De la veruca genitală la cancerul de col uterin: ipoteza lui zur Hausen și urma HPV, 1976

În acest articol
De la veruca genitală la cancerul de col uterin: ipoteza lui zur Hausen și urma HPV, 1976
În ziua 160 am văzut că o genă a cancerului nu venea de la virus, ci din interiorul celulei înseși. Astăzi întoarcem privirea: ar putea un virus ADN venit din afară să fie cauza cancerului de col uterin? Să ținem laolaltă fronturile acestei boli: în ziua 93 am povestit tratamentul prin Wertheim, în ziua 103 depistarea precoce prin Papanicolaou, iar în ziua 106 ne-am uitat la papilomavirusul de iepure al lui Shope. Astăzi vine al treilea front: cauza. Așa cum am promis în caseta „mâine” de ieri, am verificat în surse lucrarea lui Harald zur Hausen din anii 1970 (citarea și data), descoperirile ulterioare despre HPV-16 și HPV-18 și motivarea Premiului Nobel din 2008, ținând deoparte ipoteza și dovada.
Întors spre veruci în timp ce căuta herpesul
În anii 1970, principalul suspect pentru posibila cauză a cancerului de col uterin era virusul herpes simplex de tip 2 (HSV-2); pagina „Advanced information” a Comitetului Nobel din 2008 îl numește „ipoteza HSV-2 predominantă” a vremii. După cronologia ASU Embryo Project, zur Hausen a căutat, la Institutul de Virologie Clinică din Erlangen-Nürnberg, ADN de HSV-2 în probe de col uterin prin hibridizare de acizi nucleici și nu l-a găsit în mod repetat; sursa plasează aceste lucrări în 1972-1977. Aceste rezultate negative l-au întors într-o altă direcție: în verucile genitale fusese găsit ADN de HPV. Pagina Nobel notează și că legătura dintre verucile genitale și transformarea malignă era cunoscută de mult.
Aici contează o distincție. O ipoteză nu era o dovadă, ci o indicare de direcție: propunerea de a căuta acolo unde nu se uita nimeni. Iar locul în care trebuia căutat nu era ușor nici după măsurile vremii. După pagina Nobel, zur Hausen a adăugat un criteriu postulatelor lui Koch; în rezumatul ASU Embryo Project, criteriul este că tumora unui cancer provocat de virus trebuie să conțină ADN viral. Cu alte cuvinte, dovada avea să vină din găsirea urmei genetice a virusului în interiorul tumorii. Redau aceasta din două pagini secundare citite cu un instrument de rezumare.
„Condylomata acuminata and human genital cancer”
Ipoteza a apărut în Cancer Research în 1976, sub titlul „Condylomata acuminata and human genital cancer” (volumul 36, prima pagină 794; pagina ASU Embryo Project dă doar prima pagină și luna apariției ca februarie 1976, pe care nu am putut-o confirma în altă sursă). După ceea ce relatează pagina Nobel, zur Hausen scria în acest text că agentul verucilor genitale fusese până atunci complet neglijat în studiile epidemiologice și serologice privind cancerele de col uterin și alte cancere genitale (rezumat conceptual). În rezumatul Embryo Project, propunerea lui era: verucile genitale provocate de HPV ar putea duce la cancer de col uterin, iar tumora unui cancer provocat de virus ar trebui să conțină ADN viral. Lucrarea în sine nu am citit-o; am citit doar relatarea de pe aceste două pagini secundare.
În aceiași ani, o altă profesie se apropia de aceeași ușă: citologii. După articolul lui Kari Syrjänen din 2017 din Acta Cytologica, lucrarea lui Meisels și Fortin din 1976 (volumul 20, 505-509) și cea a lui Purola și Savia din 1977 (volumul 21, 26-31) au recunoscut celule coilocitotice în frotiurile Pap și au fost, în formularea sursei, primele care au recunoscut că displaziile de col uterin sunt de origine virală. Același articol, pe baza mărturiei lui Koss, relatează că lucrarea lui Purola și Savia a ajuns la revistă pe 13 mai 1975, iar cea a lui Meisels și Fortin pe 11 decembrie 1975, dar ordinea a fost inversată la publicare. Acestea vin dintr-o singură sursă secundară; lucrările originale nu le-am văzut. Această cale paralelă este un moment rar în care testul de depistare precoce povestit în ziua 103 a adus dovezi pentru întrebarea despre cauză.
Tipul de HPV (genotip)
Papilomavirusul uman (HPV) nu este un singur virus, ci o familie cu multe tipuri; tipurile sunt numerotate după secvențele lor de ADN. Tipurile diferă prin țesutul și felul de leziune cu care sunt asociate. În această poveste contează două grupuri: HPV-6 și HPV-11, găsite în verucile genitale, și HPV-16 și HPV-18, găsite frecvent în cancerele de col uterin. Aceasta este o definiție simplificată, care dă linia principală.
Sosirea dovezii: 1983 și 1984
Prima presupunere s-a dovedit parțial greșită. După ASU Embryo Project, între 1980 și 1982 zur Hausen și echipa sa (Gissmann, Dürst, Boshart, Ikenberg, Wagner) au identificat la Institutul de Virologie al Universității din Freiburg cele două tipuri din verucile genitale, HPV-6 și HPV-11; dar aceste tipuri erau rare în tumori. Așadar presupunerea inițială „virusul verucii este virusul cancerului” nu s-a menținut. Ce a rămas corect a fost direcția căutării. După pagina Nobel, sondele bazate pe HPV-11 au dat o hibridizare încrucișată slabă, dar persistentă, cu unele cancere de col uterin; acest ADN a fost clonat și numit HPV-16. Citarea: Dürst, Gissmann, Ikenberg și zur Hausen, PNAS 1983, volumul 80, paginile 3812-3815 („A papillomavirus DNA from a cervical carcinoma and its prevalence in cancer biopsy samples from different geographic regions”).
Așa cum relatează Embryo Project, au fost examinate biopsii de col uterin de la paciente din Germania, Brazilia și Kenya; HPV-16 a fost găsit în mai mult de jumătate din biopsiile germane și în mai puțin de jumătate din cele braziliene și kenyene. Este un rezumat calitativ dintr-o singură sursă secundară; cifrele nu le-am verificat eu. Un an mai târziu, în 1984, hibridizarea cu stringență scăzută cu o sondă mixtă HPV-9/10/11 a dus la clonarea HPV-18 (Boshart și colab., EMBO J 1984, volumul 3, paginile 1151-1157; citarea am luat-o din lista de referințe a paginii Nobel și din cronologie și nu am citit conținutul lucrării).
Acesta este un exemplu al felului în care o descoperire devine dovadă de cauzalitate. Găsirea ADN-ului viral în tumoră arată o asociere; pentru a arăta că asocierea este cauzală au fost necesari pași suplimentari. Lista de referințe a paginii Nobel menționează raportul lui Schwarz și colegilor din Nature, 1985, potrivit căruia ADN-ul HPV este integrat în genomul celulelor de cancer de col uterin (integrare) și transcris acolo (transcripție); acest detaliu în sine nu l-am citit. Apoi a venit epidemiologia: Walboomers și colegii, în Journal of Pathology, 1999, au reexaminat 66 de cazuri care ieșiseră HPV-negative într-un studiu anterior; cu excluderea probelor necorespunzătoare, cele două studii împreună au raportat o prevalență mondială a HPV de 99,7% în carcinoamele de col uterin. Titlul lucrării declară HPV o „cauză necesară” a cancerului de col uterin invaziv; aceasta este concluzia proprie a autorilor.
În 2008, jumătate din Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină a mers la zur Hausen, cu motivarea „pentru descoperirea papilomavirusurilor umane care provoacă cancer de col uterin”. Cealaltă jumătate a mers la Barré-Sinoussi și Montagnier pentru descoperirea HIV. În timp ce scrie că vaccinurile au oferit peste 90% protecție în studiile de fază III (împotriva a ce protejau nu este precizat în textul citit), aceeași pagină Nobel spune deschis că dacă vaccinurile previn cu adevărat cancerul de col uterin și pierderile de vieți cauzate de el depinde de datele epidemiologice care vor fi adunate în deceniile următoare. Cu alte cuvinte, chiar și la acordarea premiului întrebarea nu era închisă cu totul.
Limite și preț
Ipoteza a început cu un detaliu greșit: tipurile de veruci bănuite întâi (HPV-6 și HPV-11) erau rare în cancer; tipurile frecvente în cancer, HPV-16 și HPV-18, au fost găsite mai târziu. Găsirea virusului nu a tratat nicio pacientă; vaccinurile și programele de depistare aparțin unui timp mult după descoperire. Avertismentele proprii ale paginii Nobel din 2008 trasează încă un cadru valid: durata protecției vaccinului este nesigură, iar nu se știe dacă alte tipuri vor căpăta importanță în viitor. Frecvența HPV-16 varia și după regiune (probele germane, braziliene și kenyene), deci distribuția tipurilor poate diferi după geografie.
Încă o distincție: un rezultat HPV pozitiv nu este un diagnostic de cancer. Aceasta este o cunoaștere medicală generală pe care sursele acestui articol nu o tratează separat. Pentru interpretarea rezultatelor și pentru deciziile de depistare și tratament trebuie consultat medicul.
Ce a rămas
- Că cancerul de col uterin este provocat de virus și că anumite tipuri de HPV (mai ales 16 și 18) sunt asociate cu acest cancer
- Căutarea ADN-ului viral în tumoră prin hibridizare, ca tip de dovadă în discuția despre cauzalitate
- Ideea că blocarea unei infecții ar putea preveni un cancer
Ce a căzut sau a fost limitat
- Presupunerea inițială „virusul verucii este virusul cancerului” (HPV-6 și HPV-11)
- Părerea că HSV-2 era principalul suspect pentru cancerul de col uterin (ADN de HSV-2 nu a putut fi găsit)
- Impresia că un singur tip de virus are aceeași pondere în orice geografie
De la papilomavirus la Nobel: 1933-2008. Axa merge de la 1930 la 2010. Marcajele verzi sunt date confirmate în mai multe înregistrări sau în înregistrarea primară; marcajele și barele albastre se sprijină pe o singură sursă sau sunt intervale. Datele cunoscute doar după an sunt trasate la mijlocul anului.
Căutarea HPV, într-un program național de depistare
Între zur Hausen și Turcia nu am găsit o legătură verificată și nu construiesc una. Starea de azi a subiectului în Turcia o redau după relatarea Euronews Türkçe din 18 august 2026 (autoare: Çağla Üren); este un text de știri, nu un studiu original, iar cifrele sunt valorile pe care le relatează articolul. După relatare, Turcia a trecut în 2014 depistarea cancerului de col uterin la testarea ADN-HPV; femeilor între 30 și 65 de ani li se oferă un test gratuit la fiecare cinci ani. În datele programului național din 2018 pentru primul milion de femei, pozitivitatea HPV este relatată ca 3,5%, iar în 2020, la 4 099 230 de femei, ca 4,39% (aproximativ 180 000 de femei). Distribuția tipurilor la femeile HPV-pozitive este enumerată astfel: HPV-16 20,7%, HPV-51 10,8%, HPV-31 8,7%, HPV-52 7,1%, HPV-18 5,1%. Relatarea mai spune că un studiu de spital din Istanbul din 2018-2020 a găsit o pozitivitate de 36,3% și notează că aceasta reflectă un grup care se prezintă la spital, nu populația generală.
După relatare, nota ICO/IARC despre Turcia atribuie aproximativ 67,6% din cancerele de col uterin invazive HPV-16 sau HPV-18; relatarea scrie și că pe plan mondial aceste două tipuri sunt considerate răspunzătoare pentru aproximativ trei sferturi din cancere (circa 76%, o analiză WHO/IARC din 2024). Aceeași relatare scrie că, la 18 august 2026, vaccinul HPV nu făcea parte din programul național de imunizare („Aşılama programı halen başlatılmadı”, programul de vaccinare nu a fost încă început); redă și declarațiile ministrului sănătății din 15 august, care au stârnit o dezbatere privind includerea lui în programul național. Acest articol nu este o evaluare a politicii de vaccinare; evoluțiile ulterioare nu le-am verificat.
Din 1933 până azi
Ce s-a confirmat, ce a rămas nesigur
- Ziua 158: Köhler și Milstein nu sunt încă scriși; promisiunea din caseta „mâine” a zilei 157 nu a fost ținută.
- Citare și dată: zur Hausen, „Condylomata acuminata and human genital cancer”, Cancer Research 1976;36:794. Anul îl dau două surse (pagina Nobel „Advanced information”, ASU Embryo Project); este dat doar numărul primei pagini. Luna februarie provine numai din Embryo Project. Syrjänen (2017) scrie că ipoteza a fost formulată în publicațiile lui zur Hausen din 1975 și 1976 și cel mai complet într-o sinteză din 1977 (Curr Top Microbiol Immunol 1977;78:1-30). Așadar 1976 din plan este anul de publicare cunoscut al ipotezei, dar se spune că ideea merge înapoi până în 1975.
- Motivarea Nobel: „for his discovery of human papilloma viruses causing cervical cancer”, jumătate din premiu (pagina-rezumat a Premiului Nobel). Pagina comunicatului de presă nu s-a putut deschide; pagina „Advanced information” a fost citită cu un instrument de rezumare, iar titlul paginii însăși este „The discoveries of human papilloma viruses that cause cervical cancer and of human immunodeficiency virus”.
- HPV-6/11 și HPV-16: lucrarea din 1980-82 asupra verucilor și raritatea HPV-6/11 în tumori provin din ASU Embryo Project (o singură sursă secundară); aceeași pagină are inconsecvențe: titlul spune 1977-1987, lucrarea de la Erlangen este în 1972-1977, o lucrare din 1984 din J Invest Dermatol este citată pentru lucrarea din 1980-82; în 1983 se spune „kenyan”, în 1984 „african”. Cifrele despre frecvența regională a HPV-16 nu le-am folosit și am scris doar rezumatul calitativ. Citarea Dürst 1983 este concordantă în trei surse (pagina Nobel, Embryo Project, o bibliografie de istoria medicinei); rezumatul lucrării nu a putut fi citit din cauza barierei de verificare de la PubMed și PMC.
- HPV-18: citarea Boshart 1984 provine din cronologie și din lista de referințe a paginii Nobel; conținutul nu a fost citit direct. Pagina Nobel nu dă anul în text, doar în lista de referințe.
- Procentele par să se contrazică, nu se contrazic, dar nu le-am putut împăca: pe pagina Nobel 2008, HPV-16 și HPV-18 sunt la 82% dintre pacientele cu cancer de col uterin invaziv; la Euronews la circa 76% pe plan mondial (WHO/IARC 2024) și 67,6% pentru Turcia (ICO/IARC); la Walboomers toate tipurile de HPV împreună la 99,7%. Sunt seturi de date, perioade și definiții diferite; nu le-am convertit unele în altele.
- Walboomers 1999: citit de pe o pagină de rezumat (qxmd); lista autorilor, volumul și paginile nu erau pe pagină, deci nu le-am scris. „Cauză necesară” este titlul lucrării; 99,7% s-a calculat excluzând probele necorespunzătoare și combinând două studii.
- Citologii: citările Meisels-Fortin și Purola-Savia, datele ajungerii la revistă (mărturia lui Koss) și caracterizarea „primii care au recunoscut” provin dintr-o singură sursă secundară (Syrjänen, Acta Cytol 2017;61:316-337); lucrările originale nu au fost văzute, de aceea am atribuit pretenția de „prim” sursei.
- Shope: sursele folosite de mine nu sprijină ipoteza lui zur Hausen pe Shope; pagina Nobel „Advanced information” nu îl menționează pe Shope. Legătura cu ziua 106 trebuie citită doar ca o succesiune în familia papilomavirusurilor, nu ca un lanț de influență.
- Eficacitatea vaccinului: „peste 90% protecție în studiile de fază III” este o frază a paginii Nobel 2008; criteriul de evaluare la care se referă nu era în textul citit, deci reducerea absolută și cea relativă nu au putut fi date.
- Turcia: relatarea Euronews (18 august 2026) este un text de știri; datele programului din 2018 și 2020 și trimiterile la ICO/IARC și WHO/IARC nu au fost verificate în sursele originale. Starea programului de vaccinare este cea de la data relatării.
- Surse necitibile: PubMed, PMC și PNAS (necrologul lui zur Hausen) nu au putut fi citite din cauza barierelor de acces; nu au fost folosite.
Un medicament pentru axa hormonală: tamoxifenul, 1977
Astăzi am urmărit un virus; mâine ne întoarcem la axa hormonală. În ziua 91 am povestit îndepărtarea ovarelor de către Beatson, iar în ziua 105 experimentul lui Lacassagne cu estrogen și tumori. În plan, tamoxifenul apare ca 1977. Înainte de a scrie voi verifica datele sintezei moleculei și ale primei utilizări clinice, ce dată este 1977 (o publicație, o aprobare, un reper clinic) și când a fost înțeles mecanismul de acțiune, ținând separate chimia și dovada clinică.
Nota autorului: În acest articol am urmărit cel mai mult să țin deoparte ipoteza din 1976 de dovada din 1983-84 și să spun limpede că prima presupunere (tipurile de veruci) s-a dovedit greșită, iar direcția căutării corectă. A doua grijă a fost să atribui sursei lor detaliile care se sprijină pe o singură sursă secundară (luna apariției, frecvențele regionale, pretenția de prioritate a citologilor) și să nu dau verdicte în secțiunile despre vaccin și Turcia.
Surse și lecturi suplimentare
- zur Hausen H. Condylomata acuminata and human genital cancer. Cancer Res 1976;36:794 (citare din pagina Nobel „Advanced information” și din ASU Embryo Project; lucrarea în sine nu a fost citită).
- Dürst M, Gissmann L, Ikenberg H, zur Hausen H. A papillomavirus DNA from a cervical carcinoma and its prevalence in cancer biopsy samples from different geographic regions. Proc Natl Acad Sci USA 1983;80:3812-3815 (citare dintr-o bibliografie de istoria medicinei și din alte pagini; rezumatul nu a putut fi citit).
- Boshart M, Gissmann L, Ikenberg H și colab. EMBO J 1984;3:1151-1157 (citare din cronologie și din lista de referințe a paginii Nobel; lucrarea nu a fost citită).
- The Nobel Prize in Physiology or Medicine 2008. nobelprize.org: pagina-rezumat a premiului (motivare și cote) și pagina „Advanced information” (citită cu un instrument de rezumare).
- ASU Embryo Project Encyclopedia. Harald zur Hausen's Experiments on Human Papillomavirus Causing Cervical Cancer (1976-1987). embryo.asu.edu (citită cu un instrument de rezumare; sursă secundară; pagina are inconsecvențe).
- Syrjänen KJ. Two landmark studies published in 1976/1977 paved the way for the recognition of human papillomavirus as the major cause of the global cancer burden. Acta Cytol 2017;61(4-5):316-337, karger.com (citită cu un instrument de rezumare; sursă secundară).
- Walboomers JMM și colab. Human papillomavirus is a necessary cause of invasive cervical cancer worldwide. J Pathol, septembrie 1999 (pagină de rezumat, qxmd.com; lista autorilor și citarea paginilor nu erau pe pagină).
- Üren Ç. Kanser yapan türler ve dağılımları: Türkiye'nin HPV profili gerçekten farklı mı? Euronews Türkçe, 18 august 2026, tr.euronews.com (relatare de știri; citită cu un instrument de rezumare).
- Mukherjee S. The Emperor of All Maladies: A Biography of Cancer. New York: Scribner; 2010 (context general; partea relevantă nu a fost recitită pentru acest articol).
Acest articol este ziua 161 din seria „365 de zile de istorie a cancerului” și prezintă recunoașterea HPV drept cauză a cancerului de col uterin ca lectură istorică. Este conținut istorico-popular; nu reprezintă sfat de diagnostic sau de tratament. Pentru deciziile de tratament și de depistare consultați medicul dumneavoastră. Sursele au fost verificate; detaliile care se sprijină pe o singură sursă secundară, doar pe un rezumat sau pe un text care nu a putut fi citit sunt marcate în notele de verificare a faptelor.
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.




