Mithridatium și Theriac 100 î.Hr. – Otrăvuri și antidoturi

Din Antichitate, oamenii au fost fascinați de otrăvuri și s-au temut de urmările lor. De exemplu, în Grecia și Roma antice, otrăvurile erau folosite pentru asasinate și execuții aprobate de stat, stimulând căutarea unui antidot universal.

De-a lungul secolelor, au fost considerate protectoare împotriva mai multor otrăvuri 2 pretinse antidoturi bine cunoscute: Mithridatium (secolul al 2-lea î.Hr.) și Theriac (secolul 1 d.Hr.).

Numărul și diversitatea ingredientelor acestor compuși sunt uluitoare. Se spune că Mithridatium a fost dezvoltat de Mitridate al 6-lea, regele Pantusului (astăzi în Turcia), de origine persană și greco-macedoneană. Temându-se să nu fie ucis prin otrăvire, Mitridate al 6-lea și-a perfecționat Mithridatium testându-l pe infractori și sclavi. Credea că cele 45 sau mai multe ingrediente îl protejau împotriva veninurilor animale și altor otrăvuri.

În primul secol d.Hr., Andromachus cel Bătrân, medicul împăratului roman Nero, a „îmbunătățit” Mithridatium adăugând carne de viperă (un tip de șarpe) și crescând cantitatea de opiu.

Preparatul rezultat, cunoscut în secolul al doisprezecelea și ca Treacle venețian, Theriac conținea cel puțin 64 de ingrediente, inclusiv minerale, otrăvuri, carne animală, plante, flori, ceapă de mare și miere. În timp s-a afirmat că Theriac oferă protecție împotriva otrăvirii și tratează, de asemenea, diferite boli, inclusiv ciuma bubonică (cu buboni). În Evul Mediu, Theriac conținea uneori peste 100 de ingrediente care trebuiau să se „maturizeze” câțiva ani, iar la începutul secolului al douăzecilea era încă disponibil pentru utilizare în Europa.

Cercetătorul John Griffin scrie: „Cele două produse străvechi, Mithridatium și Theriac Andromachus, au ocupat un loc central în tratament timp de aproximativ două mii de ani. Preocuparea pentru calitatea lor a impus prepararea publică a acestor medicamente, înlocuită ulterior de examinarea producției și a produsului finit. Poate că, la o analiză finală, contribuția Mithridatium și Theriac la medicina modernă a fost că preocupările privind calitatea lor au stimulat cele mai timpurii concepte ale reglementării medicinei.”

Explicația imaginii articolului: Imagine din 1491 a unui farmacist care amestecă Theriac, din Hortus Sanitatis (Grădina sănătății), compilat de tipograful Jacob Meydenbach. Observați utilizarea șarpelui în imagine.

Personalități istorice menționate în articol: Mithridates VI (132 î.Hr.–63 î.Hr.), Nero Claudius Caesar Augustus Germanicus (37–68)

• Subiectul anterior: Huangdi Neijing 300 î.Hr. – De la puteri supranaturale la cauze naturale
• Subiectul următor: Avortul 70 î.Hr. – Practică veche, controversă nouă