Inhibitorii CDK4/6 în tratamentul cancerului mamar: în prima sau în a doua linie?

Progresele în tratamentul cancerului mamar, devenit cel mai frecvent tip de cancer la nivel mondial, sunt mai numeroase decât în cazul tuturor celorlalte cancere. În special după apariția inhibitorilor CDK4/6, care au primit prima aprobare FDA (Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA) în 2015 și din a căror clasă sunt aprobate în prezent 3 medicamente (palbosiklib, ribosiklib, abemasiklib), opțiunile de tratament și durata de viață a pacientelor cu cancer mamar au crescut considerabil. Totuși, pe lângă eficacitatea unui tratament, trebuie luate în considerare și reacțiile adverse și costurile asociate. Acești factori influențează modul în care pacientele trăiesc experiența tratamentului și cât timp îl pot continua. Un nou studiu a analizat efectele acestei noi clase de medicamente, utilizată frecvent în cancerul mamar, asupra duratei de viață, costurilor, reacțiilor adverse și calității vieții.

Studiul SONIA a atras atenția la ASCO 2023

Potrivit studiului de fază 3 SONIA, prezentat la reuniunea anuală a Societății Americane de Oncologie Clinică (ASCO 2023), beneficiul utilizării inhibitorilor CDK4/6 în prima linie de tratament — ceea ce numim în oncologie „prima linie” — este aproape echivalent cu păstrarea acestor medicamente pentru a doua linie.

Inhibitorii CDK4/6, un tratament nou administrat oral sub formă de comprimate, sunt utilizați în prima și în a doua linie la pacientele cu cancer mamar avansat, cu receptori estrogenici pozitivi și HER negativ. În ultimii ani, însă, tendința a fost de a folosi inhibitorii CDK4/6 în prima linie a cancerului mamar metastatic (stadiul 4). Studiul SONIA a arătat totuși că utilizarea inhibitorilor CDK4/6 în prima linie nu a oferit pacientelor un avantaj în privința supraviețuirii fără progresie sau a supraviețuirii globale.

Prima cercetare care compară prima și a doua linie

Până la acest studiu clinic, nu fusese efectuată o comparație directă între tratamentele de primă și de a doua linie. Dr. Sonke, care a prezentat studiul la ASCO 2023, afirmă: "Multe paciente obțin rezultate foarte bune în prima linie doar cu tratament endocrin. Asocierea cu inhibitori CDK4/6 duce la apariția unor tipare de rezistență, precum mutațiile ESR1. În plus, inhibitorii CDK4/6 implică și costuri suplimentare și reacții adverse. În lipsa datelor comparative între prima și a doua linie, am conceput studiul SONIA."

Detaliile studiului

În cadrul studiului, 1050 de femei aflate înainte sau după menopauză au fost repartizate aleatoriu în două brațe:

• Brațul experimental: tratament cu un inhibitor de aromatază (IA) în prima linie, urmat în a doua linie de CDK4/6i și de fulvestrant, un antagonist al receptorilor estrogenici
• Brațul de control: tratament cu IA plus CDK4/6i în prima linie, urmat de fulvestrant în a doua linie.

Inhibitorul CDK4/6 cel mai utilizat în acest studiu a fost palbocsiklib (Reampla), în proporție de 91%, urmat de ribosiklib (Valamor), cu 8%, și de abemaciclib (Verzenios), cu 1%.

Rezultatele

• După cele două linii de tratament, nu s-a observat o diferență semnificativă a supraviețuirii fără progresie (PFS), care exprimă durata în care tratamentul ține boala sub control: 31 de luni în brațul experimental și 26,8 luni în brațul de control (HR, 0,87; P =0,10). Aceste date PFS au reprezentat rezultatul principal urmărit în studiu.
• În ceea ce privește supraviețuirea globală, obiectivul secundar al studiului, mediana a fost de 45,9 luni atunci când inhibitorul CDK4/6 a fost utilizat în prima linie, comparativ cu 53,7 luni când inhibitorul CDK4/6 a fost utilizat în a doua linie.

În privința reacțiilor adverse, în grupul care a utilizat inhibitori CDK4/6 în prima linie s-au înregistrat cu 42% mai multe reacții de gradul 3 sau mai mare decât în grupul care a primit acest tratament în a doua linie. S-a afirmat că majorarea costurilor asociate reacțiilor adverse a fost de aproximativ 200 de mii de dolari pentru fiecare pacientă tratată cu CDK4/6i în prima linie.

La evaluarea calității vieții nu au existat diferențe semnificative între cele două grupuri.

După o perioadă de urmărire de 37,3 luni, durata expunerii la CDK4/6i a fost de 24,6 luni la pacientele care au primit inhibitori CDK4/6 în prima linie și de 8,1 luni la cele care au primit acest tratament în a doua linie.

Comentariu

Aceste date ne impun să reevaluăm necesitatea utilizării inhibitorilor CDK4/6 în prima linie la pacientele cu cancer mamar avansat, cu receptori hormonali pozitivi și HER2 negativ. În lumina acestui studiu, sunt așteptate noi cercetări pentru identificarea subgrupurilor de paciente care ar putea beneficia mai mult de utilizarea inhibitorilor CDK4/6 în prima linie. Înaintea unor decizii ferme, este important ca textul integral al studiului să fie publicat într-o revistă științifică. Astfel putem obține informații mai detaliate, mai ales atunci când rezultatele analizelor unor subgrupuri, precum pacientele cu metastaze viscerale, ar putea fi diferite de rezultatele generale. Totuși, inhibitorii CDK4/6 constituie o opțiune foarte eficientă în prima linie și prelungesc considerabil perioada în care boala este ținută sub control. Din acest motiv, mulți oncologi pot continua să îi considere prima opțiune în tratamentul pacientelor lor.

Rezultatele acestui studiu arată că, atunci când evaluează opțiunile terapeutice, pacientele și furnizorii de servicii medicale trebuie să țină seama atât de eficacitatea tratamentului, cât și de costurile și posibilele reacții adverse asociate. Luând în considerare toți acești factori, poate fi aleasă cea mai potrivită opțiune de tratament.