Mergi la conținut
Prof. Dr. Mustafa Özdoğan · Medic oncolog

Un punct de cotitură în cancerul testicular: Larry Einhorn și cisplatinul, 1974

Un punct de cotitură în cancerul testicular: Larry Einhorn și cisplatinul, 1974
În acest articol

Un punct de cotitură în cancerul testicular: Larry Einhorn și cisplatinul, 1974

Perioada: 1960-2002 (de la lucrarea lui Li și colaboratorilor din 1960, prin protocolul PVB început în august 1974 și standardizarea BEP în 1984, până la bilanțul lui Einhorn din 2002)
Locul: Indiana University Medical Center (numele folosit în surse)

În ziua 156 am întrebat, cu ajutorul unei plăci cu bacterii, dacă o substanță provoacă cancer. Azi întrebăm invers: într-un cancer al bărbaților tineri, a putut o combinație de medicamente să vindece majoritatea pacienților? În caseta de ieri am scris că voi lega subiectul de „povestea cisplatinului din ziua 148”; numărul era greșit. Cisplatinul a fost în ziua 141 (ziua 148 a fost sindromul Li-Fraumeni), așa că fac legătura acolo. În ziua 141 l-am menționat pe Einhorn doar prin datele lui și prin rezumatul din 1977. Azi privim aceleași evenimente din perspectiva deciziilor unui medic: câte cicluri, care medicamente, de ce acel număr. Ambele părți ale promisiunii de ieri sunt mai jos: data de început a studiului și referința primei publicații.

— MOTIVUL CELOR TREI MEDICAMENTE —

Înainte de 1974: existau medicamente, dar nu și vindecări

Imaginați-vă un bărbat de douăzeci și ceva de ani, cu un testicul deja îndepărtat, cu tumora răspândită în ganglionii din spatele abdomenului și în plămâni. Potrivit relatării lui Einhorn, la începutul anilor 1970 cancerul testicular metastatic era asociat cu doar 5% supraviețuire (PNAS, 2002). Nu din lipsă de medicamente. La 5 noiembrie 1960, Min Chiu Li, Willet Whitmore, Robert Golbey și Harry Grabstald au publicat în JAMA (volumul 174) o lucrare intitulată „Effects of combined drug therapy on metastatic cancer of the testis”. Li este același Min Chiu Li pe care l-am întâlnit în ziua 132 cu coriocarcinomul. Conform rezumatului lui Einhorn, grupul lui Li de la spitalul de cancer din New York a arătat, cu dactinomicină singură sau cu metotrexat și clorambucil, că cancerul testicular este sensibil la chimioterapie: aproximativ 50% răspunsuri obiective, 10-20% remisiuni complete și 5-10% vindecări. Citite alături, aceste trei cifre arată decalajul: jumătate răspundea, dar vindecarea durabilă era de unul din douăzeci până la unul din zece. (Această concluzie îmi aparține.)

La M.D. Anderson din Houston, Samuels și colegii au combinat vinblastina cu bleomicina. Einhorn descrie perechea ca sinergică în studii de laborator și dă 25% supraviețuire pe termen lung fără boală (Samuels și colab., Cancer Treat Rev 1976; știu asta doar din relatarea lui Einhorn și nu am citit lucrarea). Cisplatinul a intrat în scenă pe o altă ușă. În ziua 141 am povestit experimentul cu electrodul de platină al lui Rosenberg și primele studii clinice. Studiul de fază I al lui Higby și colaboratorilor a apărut în Cancer în mai 1974; potrivit lui Einhorn, medicamentul era testat în studii timpurii din 1973, iar la 11 pacienți care nu răspunseseră la dactinomicină s-au văzut trei remisiuni complete și trei parțiale. Toxicitatea era evidentă din prima zi: greață și vărsături severe, afectare a rinichilor. O proprietate însă se potrivea unei combinații: suprima relativ puțin măduva osoasă. Ideea lui Einhorn a unit cele două piese: adăugarea cisplatinului la vinblastina și bleomicina lui Samuels. Combinația avea să fie numită PVB (cisplatin, vinblastină, bleomicină).

August 1974

Patru cicluri, doi ani de întreținere

Potrivit relatării lui Einhorn din 2002, studiul PVB a început în august 1974 la Indiana University Medical Center. Scheletul era acesta: patru cicluri (runde de tratament) repetate la trei săptămâni, urmate de întreținere lunară cu vinblastină, în total doi ani. Numărul ciclurilor era limitat la patru din cauza îngrijorării privind toxicitatea renală cumulativă a cisplatinului. În prima serie, 33 din 47 de pacienți (70%) au avut răspuns complet; la cinci pacienți (11%) boala a dispărut prin îndepărtarea chirurgicală a maselor rămase după tratament. Einhorn dă o rată de vindecare de 53% și o descrie ca o creștere de aproximativ zece ori față de rezultatele cu dactinomicină din aceeași perioadă.

Am citit acest lucru cu un instrument de rezumare; nu am consultat direct textul integral din revistă. Luna „august 1974” apare doar în această relatare; articolul Universității Indiana din 2024 spune doar „1974”.

Răspuns complet, fără boală, vindecare

Răspunsul complet înseamnă că, după tratament, nu mai rămâne nicio urmă de boală la imagistică și la markerii tumorali. „Fără boală” (NED) include în plus cazurile în care masele rămase au fost îndepărtate chirurgical și nu s-a depistat boală. Vindecarea înseamnă că boala nu revine la o urmărire lungă; definiția și durata urmăririi diferă de la un studiu la altul. Mai jos folosesc „ciclu” pentru o rundă de tratament și „vindecare” pentru recuperarea durabilă. Aceasta este o definiție simplificată.

Șapte octombrie: după trei scheme eșuate

Unul dintre primii pacienți din protocol a fost John Cleland. Potrivit povestirii pacientului din CureToday (numărul de iarnă 2004), Cleland, student la Purdue University, a observat în august 1973 un loc dur pe testicul; în noiembrie 1973 testiculul a fost îndepărtat, iar din cei 53 de ganglioni scoși la disecția retroperitoneală, doi conțineau tumoră microscopică. În februarie 1974 boala a revenit. O schemă cu Adriamicină, bleomicină și vincristină a produs răni severe în gură, iar greutatea i-a scăzut de la 158 la 106 livre. În iulie 1974 a trecut la dactinomicină. În septembrie 1974 boala ajunsese în plămâni. Einhorn i-a propus cisplatin, pe atunci experimental; potrivit relatării pacientului, protocolul fusese conceput cu lichide pentru protecția rinichilor și cu medicamente împotriva grețurilor. Primul tratament a fost dat la 7 octombrie 1974, în timpul unei internări de cinci zile.

La a doua vizită, imaginile plămânilor erau curate; în poveste, radiologul bănuia că filmele aparțineau altui pacient. Se relatează că Einhorn i-ar fi spus în ziua aceea că are o șansă de vindecare (rezumat conceptual; nu scriu o citare cuvânt cu cuvânt). Au urmat încă două cicluri; unul l-a administrat o asistentă acasă, de Ziua Recunoștinței. După șase luni nu era recădere, iar în jurul unui an a început să fie folosit cuvântul „vindecare”. Potrivit aceluiași articol, Cleland a sărbătorit în 1999 douăzeci și cinci de ani de remisiune. Aceasta este povestea unui pacient: un singur pacient, o singură relatare secundară. Două detalii cu date contradictorii sunt în caseta de verificare a faptelor.

— DIN 1977 PÂNĂ ÎN 1984: O COMBINAȚIE SE SIMPLIFICĂ —

O serie, două relatări

Raportul lui Einhorn și Donohue a apărut în Annals of Internal Medicine (volumul 87, paginile 293-298, 1977). Rezumatul lui l-am dat în ziua 141: 50 de pacienți, 74% răspuns complet și, cu cei cinci răspunzători parțiali făcuți fără boală prin operație, 85% fără boală în total, cu urmărire de 6 până la peste 30 de luni. În 2002, Einhorn descrie aceeași primă serie cu 47 de pacienți, 70% răspuns complet și 53% vindecare. Cele două nu trebuie să se contrazică; nu măsoară același lucru: rezumatul din 1977 este o fotografie a unei urmăriri scurte, cifra din 2002 este bilanțul unei urmăriri lungi. Dar nu am găsit în nicio sursă un motiv explicit pentru care 50 a devenit 47, 74% a devenit 70% și 85% a devenit 53%; motive posibile sunt durata urmăririi, reclasificarea pacienților și definiția „vindecării”. Trecerea de la 5% la 53% înseamnă, relativ, de aproximativ zece ori; absolut, cincizeci și trei de oameni din o sută în loc de cinci. Dar este o serie dintr-un singur centru, nerandomizată, iar comparația se face cu perioade istorice.

Anii următori au simplificat combinația. Southeastern Cancer Study Group a randomizat în 1981-1984 244 de pacienți din 24 de instituții la PVB sau BEP (etopozidă în locul vinblastinei); potrivit rezumatului lui Einhorn, răspunsul complet s-a văzut la 74 din 121 de pacienți (61%) cu PVB și la 74 din 123 (60%) cu BEP. După operație, rata fără boală a fost 74% cu PVB și 83% cu BEP; BEP a avut un avantaj de supraviețuire în boala avansată (P = 0,02) și toxicitate neuromusculară mult mai mică (Williams și colab., N Engl J Med 1987). BEP este citat ca tratament standard de primă linie din 1984.

A doua simplificare a privit durata și numărul ciclurilor; este corespondentul medicamentos al principiului „a tăia mai puțin” discutat în ziua 104. Într-un studiu randomizat descris de Einhorn, după 12 săptămâni de PVB, 113 pacienți au fost repartizați la 21 de luni de întreținere cu vinblastină sau la niciun tratament în continuare; recăderea a fost de 5% în ambele brațe, deci întreținerea nu a adus un câștig vizibil (această interpretare îmi aparține). La pacienții cu risc bun, trei sau patru cicluri de BEP au fost echivalente; în studiul EORTC cu 812 pacienți, supraviețuirea fără progresie a fost 90,4% cu trei cicluri și 89,4% cu patru. S-a deschis o cale și pentru cei care au recăzut: cu vinblastină, ifosfamidă și cisplatin, 49,6% din 135 de pacienți au ajuns fără boală și 23,7% au rămas fără boală cel puțin cinci ani; în terapia cu doze mari începută la Indiana în 1986, 35 din 65 de pacienți (54%) au fost urmăriți fără boală cel puțin doi ani.

Limite și preț

Primul preț a fost tratamentul în sine. Potrivit lui Einhorn, în primii ani cisplatinul producea greață, vărsături și afectare renală severe, iar tratamentul de susținere le-a atenuat ulterior vizibil. Vinblastina avea toxicitate neuromusculară și medulară importantă; reducerea dozei de la 0,4 la 0,3 mg/kg a scăzut toxicitatea fără a reduce ratele de remisiune sau vindecare. Bleomicina este asociată cu fibroza pulmonară, iar cisplatinul cu leziuni ale nervilor și ale auzului; acestea se numără printre motivele lui Einhorn de a scurta tratamentul. Rezumatul din 1977, amintit în ziua 141, a raportat două vieți pierdute legate de medicament. Recăderea tardivă apare la circa 2-3%, iar cea mai târzie a fost văzută la 32 de ani după tratament. Internarea lui Cleland în 1983 cu cardiomiopatie virală este descrisă în articol ca efect tardiv; o legătură cauzală cu tratamentul nu poate fi confirmată din această relatare.

A doua limită este generalizarea. Tumorile germinale testiculare s-au dovedit extraordinar de sensibile la această combinație; asta nu înseamnă că același rezultat poate fi așteptat în alte cancere. A treia este natura cifrelor: procentele de mai sus au numitori diferiți, urmărire diferită și surse diferite; a spune „cancerul s-a vindecat” cu o singură cifră ar fi greșit. Acest articol nu este un sfat de tratament.

Ce a rămas
  • Combinația pe bază de cisplatin: BEP, tratamentul standard de primă linie din 1984
  • Întâi vindecarea, apoi scurtarea tratamentului: trei cicluri la risc bun
  • Gestionarea efectelor adverse: atenuarea grețurilor și a afectării renale prin tratament de susținere
Ce a căzut sau a fost limitat
  • Dactinomicina singură ca standard
  • Doi ani de întreținere cu vinblastină (recădere 5% în ambele brațe)
  • Așteptarea că cisplatinul va fi abandonat din cauza toxicității renale
Li și colab.: terapie medicamentoasă combinată în cancerul testicular, JAMA (5 nov 1960)Rosenberg și colab.: electrod de platină și bacterii, Nature (feb 1965)Higby și colab.: cisplatin faza I; studiu 1973, publicat mai 1974 (interval)Einhorn: începe studiul PVB la Indiana (aug 1974, Einhorn 2002)Cleland: primul tratament PVB (7 oct 1974, povestea pacientului)Samuels și colab.: vinblastină și bleomicină (1976, după Einhorn)Einhorn, Donohue: prima serie PVB, Ann Intern Med (1977)Williams și colab.: comparația PVB cu BEP, NEJM (1987)Öztürk: teza de la Gülhane, pacienți cu PVB, Turcia (1994, rezumat)Einhorn: Curing metastatic testicular cancer, PNAS (2002)19601970198019902000datele cunoscute doar după an sunt trasate la mijlocul anului; axa: anul

De la lucrarea lui Li din 1960 la bilanțul lui Einhorn din 2002: 1960-2002. Axa se întinde din 1955 până în 2005. Marcajele verzi sunt evenimente a căror dată e confirmată în mai multe înregistrări sau în înregistrarea primară; marcajele albastre se sprijină pe o singură sursă; bara chihlimbar arată un interval de date în care sursele se contrazic (Higby: studiu 1973, publicare mai 1974). Datele cunoscute doar după an sunt trasate la mijlocul anului.

— PERSPECTIVA TURCIEI —

PVB la Gülhane: pacienți din 1987-1994

Nu am putut verifica când au fost folosite pentru prima dată PVB sau cisplatinul în cancerul testicular în Turcia; nu fac o legătură turcă cu Einhorn sau cu nașterea PVB. Dau un exemplu: teza lui Ahmet Bekir Öztürk „Germ hücreli testis kanserlerinde 78 aylık izlem ve kemoterapi sonuçları” (rezultatele a 78 de luni de urmărire și chimioterapie în cancerele testiculare cu celule germinale), realizată la Academia Medicală Militară Gülhane (coordonator Mustafa Kutlu), înregistrată cu data 1994 (înregistrarea a fost adăugată în 2018; înregistrarea o menționează ca teză de doctorat).

Potrivit rezumatului, din 65 de pacienți diagnosticați între 1987 și 1994, 10 au fost excluși pentru că nu primiseră chimioterapie și 17 pentru că au ieșit din urmărire; au fost evaluați 38 de pacienți, cu vârsta medie de 21,89 ani. Treizeci și unu de pacienți (82%) au primit PVB; trei au primit BEP; 15 pacienți (40%) care au recăzut au primit VIP (etopozidă, ifosfamidă, cisplatin) ca tratament de salvare. Supraviețuirea globală este raportată ca 69,22%; efecte adverse severe ale tratamentului au apărut la 11 pacienți (29%). Două avertismente: durata mediană a urmăririi a fost de doar 14,49 luni, cea mai lungă de 78 de luni; de aceea acest procent nu trebuie pus lângă rezultatele pe termen lung ale lui Einhorn. De asemenea, ponderea BEP în rezumat este dată ca „0,8%”, dar trei din 38 de pacienți înseamnă aproximativ 8%. Am citit doar rezumatul.

— CRONOLOGIE —

Din 1960 până azi

5 nov 1960
Li, Whitmore, Golbey, Grabstald. Terapie medicamentoasă combinată în cancerul testicular; JAMA 174(10):1291-1299 (pagina înregistrării; rezumatul nu a putut fi citit).
feb 1965
Rosenberg, VanCamp, Krigas. Efectul unui electrod de platină asupra bacteriilor; Nature 205:698-699 (vezi ziua 141).
1973
Higby și colab. Studiu de fază I-II cu cisplatin; după Einhorn, trei remisiuni complete și trei parțiale la 11 pacienți rezistenți.
mai 1974
Higby și colab. Cancer 33(5):1219-1225 (referință din lista lui Einhorn; titlul și rezumatul nu au fost citite).
aug 1974
Einhorn. Începe studiul PVB la Indiana (Einhorn, 2002).
7 oct 1974
Cleland. Primul tratament PVB (povestea pacientului din CureToday; sursă secundară).
1976
Samuels și colab. Vinblastină și bleomicină; Cancer Treat Rev 3:185-204 (doar lista lui Einhorn).
1977
Einhorn, Donohue. Prima serie PVB; Ann Intern Med 87:293-298.
1981-1984
Southeastern Cancer Study Group. PVB versus BEP; 244 de pacienți (Einhorn, 2002).
1984
BEP. Tratament standard de primă linie (Einhorn, 2002).
1987
Williams și colab. PVB versus BEP; N Engl J Med 316:1435-1440.
1994
Öztürk. Teza de la Gülhane; 31 din 38 de pacienți primiseră PVB (rezumat).
2002
Einhorn. „Curing metastatic testicular cancer”; PNAS 99(7):4592-4595.
AZI — ZIUA 157
Trei medicamente, patru cicluri. O supraviețuire de 5% a devenit un tablou în care majoritatea pacienților au rămas fără boală, pentru că un medic a unit cisplatinul cu două medicamente cunoscute și a limitat numărul ciclurilor; dar prețul și incertitudinile sunt la vedere.
— NOTE DE VERIFICARE A FAPTELOR —

Ce s-a verificat, ce a rămas incert

  • Promisiunea de ieri și eroarea de numerotare: caseta „mâine” din ziua 156 indica povestea cisplatinului drept „ziua 148”; corect este ziua 141 (numărul din plan fusese confundat cu numărul zilei scrise; ziua 148 este sindromul Li-Fraumeni). Corectat aici.
  • Data de început: faptul că studiul PVB a început în august 1974 provine din articolul PNAS al lui Einhorn din 2002 (citit cu un instrument de rezumare); articolul Universității Indiana din 2024 spune doar 1974. Data primului tratament al lui Cleland (7 octombrie 1974) se sprijină pe o singură poveste de pacient.
  • Publicația principală: Einhorn LH, Donohue J. Ann Intern Med 1977;87(3):293-298, doi:10.7326/0003-4819-87-3-293; citită la nivel de rezumat, textul integral necitit. Notez că numele autorilor sunt verificate nu din această pagină, ci din lista de referințe a lui Einhorn.
  • Conflict de cifre: rezumatul din 1977 dă 50 de pacienți, 74% răspuns complet, 85% fără boală (urmărire de 6 până la peste 30 de luni); relatarea din 2002 dă 47 de pacienți, 70% răspuns complet, 53% vindecare. Nu am găsit nicio sursă care să explice explicit diferența (durata urmăririi, reclasificarea și o diferență de definiție sunt posibile); nerezolvat.
  • Paginile lucrării Li 1960: pagina înregistrării (doi 10.1001/jama.1960.03030100059013) dă 5 noiembrie 1960, volumul 174, numărul 10, paginile 1291-1299; lista de referințe a lui Einhorn din 2002 tipărește 145-153 pentru același DOI. Am luat ca bază pagina înregistrării; numărul de pagină din Einhorn este cel mai probabil o eroare de tipar. Rezumatul lucrării nu a putut fi citit, deci medicamentele și numărul de pacienți nu sunt date.
  • Higby și data: referința (Cancer 1974;33:1219-1225, numărul din mai din șirul DOI) provine din lista lui Einhorn; mențiunea „testat în 1973” din textul lui Einhorn. Între „răspunsuri parțiale la 11 pacienți, complete la trei” dat în ziua 141 pentru reuniunea de la Oxford din 1973 și „trei complete, trei parțiale” raportat aici există o mică diferență de formulare; nu am putut verifica dacă sunt aceiași 11 pacienți.
  • Williams și colab. 1987: titlul și mențiunea „261 de bărbați” provin din rezumatul unei pagini de înregistrare; referința (volumul 316, paginile 1435-1440) și cifra de 244 de pacienți din lista și relatarea lui Einhorn. Nu am putut verifica diferența dintre 261 și 244 (poate fi numărul pacienților evaluabili). Valorile 61, 60, 74 și 83% sunt din rezumatul lui Einhorn; rezumatul integral al lucrării nu l-am citit.
  • Hidratarea: povestea lui Cleland spune că protocolul fusese conceput cu lichide care protejează rinichii; textul extras din articolul lui Einhorn din 2002 nu menționează lichide. Detaliile suportului cu lichide în primul protocol nu au putut fi verificate.
  • Povestea lui Cleland: există două contradicții interne. Articolul scrie că tumorile pulmonare au dispărut la aproximativ zece zile după primul tratament, dar și că al doilea tratament a venit trei săptămâni mai târziu; ambele nu pot fi adevărate deodată. Vârsta lui este dată și ca 22, și ca 23. Metadatele paginii spun 2009, eticheta numărului iarna 2004. Cuvântul „vindecare” nu este definit.
  • Samuels 25%: doar din rezumatul lui Einhorn; lucrarea lui Samuels nu a fost citită.
  • Teza din Turcia: a fost citit doar rezumatul de pe pagina înregistrării; textul integral al tezei nu a fost consultat; procentul BEP („0,8%”) este inconsecvent în rezumat; înregistrarea menționează tipul tezei ca doctorat, iar data înregistrării este 2018.
Mâine — ziua 158

Transformarea unei celule într-o fabrică de anticorpi: Köhler, Milstein și anticorpii monoclonali, 1975

Azi am văzut cât de departe a putut ajunge o combinație de medicamente; dar medicamentele atingeau, de cele mai multe ori, și celule sănătoase. Povestea de mâine deschide un drum nou spre visul lui Ehrlich despre „glontele magic”, povestit în ziua 96: obținerea în laborator, în cantitate nelimitată, a unui anticorp care recunoaște o singură țintă. Mâine voi verifica referința și data publicației lui Köhler și Milstein din 1975, Premiul Nobel din 1984 și afirmația că descoperirea nu a fost brevetată.

Nota autorului: Lucrul la care am fost cel mai atent în acest articol a fost să nu strâng cifrele lui Einhorn într-un singur număr: cei 85% din 1977 și cei 53% din 2002 sunt două fotografii ale aceleiași serii, iar o sursă care să explice decalajul nu am găsit. A doua preocupare a fost să corectez eroarea de numărare a zilelor din caseta de ieri fără s-o ascund.

Surse și lecturi suplimentare

  1. Einhorn LH. Curing metastatic testicular cancer. Proc Natl Acad Sci USA 2002;99(7):4592-4595. PubMed Central: PMC123692 (citit cu un instrument de rezumare).
  2. Einhorn LH, Donohue J. Cis-diamminedichloroplatinum, vinblastine, and bleomycin combination chemotherapy in disseminated testicular cancer. Ann Intern Med 1977;87(3):293-298. doi:10.7326/0003-4819-87-3-293 (citit la nivel de rezumat).
  3. Li MC, Whitmore WF, Golbey R, Grabstald H. Effects of combined drug therapy on metastatic cancer of the testis. JAMA 1960;174(10):1291-1299. doi:10.1001/jama.1960.03030100059013 (pagina înregistrării; rezumatul nu a putut fi citit).
  4. Higby DJ, Wallace HJ, Albert DJ, Holland JF. Cancer 1974;33(5):1219-1225 (referință din lista lui Einhorn 2002; titlul și rezumatul nu au fost citite).
  5. Samuels ML, Lanzotti VJ, Holoye PY, Boyle LE, Smith TL, Johnson DE. Cancer Treat Rev 1976;3:185-204 (referință din lista lui Einhorn; necitită).
  6. Williams SD, Birch R, Einhorn LH, Irwin L, Greco FA, Loehrer PJ. Treatment of disseminated germ-cell tumors with cisplatin, bleomycin, and either vinblastine or etoposide. N Engl J Med 1987;316:1435-1440 (titlul dintr-o pagină de înregistrare, referința din lista lui Einhorn; rezumatul integral necitit).
  7. Rosenberg B, VanCamp L, Krigas T. Inhibition of cell division in Escherichia coli by electrolysis products from a platinum electrode. Nature 1965;205:698-699. doi:10.1038/205698a0 (referință; vezi ziua 141).
  8. CureToday. Cured: the John Cleland story. Iarna 2004, curetoday.com (citit cu un instrument de rezumare; poveste de pacient, sursă secundară).
  9. Indiana University Simon Comprehensive Cancer Center. Einhorn: 50 years of the cure. 16 septembrie 2024 (citit în ziua 141; sursă secundară).
  10. Öztürk AB. Germ hücreli testis kanserlerinde 78 aylık izlem ve kemoterapi sonuçları. Academia Medicală Militară Gülhane, 1994, acikbilim.yok.gov.tr (rezumatul de pe pagina înregistrării citit).
  11. Mukherjee S. The Emperor of All Maladies: A Biography of Cancer. New York: Scribner; 2010 (context general; partea relevantă nu a fost recitită pentru acest articol).

Acest articol este ziua 157 a seriei „365 de zile de istorie a cancerului” și prezintă nașterea combinației cu cisplatin în cancerul testicular ca lectură istorică. Este conținut istoric-popular; nu este recomandare de diagnostic sau tratament. Pentru deciziile de tratament consultați medicul dumneavoastră. Sursele au fost verificate; detaliile care se sprijină pe o singură sursă secundară, doar pe un rezumat sau pe un text care nu a putut fi citit sunt marcate în notele de verificare a faptelor.

IA DROZDOGAN

Să explorăm acest articol împreună

Pune întrebări despre articol și citește răspunsurile alături de sursele publicate pe site.

IA DROZDOGAN

Asistentul Drozdogan

Un punct de cotitură în cancerul testicular: Larry Einhorn și cisplatinul, 1974

Pune întrebări despre articol și citește răspunsurile alături de sursele publicate pe site.

Informații despre conversație și confidențialitate

Asistentul Drozdogan răspunde în această conversație. Administratorii autorizați o pot verifica pentru calitate. Nu divulga informații personale.

Răspunsurile folosesc infrastructura OpenAI. Întrebările și răspunsurile sunt prelucrate de acel serviciu; conversațiile sunt stocate pe site-ul nostru. Nu divulga date de identificare, de contact sau informații personale de sănătate.

0 / 1000

Doar pentru informare; fără diagnostic personal sau recomandări de tratament.

Articole conexe

Explorează alte articole despre acest subiect.

Rămâi informat

Primește articole noi și noutăți științifice prin email.

Google Analytics funcționează pe paginile publice independent de această fereastră și poate utiliza cookie-uri analitice. Alegerea de aici controlează doar serviciile externe.