În cancerul de prostată, SBRT în 5 zile este la fel de eficientă ca radioterapia convențională de 5 săptămâni

Cancerul de prostată este unul dintre cele mai frecvente cancere la bărbați, cu 1,9 milioane de cazuri noi diagnosticate anual la nivel mondial. Deoarece majoritatea pacienților sunt diagnosticați într-un stadiu timpuriu, eficacitatea opțiunilor terapeutice și profilul lor de reacții adverse sunt foarte importante. Tratamentele eficiente, cu puține reacții adverse, au un rol esențial în păstrarea calității vieții și prevenirea progresiei bolii.

La pacienții cu cancer de prostată în stadiu timpuriu, care nu s-a extins în afara prostatei, radioterapia hipofracționată de 4 săptămâni a devenit un tratament standard. Prin administrarea unor doze mari în mai puține ședințe, aceasta urmărește rezultate eficiente într-un timp mai scurt decât radioterapia fracționată convențională de 5-7 săptămâni. Metoda își propune să crească aderența pacienților prin scurtarea tratamentului și să reducă la minimum reacțiile adverse.

În același timp, administrată în numai 5 ședințe, radioterapia stereotactică corporală (SBRT) se evidențiază ca o opțiune ultrahipofracționată. SBRT reduce semnificativ durata tratamentului, administrând doze mari într-un număr mult mai mic de ședințe decât radioterapia convențională sau moderat hipofracționată.

Anterior, eficacitatea SBRT în ceea ce privește ratele de eșec biochimic sau clinic, comparativ cu regimurile de radioterapie convențională ori moderat hipofracționată, nu fusese demonstrată clar. Însă, la 16 octombrie 2024, The New England Journal of Medicine (NEJM) a publicat acest nou studiu clinic multicentric de fază 3, care urmărește evaluarea amplă a eficacității și siguranței SBRT la pacienții cu cancer de prostată localizat.

Studiul PACE-B

Studiul este un studiu internațional de fază 3, deschis, randomizat și controlat. Cancer de prostată în stadiul T1 sau T2 a fost diagnosticul bărbaților incluși în studiu, care aveau un scor Gleason de cel mult 3+4 și un nivel al antigenului specific prostatic (PSA) sub 20 ng/mL.

Pacienții au fost repartizați aleatoriu, în raport 1:1, pentru a primi SBRT (36,25 Gy, 5 fracții, pe parcursul a 1 sau 2 săptămâni) ori radioterapie de control (78 Gy, 39 de fracții, pe parcursul a 7,5 săptămâni sau 62 Gy, 20 de fracții, în 4 săptămâni).

În plus, terapia de supresie androgenică nu a fost permisă în studiu.

Obiectivul principal a fost evaluarea proporției pacienților fără eșec biochimic sau clinic după tratament. Cu alte cuvinte, s-a urmărit dacă după tratament apăreau semne precum creșterea PSA (antigenul specific prostatic) sau progresia clinică a bolii. Studiul și-a propus să demonstreze că SBRT nu produce rezultate mai slabe decât radioterapia convențională ori moderat hipofracționată (non-inferioritate). În acest scop, a fost stabilit un prag critic al raportului de hazard de 1,45. Acesta înseamnă că riscul de eșec în grupul SBRT nu trebuia să crească cu mai mult de 45% față de grupul cu radioterapie convențională.

Analizele au fost realizate pe populația cu intenție de tratament (intention-to-treat population). Metoda asigură evaluarea tuturor participanților în grupurile în care au fost randomizați, indiferent de tratamentul primit efectiv. Abordarea urmărește să reflecte mai corect eficacitatea tratamentului în condiții reale.

Rezultate

Între august 2012 și ianuarie 2018, în 38 de centre au fost randomizați 874 de pacienți: 433 în grupul SBRT și 441 în grupul cu radioterapie de control.

Vârsta mediană a pacienților a fost de 69,8 ani, iar PSA median de 8,0 ng/mL. 8,4% dintre pacienți aveau risc scăzut și 91,6% risc intermediar (National Comprehensive Cancer Network, NCCN).

Urmărirea mediană a fost de 74 de luni, iar rata absenței eșecului biochimic sau clinic la 5 ani a fost, în grupul SBRT, de 95,8% (interval de încredere [CI], 93,3–97,4%), față de 94,6% (CI, 91,9–96,4%) în grupul de control.

Raportul de hazard neajustat pentru eșecul biochimic sau clinic a fost de 0,73 (CI, 90%, 0,48–1,12; P=0,004), ceea ce demonstrează non-inferioritatea SBRT.

Între grupurile SBRT și radioterapie de control s-a constatat o diferență semnificativă a ratelor reacțiilor adverse genitourinare tardive de grad 2 sau mai mare conform Radiation Therapy Oncology Group (RTOG). Rata cumulativă la 5 ani a reacțiilor adverse genitourinare (ale tractului urinar) tardive a fost, în grupul SBRT, de 26,9% (CI, 22,8–31,5%), iar în grupul de control de 18,3% (CI, 14,8–22,5%) (P<0,001). Pentru reacțiile adverse gastrointestinale nu s-a identificat o diferență semnificativă între grupuri (grupul SBRT: 10,7%, CI 8,1–14,2%; grupul de control: 10,2%, CI 7,7–13,5%; P=0,94).

Comentariu

Rezultatele acestui studiu clinic de fază 3 arată că SBRT administrată în 5 fracții este la fel de eficientă ca radioterapia de control în ceea ce privește eșecul biochimic sau clinic. Prin urmare, SBRT poate reprezenta o opțiune eficientă pentru pacienții cu cancer de prostată localizat, cu risc scăzut sau intermediar. Totuși, toxicitatea genitourinară a fost mai ridicată cu SBRT, aspect care trebuie luat în considerare la alegerea tratamentului. Studiul subliniază și importanța urmăririi pe termen lung pentru o mai bună înțelegere a avantajelor și dezavantajelor SBRT.