Mergi la conținut
Prof. Dr. Mustafa Özdoğan · Medic oncolog

Sunt carcinogenii mutageni? Bruce Ames și testul Salmonella, 1973

Sunt carcinogenii mutageni? Bruce Ames și testul Salmonella, 1973
În acest articol

Sunt carcinogenii mutageni? Bruce Ames și testul Salmonella, 1973

Perioada: 1971-2024 (de la precursorii activării prin microsomi hepatici la testul Salmonella din 1973, la cele 300 de substanțe chimice din 1975 și până azi)
Locul: un laborator al departamentului de biochimie al Universității din California, Berkeley

În ziua 155 ne-am uitat la legătura dintre o rupere într-un cromozom și cancer: o schimbare din interiorul celulei ca urmă a unei boli. Azi punem întrebarea invers: putem afla într-o placă Petri dacă o substanță provoacă cancer, fără să așteptăm experimente pe animale care durează ani? În ziua 98 am povestit ipoteza cromozomială a lui Boveri, în ziua 99 cum a obținut Yamagiwa un carcinogen experimental cu gudron; lucrarea lui Ames din 1973 a încercat să aducă într-o placă Petri ideea de mutație și ideea de carcinogen chimic. În caseta „mâine” din ziua 155 spusesem că voi verifica data publicării, referința și rolul extractului hepatic; toate trei sunt mai jos.

— O PLACĂ PETRI —

Colonii crescute pe o placă fără histidină

Închipuiți-vă o placă Petri. Mediul de la fundul ei nu conține histidină, un aminoacid; bacteriile Salmonella typhimurium întinse deasupra sunt mutanți care nu pot produce singuri histidină. În mod normal nu pot crește. Dar dacă o substanță face o schimbare nouă în ADN-ul acestor bacterii, unele își recapătă capacitatea de a o produce și pe suprafața plăcii apar colonii. Fiecare colonie este urma unei mutații; numărul coloniilor arată cât de mutagenă este substanța (după descrierea de pe pagina IEC despre testul Ames).

Drumul care l-a dus pe Bruce Ames la această lucrare a fost histidina. După necrologul Universității din California (1928-2024), Ames cartografiase la Caltech calea de sinteză a histidinei atât genetic, cât și biochimic; în 1962-1967 a fost șeful geneticii microbiene la NIH, iar în 1968 s-a alăturat corpului didactic de la Berkeley. Același text scrie că testul a fost dezvoltat în anii 1960 și 1970, iar raționamentul lui Ames era acesta: mutagenii, deci probabil și carcinogenii, ar provoca mutații de reversie în aceste bacterii. Studenți au încercat alimente obișnuite și produse de uz casnic.

Dar o bacterie nu este un ficat. Multe substanțe chimice devin dăunătoare abia după ce enzimele hepatice le prelucrează în organism; această treaptă lipsește pe o placă bacteriană. Partea bacteriană a testului a fost pregătită de lucrarea lui Ames, Lee și Durston din numărul 3 al volumului 70 din PNAS: după rezumatul ei, autorii dezvoltaseră mai înainte patru tulpini de Salmonella care detectează tipuri diferite de mutație și arătaseră că ele recunosc multe carcinogene drept mutagene. Deoarece învelișul exterior de lipopolizaharide al bacteriei limitează accesul mutagenilor la membrană, echipa a adăugat mutația rfa („deep rough”) și a făcut tulpinile mai sensibile. Rezumatul spune că noile tulpini erau foarte sensibile și comode. Dar ficatul lipsea încă.

Ficatul adus pe placă

Ideea activării nu aparține numai lui Ames. Titlul unui studiu publicat de Malling în 1971 în Mutation Research spune că dimetilnitrozamina forma compuși mutageni prin interacțiunea cu microsomii de ficat de șoarece; am văzut titlul doar într-o listă bibliografică și nu am putut verifica rezultatele și organismul folosit. Și Popper și colaboratorii lucrau în 1973 în Proceedings of the Society for Experimental Biology and Medicine (volumul 142, p. 727-729) cu Bacillus subtilis și au scris că dimetilnitrozamina devenea mutagen cu microsomi și un sistem generator de NADPH. Deoarece n-am putut verifica luna acestei lucrări, nu spun dacă a apărut înainte sau după lucrarea lui Ames din august 1973; nu e loc aici pentru un „prim”.

August 1973

Optsprezece carcinogene, o singură placă

Lucrarea lui Ames, Durston, Yamasaki și Lee a apărut în numărul 8 al volumului 70 din PNAS, paginile 2281-2285; instituția era departamentul de biochimie din Berkeley. Titlul ei este o propoziție: „Carcinogens are Mutagens”. După rezumat, autorii au testat optsprezece carcinogene, printre care aflatoxina B1, benzo(a)pirenul, acetilaminofluorenul, benzidina și dimetilamino-trans-stilbenul, și au arătat că omogenatele de ficat le transformau în mutageni puternici de tip deplasare a cadrului de citire.

Metoda: pe o singură placă Petri se incubează împreună un omogenat preparat din ficat de șobolan sau de om, un sistem generator de TPNH și tulpini de Salmonella mutante pentru histidină. Activarea metabolică vine din ficat, detecția din bacterie. Cei mai activi compuși au putut fi detectați chiar la câțiva nanograme. Autorii au propus și o trăsătură comună a acestor carcinogene: un sistem de inele suficient de plat ca să se așeze în stivă lângă bazele ADN, și o parte pe care metabolismul hepatic o poate transforma într-o grupare reactivă. Pe acestea și pe multe alte mutagene le-au propus ca substanțe care provoacă cancer prin mutație somatică; o propunere, nu un lanț de dovezi.

Am citit aceasta la nivel de rezumat (pagina PubMed Central); n-am putut vedea textul integral al lucrării și nici rândul „communicated by”.

Mutagen, carcinogen, promutagen

Mutagenul este o substanță care provoacă o schimbare ereditară în ADN. Carcinogenul este o substanță care provoacă cancer la animale sau la oameni. Cele două se suprapun, dar nu sunt același lucru. Promutagenul este o substanță care nu e ea însăși mutagen, dar devine mutagen după ce este prelucrată de enzime în organism, mai ales în ficat. Omogenatul hepatic, numit în lucrările ulterioare amestec S9, ține în test locul acestei prelucrări.

Aceasta este o definiție simplificată.

1974-1975: scara crește

În 1974 Durston și Ames au dus același test pe placă la urină (PNAS 71(3):737-741). După rezumat, adăugarea de β-glucuronidază a făcut posibilă detectarea metaboliților mutageni eliminați în urină sub formă de glucuronizi; la șobolanii cărora li s-a dat 2-acetilaminofluoren s-a văzut un efect în urină, iar autorii au propus ca metoda să fie folosită la screeningul urinei umane pentru metaboliți ai medicamentelor și ai alimentelor.

Marele examen a venit în decembrie 1975: McCann, Choi, Yamasaki și Ames au încercat aproximativ 300 de substanțe chimice în testul Salmonella/microsomi (PNAS 72(12):5135-5139). După rezumatul ei, 90 la sută dintre carcinogene (156 din 174) au fost mutagene în test; deducția mea: 18 din cele 174 de carcinogene, aproximativ 10 la sută, nu au apărut mutagene în test (fals negative). Potențele variau pe un interval de 106, iar puține dintre necarcinogene au arătat un anumit grad de mutagenitate. Rezumatul poartă el însuși o rezervă importantă: scrie că definirea necarcinogenității are limite serioase și că rezultatele arată și limitele testului în detectarea carcinogenelor din mediu.

Relativ și absolut: 90 la sută spune că testul a prins cea mai mare parte dintre carcinogenele cunoscute; dar unul din zece carcinogene a scăpat, ceea ce sugerează că „carcinogen = mutagen” este o tendință puternică, nu o regulă. O pagină secundară descrie același studiu cu două proporții diferite, „90 la sută dintre mutageni sunt carcinogene, 89 la sută dintre carcinogene sunt mutageni”; am folosit doar cifra din rezumatul însuși.

Testul iese din laborator

După aceeași pagină secundară, în 1975 Ames și colaboratorii au raportat că multe vopsele de păr erau mutagene (Ames, Kammen și Yamasaki, PNAS 72(6):2423-2427; o cunosc doar de pe această pagină). În ianuarie 1977 Blum și Ames au tratat în Science (volumul 195, p. 17-23, 7 ianuarie 1977) aditivii ignifugi, în special Tris-BP folosit în pijamalele pentru copii: după rezumat, Tris-BP era mutagen în testul Salmonella cu enzime de ficat de șobolan (ficatul uman a dat un rezultat asemănător), iar efectul lui creștea clar prin activare metabolică. Autorii și-au scris și propriile limite: studiile de hrănire pe animale erau încă în curs, iar testul bacterian singur nu dovedea potența carcinogenă.

Comisia pentru Siguranța Produselor de Consum (CPSC) a interzis la 8 aprilie 1977 vânzarea îmbrăcămintei pentru copii tratate cu Tris; știu aceasta dintr-o trimitere într-un comunicat de presă din 18 mai 1977. Comunicatul nu scrie motivul interdicției; greutatea datelor lui Ames în decizie apare doar pe o pagină secundară. De aceea relatez interdicția nu ca urmare directă a lucrării lui Ames, ci ca două evenimente din același an.

Limite și preț

Prima limită este că o bacterie nu este un om. Un test Ames pozitiv nu arată că substanța provoacă cancer la om; un test negativ nu arată că ea e sigură. În studiul din 1975, 18 carcinogene au scăpat. După pagina IEC, testul prinde doar schimbări de perechi de baze și deplasări ale cadrului de citire; schimbările genetice mai mari, de pildă rearanjările la nivel cromozomial despre care am vorbit în ziua 155, sunt în afara câmpului vizual al acestui test.

A doua limită este etalonul. Acuratețea testului a fost măsurată prin comparație cu carcinogenitatea la rozătoare; rezumatul lui McCann numește deschis limitele definirii necarcinogenității. A treia sunt substanțele naturale: după necrologul Universității din California, în 1978 Ames și Lois Gold au creat o bază de date publică a studiilor de carcinogenitate pe animale și au constatat că compușii naturali ieșeau pozitivi la fel de des ca cei sintetici; Ames a cerut ulterior prudență față de atribuirea tuturor cancerelor substanțelor chimice din mediu și a criticat reglementări privind pesticidele și poluanții pe care le considera excesive (după necrolog). Esența poziției opuse este că faptul că și substanțele naturale poartă riscuri nu face inutilă supravegherea celor sintetice. Această dezbatere nu scade valoarea testului, dar leagă citirea rezultatelor lui de o cumpănire.

A patra limită ține de partea de reglementare. După pagina IEC, la mijlocul anilor 1970 se spera ca cele aproximativ 60.000 de substanțe chimice de pe piață să fie cernute cu acest test, dar speranța nu s-a împlinit; lobby-ul industriei a ținut obligația testării mutagenității în afara Legii privind controlul substanțelor toxice din 1976. Aceasta este o sursă secundară. Acest text nu este recomandare de tratament sau de produs.

Ce rămâne
  • Ideea de a tria substanțele chimice cu un test scurt și ieftin
  • Activarea metabolică (extractul hepatic) ca parte a testului
  • Folosirea ca screening de genotoxicitate în dezvoltarea medicamentelor (după necrolog, încă cerută în testele clinice din prima fază)
Ce a căzut sau s-a limitat
  • Citirea sloganului „carcinogenii sunt mutageni” ca ecuație universală
  • Numărarea unui test bacterian pozitiv drept dovadă de cancer la om
  • Presupunerea că doar substanțele chimice sintetice sunt riscante, iar cele naturale sigure
Malling: dimetilnitrozamina și microsomii de ficat de șoarece (1971, doar titlul)Ames, Lee, Durston: sistem bacterian îmbunătățit, PNAS nr. 3 (1973)Popper și colab.: activare cu Bacillus subtilis și microsomi (1973)Ames și colab.: Carcinogens are Mutagens, 18 carcinogene (aug 1973)Durston, Ames: detectarea mutagenilor în urină (mar 1974)Ames, Kammen, Yamasaki: vopsele de păr (1975, sursă secundară)McCann și colab.: 300 de substanțe, 156/174 carcinogene mutagene (dec 1975)Blum, Ames: aditivi ignifugi și Tris-BP, Science (7 ian 1977)CPSC: interzicerea vânzării îmbrăcămintei copiilor tratate cu Tris (8 apr 1977)Liman și colab.: Thermopsis turcica și testul Ames, Turcia (2012)19701980199020002010datele cunoscute doar după an sunt trasate la mijlocul anului; axa: anul

De la precursorii activării la testul Salmonella și până azi: 1971-2012. Axa se întinde din 1965 până în 2020. Marcajele verzi sunt publicații și evenimente a căror referință este confirmată în mai multe surse sau într-o înregistrare primară; marcajele albastre se sprijină pe o singură sursă sau doar pe o referință. În această schemă nu există niciun eveniment pentru a cărui dată sursele să se contrazică; de aceea nu există bară chihlimbar. Datele cunoscute doar după an sunt trasate la mijlocul anului.

— PERSPECTIVA TURCIEI —

Testul Ames al unei plante endemice în Turcia

N-am putut verifica data primei utilizări a testului Ames în Turcia; nu stabilesc nicio legătură turcă cu Ames sau cu nașterea testului. Dau un exemplu de utilizare de azi: Liman R, Eren Y, Akyıl D, Konuk M, „Determination of mutagenic potencies of aqueous extracts of Thermopsis turcica by Ames test”, Turkish Journal of Biology 2012;36(1):85-92. După rezumat, studiul a testat extracte apoase din frunze, rădăcini, tulpini și flori ale unei plante endemice în Turcia (T. turcica) cu tulpinile TA97, TA98, TA100 și TA102, cu activare metabolică S9 și fără ea.

Constatări: cu S9, toate extractele au fost mutagene în tulpina TA98; la doza de 3750 µg/placă, extractele din frunze au fost mutagene în TA102 cu sau fără S9, iar în TA102 cu S9 extractul din frunze a crescut frecvența mutației inverse în raport cu concentrația. N-am putut verifica de pe pagină unde a fost făcut studiul (revista este publicată de TÜBİTAK; instituția n-am putut-o verifica din rezumat); am citit doar rezumatul. Această constatare nu înseamnă că o plantă mutagenă în bacterie este dăunătoare omului; este un exemplu care arată că și substanțele naturale pot ieși pozitive în test.

— CRONOLOGIE —

Din 1971 până azi

1971
Malling. Dimetilnitrozamina și microsomii de ficat de șoarece; Mutat Res 13(4):425-429 (doar o intrare bibliografică; rezultatele nevăzute).
1973
Ames, Lee, Durston. Un sistem bacterian de testare îmbunătățit; PNAS 70(3):782 (pagina de început din DOI; pagina de sfârșit neverificată).
1973
Popper și colab. Activare cu Bacillus subtilis și microsomi; Proc Soc Exp Biol Med 142:727-729 (luna neverificată).
aug 1973
Ames, Durston, Yamasaki, Lee. „Carcinogens are Mutagens”; 18 carcinogene; PNAS 70(8):2281-2285.
mar 1974
Durston, Ames. Detectarea mutagenilor în urină; PNAS 71(3):737-741.
1975
Ames, Kammen, Yamasaki. Vopsele de păr; PNAS 72(6):2423-2427 (sursă secundară).
dec 1975
McCann, Choi, Yamasaki, Ames. 300 de substanțe chimice; 156 din 174 de carcinogene mutagene; PNAS 72(12):5135-5139.
7 ian 1977
Blum, Ames. Aditivi ignifugi și Tris-BP; Science 195:17-23.
8 apr 1977
CPSC. Interzicerea vânzării îmbrăcămintei pentru copii tratate cu Tris (după o trimitere din comunicatul din 18 mai 1977).
1978
Ames și Gold. Bază de date publică a studiilor de carcinogenitate pe animale (după necrolog).
2012
Liman și colab. Thermopsis turcica și testul Ames; Turk J Biol 36(1):85-92.
5 oct 2024
Ames. Și-a pierdut viața la 95 de ani (după necrologul Universității din California).
AZI — ZIUA 156
Placa Petri. O placă bacteriană și un extract de ficat au deschis un drum spre întrebarea despre cauza cancerului fără a aștepta animalele; dar răspunsul pe care îl dă nu este o profeție, este o triere prealabilă.
— NOTE FACT-CHECK —

Ce s-a confirmat, ce a rămas incert

  • Data publicării și referința (promisiunea de ieri): Referința lucrării din august 1973 (PNAS 70(8):2281-2285, DOI 10.1073/pnas.70.8.2281) și rezumatul ei provin de pe pagina PubMed Central; pagina nu are rândul „communicated by”. Textul integral nu l-am citit.
  • Lucrarea din martie 1973: Titlul, autorii și rezumatul provin dintr-o pagină de înregistrare; volumul și numărul (70(3)) și pagina de început (782) au fost deduse din șirul DOI (pnas.70.3.782); pagina însăși nu dă revista, volumul, pagina și luna (câmpul ei de dată spune 2006, cel mai probabil o greșeală). Pagina de sfârșit și luna publicării nu le-am putut verifica.
  • Rolul extractului hepatic: Rezumatul spune că omogenatul hepatic a transformat carcinogenele în mutageni de tip deplasare a cadrului de citire; termenul „S9” nu apare în acest rezumat, apare pe o pagină secundară și în rezumatul studiului din Turcia.
  • Precursori: Pe Malling 1971 îl cunosc doar după titlu, dintr-o listă bibliografică (Malling și Frantz, EHP 1973); organismul folosit și rezultatele nu au fost văzute. Lucrarea lui Popper și colaboratorilor din 1973 a fost citită singură, dar fără informația despre lună; ordinea ei față de lucrarea lui Ames din august 1973 este necunoscută. De aceea nu am scris o pretenție de „prim”.
  • Slogan și ipoteză: Rezumatul „propune” că carcinogenele provoacă cancer prin mutație somatică; titlul este rezumatul unei afirmații, nu o lege dovedită. Rezultatul ulterior din 1975 este 90 la sută, nu 100 la sută.
  • 90 la sută sau 89 la sută? Cifra din rezumatul lui McCann este proporția în care carcinogenele s-au dovedit mutagene (156/174). O pagină secundară dă două proporții diferite, „90 la sută dintre mutageni sunt carcinogene, 89 la sută dintre carcinogene sunt mutageni”; contradicția n-am putut-o rezolva și am folosit cifra din rezumat. Numărul necarcinogenelor nu este în rezumat.
  • Lucrarea de metodă: Am găsit înregistrarea lucrării lui Ames, McCann și Yamasaki din Mutat Res 31:347 (1975), dar pagina nu s-a putut deschide; n-a fost citită.
  • Vopselele de păr: doar de pe o pagină secundară; referința primară n-a fost citită.
  • Tris: Lucrarea lui Blum și Ames nu descrie o interdicție; comunicatul CPSC menționează interdicția din 8 aprilie 1977, dar nu dă motivul. Rolul datelor lui Ames în decizie este doar pe pagina secundară. Numele „Tris” și „Tris-BP” apar împreună în surse.
  • Viața lui Ames: Nașterea la 16 decembrie 1928 (New York) și ziua în care și-a pierdut viața, 5 octombrie 2024 (la 95 de ani), provin din necrologul Universității din California. Comparația din același text, „trei zile și câteva sute de dolari față de aproximativ trei ani și 100.000 de dolari”, este o relatare secundară și nu costul de azi.
  • Studiul din Turcia: a fost citit doar rezumatul; instituția în care s-a făcut studiul nu a fost verificată.
  • Caseta de ieri: data publicării (august 1973), referința și rolul extractului hepatic au fost examinate; data nu a fost combinată cu o pretenție de „prim” în privința precursorilor.
Mâine — ziua 157

Un punct de cotitură în cancerul testicular: Larry Einhorn și cisplatina, 1974

Azi am întrebat dacă o substanță provoacă cancer. Mâine întrebăm invers: într-un cancer frecvent la bărbații tineri, a putut o combinație de medicamente să vindece cei mai mulți pacienți? Voi verifica data de început a studiului lui Einhorn și referința primei lui publicații și o voi lega de povestea cisplatinei din ziua 148.

Nota autorului: Lucrul la care am fost cel mai atent în acest text a fost să citesc titlul „Carcinogens are Mutagens” ca o propunere, nu ca o regulă: rezultatul a fost 90 la sută, iar celelalte 10 la sută au scăpat. A doua mea grijă a fost să las limpede că ideea extractului hepatic nu aparține unei singure persoane și că un rezultat pozitiv al testului este o triere prealabilă, nu o sentință.

Surse și lecturi suplimentare

  1. Ames BN, Durston WE, Yamasaki E, Lee FD. Carcinogens are mutagens: a simple test system combining liver homogenates for activation and bacteria for detection. Proc Natl Acad Sci USA 1973;70(8):2281-2285. doi:10.1073/pnas.70.8.2281 (citit la nivel de rezumat; citit cu un instrument de rezumare).
  2. Ames BN, Lee FD, Durston WE. An improved bacterial test system for the detection and classification of mutagens and carcinogens. Proc Natl Acad Sci USA 1973;70(3):782. doi:10.1073/pnas.70.3.782 (rezumatul unei pagini de înregistrare; pagina de sfârșit neverificată).
  3. Durston WE, Ames BN. A simple method for the detection of mutagens in urine: studies with the carcinogen 2-acetylaminofluorene. Proc Natl Acad Sci USA 1974;71(3):737-741. doi:10.1073/pnas.71.3.737 (citit la nivel de rezumat).
  4. McCann J, Choi E, Yamasaki E, Ames BN. Detection of carcinogens as mutagens in the Salmonella/microsome test: assay of 300 chemicals. Proc Natl Acad Sci USA 1975;72(12):5135-5139. doi:10.1073/pnas.72.12.5135 (citit la nivel de rezumat).
  5. Blum A, Ames BN. Flame-retardant additives as possible cancer hazards. Science 1977;195:17-23. doi:10.1126/science.831254 (citit cu un instrument de rezumare).
  6. Popper H, Czygan P, Greim H, Schaffner F, Garro AJ. Mutagenicity of primary and secondary carcinogens altered by normal and induced hepatic microsomes. Proc Soc Exp Biol Med 1973;142:727-729 (citit cu un instrument de rezumare).
  7. Malling HV, Frantz CN. In vitro versus in vivo metabolic activation of mutagens. Environ Health Perspect 1973;6:71-82. doi:10.1289/ehp.730671 (folosit doar pentru trimiterea la Malling 1971; Mutat Res 1971;13(4):425-429).
  8. Universitatea din California (Senatul Academic). In Memoriam: Bruce Ames, senate.universityofcalifornia.edu (citit cu un instrument de rezumare; sursă secundară).
  9. Institut d'Estudis Catalans. The Ames test, sabersenaccio.iec.cat (citit cu un instrument de rezumare; sursă secundară).
  10. Comisia SUA pentru Siguranța Produselor de Consum. F.W. Woolworth Co. enjoined from violation of Tris ban, comunicat de presă, 18 mai 1977, cpsc.gov (citit cu un instrument de rezumare).
  11. Liman R, Eren Y, Akyıl D, Konuk M. Determination of mutagenic potencies of aqueous extracts of Thermopsis turcica by Ames test. Turk J Biol 2012;36(1):85-92. doi:10.3906/biy-1011-158 (citit la nivel de rezumat).
  12. Mukherjee S. The Emperor of All Maladies: A Biography of Cancer. New York: Scribner; 2010 (context general; partea relevantă nu a fost recitită pentru acest text).

Acest text este ziua 156 a seriei „Istoria cancerului în 365 de zile” și prezintă nașterea testului Ames ca o lectură istorică. Este conținut istoric-popular; nu este recomandare de diagnostic sau de tratament. Pentru deciziile de tratament adresați-vă medicului dumneavoastră. Sursele au fost verificate; detaliile care se sprijină pe o singură sursă secundară, doar pe un rezumat sau pe un text care n-a putut fi citit sunt marcate în notele fact-check.

IA DROZDOGAN

Să explorăm acest articol împreună

Pune întrebări despre articol și citește răspunsurile alături de sursele publicate pe site.

IA DROZDOGAN

Asistentul Drozdogan

Sunt carcinogenii mutageni? Bruce Ames și testul Salmonella, 1973

Pune întrebări despre articol și citește răspunsurile alături de sursele publicate pe site.

Informații despre conversație și confidențialitate

Asistentul Drozdogan răspunde în această conversație. Administratorii autorizați o pot verifica pentru calitate. Nu divulga informații personale.

Răspunsurile folosesc infrastructura OpenAI. Întrebările și răspunsurile sunt prelucrate de acel serviciu; conversațiile sunt stocate pe site-ul nostru. Nu divulga date de identificare, de contact sau informații personale de sănătate.

0 / 1000

Doar pentru informare; fără diagnostic personal sau recomandări de tratament.

Articole conexe

Explorează alte articole despre acest subiect.

Rămâi informat

Primește articole noi și noutăți științifice prin email.

Google Analytics funcționează pe paginile publice independent de această fereastră și poate utiliza cookie-uri analitice. Alegerea de aici controlează doar serviciile externe.