Este sigură extracția dentară după radioterapie în cancerul de cap și gât?

Deși radioterapia este eficientă pentru controlul tumorii în tratamentul cancerelor de cap și gât, poate provoca efecte adverse pe termen lung asupra sănătății orale. La acești pacienți, chiar și o procedură aparent simplă, precum extracția dentară după radioterapie, poate duce la complicații grave. Riscul de osteoradionecroză este o problemă importantă care reduce calitatea vieții și complică tratamentul. De aceea, momentul extracției, înainte sau după radioterapie, este discutat de mult timp. Un studiu nou urmărește să clarifice această incertitudine prin evaluarea siguranței și a riscurilor posibile ale extracțiilor efectuate după radioterapie.

Un studiu despre siguranța extracției dentare după radioterapia pentru cancer de cap și gât, publicat la 8 august 2024 în JAMA Otolaryngology – Head & Neck Surgery, a arătat că procedura crește riscul de expunere a țesutului osos și osteoradionecroză (pierdere de țesut osos) la pacienții care au primit doze mari de radiații.

„Os expus înseamnă că țesutul osos rămâne descoperit, fără învelișul de țesut moale și piele care ar trebui să îl acopere în mod normal. După radioterapie, expunerea osului în regiuni precum cavitatea orală poate prevesti osteoradionecroza (moartea osului) și poate provoca complicații grave.

Importanța studiului

Pentru a preveni efectele adverse grave precum osteoradionecroza, la pacienții tratați pentru cancer de cap și gât se recomandă de obicei extracția dinților care nu mai pot fi salvați înainte de radioterapie . Procedura poate însă întârzia tratamentul cu 2-4 săptămâni , afectând astfel supraviețuirea pacienților. Deși extracția după radioterapie este oferită ca alternativă, datele despre siguranța acestei metode sunt insuficiente.

Metoda cercetării și rezultate

Studiul a examinat 50 pacienți tratați pentru cancer de cap și gât între ianuarie 2020 și septembrie 2022. Cercetătorii au evaluat siguranța extracțiilor efectuate în primele 4 luni după radioterapie și dacă acestea cresc riscul de expunere osoasă și osteoradionecroză. Pacienții au fost urmăriți pentru o perioadă mediană de 26 de luni.

Dintre participanți, 30 pacienți au avut între 1 și 28 extracții dentare după radioterapie. Extracțiile au fost efectuate la o mediană de 64,5 zile după radioterapie (interval 13-152 zile). Ceilalți 20 pacienți au evitat extracțiile. Dintre pacienții cu extracții, 13 au dezvoltat expunere osoasă și 8 osteoradionecroză.

În perioada de urmărire de 2 ani:

• Riscul de expunere osoasă a fost de 27% pentru toți pacienții,
• de 40% la pacienții cu extracții dentare,
• și de 7% la cei fără extracții.

În privința riscului de osteoradionecroză:

• 18% pentru toți pacienții,
• 23% la pacienții cu extracții dentare,
• și 7% la cei fără extracții.

Mai ales la pacienții cu extracții după radioterapie, când doza medie la nivelul cavității orale a fost de 35 Gy sau mai mare, riscul de expunere osoasă a fost de 58%, iar cel de osteoradionecroză de 39%. În mod similar, dozele de 31,5 Gy sau mai mari la nivelul mandibulei (maxilarul inferior) au crescut frecvența acestor reacții adverse.

Concluzii și aplicare clinică

Pe baza acestor constatări, extracțiile dentare după radioterapie nu sunt recomandate de rutină. Mai ales la pacienții care au primit doze mari de radioterapie în cavitatea orală sau mandibulă, trebuie luat în considerare riscul unor efecte grave, precum expunerea osoasă și osteoradionecroza.

*

Subiect conex: Cancerul și tratamentele dentare! La ce trebuie să fie atenți cei care utilizează medicamente pentru protecția osoasă?