Nobel. Jerne, Köhler, Milstein.
1 mar 1995
Köhler a pierdut viața. Potrivit biografiei sale Nobel.
25 sep 1998
Aprobarea trastuzumabului. Anunțul Genentech (ziua 174).
24 mar 2002
Milstein a pierdut viața. Potrivit biografiei sale Nobel.
AZI — ZIUA 158
Un anticorp uniform. O metodă de producere a unui anticorp cu țintă alesă.
— NOTE DE FACT-CHECK —

Ce a fost verificat, ce a rămas nesigur

  • Ziua 158 a fost scrisă târziu: Köhler și Milstein, promiși în caseta „mâine” a zilei 157, au fost scriși după zilele 159-174; numerotarea fișierelor este de aceea în afara ordinii.
  • Referința Nature: titlul, autorii, volumul, paginile și rezumatul provin de pe pagina de rezumat a revistei; numărul (5517) și data (7 august 1975) dintr-o înregistrare de date. Datele de primire și acceptare nu erau pe pagină. Textul integral nu l-am citit.
  • 24 ianuarie 1975, detalii despre brevet și venituri: articolul lui Lara Marks (History & Policy) este singura sursă; refuzul NRDC, datele primelor două brevete, cele 486 de milioane de lire și grupul de lucru Spinks provin doar de acolo. Afirmația lui Marks că redactorii Nature au scurtat lucrarea nu am scris-o. Necrologul Universității Cambridge susține separat că MRC nu a depus cerere, critica lui Thatcher și reacția lui Milstein.
  • Ultima propoziție a lucrării: nota despre potențialul comercial este din necrolog; textul integral al lucrării nu a fost consultat.
  • Nobelul: motivarea și utilizările sunt din comunicatul de presă; data anunțului nu era pe pagină, de aceea am arătat-o în figură la nivel de an (aproximativ 9 ani).
  • Grupul lui Levy 1982: referința provine dintr-un index academic; rezumatul era trunchiat, numărul de pacienți și rezultatul nu au fost citite.
  • Biografiile lui Köhler și Milstein: din biografiile Nobel. Pagina lui Köhler nu numește Cambridge, nu dă data directoratului Max Planck și nu are locul ori cauza sfârșitului vieții; nici eu nu le-am scris.
  • Afirmația „primul”: metoda hibridomului este atribuită lui Köhler și Milstein; în acest articol nu am cercetat lucrări mai vechi sau paralele de fuziune celulară, de aceea am legat cuvântul „primul” de lucrare, nu de metodă.
  • Amestecul policlonal din ser și legătura cu Ehrlich: faptul că anticorpii din serul unui animal sunt un amestec de multe linii și legătura cu ideea lanțurilor laterale a lui Ehrlich sunt cunoștințe generale; nu au fost verificate separat pe o sursă pentru acest articol.
  • Terminația „-mab”: cunoștințe generale, neverificate separat pe o sursă pentru acest articol. Datele rituximabului și trastuzumabului vor fi verificate în zilele 192 și 193; data de 25 septembrie 1998 este din ziua 174.
Mâine — Ziua 159

Același an, alt capăt: Bonadonna, Fisher și tratamentul adjuvant, 1975

Astăzi s-a născut în laborator un anticorp cu țintă aleasă; mâine, în același an 1975, ne întoarcem la masa de operație și la întrebarea cum a schimbat destine un medicament dat după operație: tratamentul adjuvant.

Nota autorului: Scriind acest articol am avut grijă la două lucruri. Primul, să spun deschis că lucrarea despre hibridom privește o metodă și nu cancerul, și că până și în 1984 tratamentul cancerului era prezentat ca posibilitate. Al doilea, să nu ascund că am povestit istoria brevetului dintr-o singură sursă.

Surse și lecturi suplimentare

  1. Köhler G, Milstein C. Continuous cultures of fused cells secreting antibody of predefined specificity. Nature 1975;256(5517):495-497 (de pe pagina de rezumat).
  2. Nobel Foundation. The Nobel Prize in Physiology or Medicine 1984, comunicat de presă, nobelprize.org.
  3. Nobel Foundation. Georges J.F. Köhler, biografie, Les Prix Nobel 1984, nobelprize.org.
  4. Nobel Foundation. César Milstein, biografie, nobelprize.org.
  5. Marks L. Overlooked scientific innovation reaps rewards 40 years on. History & Policy, historyandpolicy.org (24 ianuarie 1975, detalii despre brevet și venituri; sursă unică).
  6. University of Cambridge. César Milstein 1927-2002, necrolog, cam.ac.uk.
  7. Miller RA, Maloney DG, Warnke R, Levy R. Treatment of B-cell lymphoma with monoclonal anti-idiotype antibody. N Engl J Med 1982;306(9):517-522 (din rezumatul trunchiat).
  8. Mukherjee S. The Emperor of All Maladies: A Biography of Cancer. New York: Scribner; 2010 (context general; paginile relevante nu au fost recitite pentru acest articol).

Acest articol este ziua 158 din seria „Istoria cancerului în 365 de zile” și prezintă istoria metodei de producere a anticorpilor monoclonali ca lectură istorică. Este conținut istoric-popular; nu este o recomandare de diagnostic, screening sau tratament. Pentru opțiunile de tratament, adresați-vă medicului dumneavoastră. Sursele au fost verificate; detaliile care se sprijină pe o singură sursă secundară, pe un rezumat trunchiat sau pe un text necitibil sunt marcate în notele de fact-check.

IA DROZDOGAN

Să explorăm acest articol împreună

Pune întrebări despre articol și citește răspunsurile alături de sursele publicate pe site.

IA DROZDOGAN

Asistentul Drozdogan

Un anticorp dintr-o celulă: Köhler, Milstein și hibridomul, 1975

Pune întrebări despre articol și citește răspunsurile alături de sursele publicate pe site.

Informații despre conversație și confidențialitate

Asistentul Drozdogan răspunde în această conversație. Administratorii autorizați o pot verifica pentru calitate. Nu divulga informații personale.

Răspunsurile folosesc infrastructura OpenAI. Întrebările și răspunsurile sunt prelucrate de acel serviciu; conversațiile sunt stocate pe site-ul nostru. Nu divulga date de identificare, de contact sau informații personale de sănătate.

0 / 1000

Doar pentru informare; fără diagnostic personal sau recomandări de tratament.

Articole conexe

Explorează alte articole despre acest subiect.

Rămâi informat

Primește articole noi și noutăți științifice prin email.

Google Analytics funcționează pe paginile publice independent de această fereastră și poate utiliza cookie-uri analitice. Alegerea de aici controlează doar serviciile externe.