Huangdi Neijing, 300 î.Hr. – De la forțe supranaturale la cauze naturale

Huangdi Neijing (Canonul interior al Împăratului Galben) este cel mai vechi și mai faimos tratat medical clasic al Chinei și a fost compilat de mai mulți autori necunoscuți în jurul anilor 300 î.Hr. – 200 î.Hr. Lucrarea cuprinde două texte principale, Su Wen (Întrebări fundamentale) și Ling Shu (Pivotul spiritual), fiecare alcătuit din 81 de capitole.

Potrivit cercetătorului Paul Unschuld, Huangdi Neijing „joacă în istoria medicinei chineze un rol comparabil cu cel al scrierilor hipocratice din Europa antică. Progresele și schimbările majore de paradigmă l-au redus pe Hipocrate la statutul de venerabil întemeietor al unei tradiții depășite. În schimb, mulți practicieni ai medicinei chineze consideră în continuare Su Wen o sursă valoroasă de inspirație teoretică și cunoștințe practice în mediile clinice moderne.”

Textul conține întrebările puse de legendarul Împărat Galben și răspunsurile oferite ulterior. Primul text, Su Wen, discută teoriile medicale și metodele de diagnostic. Al doilea text, Ling Shu, discută tratamentul prin acupunctură.

Spre deosebire de scrierile vechi care puneau accentul pe influențele demonice asupra sănătății, Neijing abordează cauze mai naturale, inclusiv dieta, vârsta, stilul de viață și emoțiile. Pe lângă luarea în considerare a altor forțe și concepte, precum Yin și Yang, precum și Qi/Ki (un proces al vieții sau un „flux de energie”), Neijing tratează și numeroase aspecte ale funcționării normale și anormale a corpului uman, împreună cu diagnosticele și tratamentele.

Potrivit Neijing, oamenii au cinci „organe interne” (inima, splina, plămânii, ficatul și rinichii) și șase „părți interne” (vezica biliară, stomacul, intestinul subțire, intestinul gros, vezica urinară și Triplul Arzător (care reglează căldura, umiditatea și temperatura corpului)). Deși Triplul Arzător nu pare să aibă o formă anatomică bine definită, unii acupunctori cred că are un rol în circulația diferitelor lichide. Unele organe sunt conexiuni funcționale fără canale vizibile, dar în care pot fi introduse ace în timpul acupuncturii.

În unele capitole din Neijing se folosește analogia unei diviziuni birocratice a muncii, în care părților corpului li se atribuie sarcini specifice. Uneori organele primesc rolul unor rivali care luptă pentru supremație. Dacă organele înving mintea, acest lucru poate afecta sănătatea și poate provoca chiar moartea.

Descrierea imaginii articolului: Acupunctura (introducerea și dirijarea acelor în diferite puncte ale corpului) este discutată în Huangdi Neijing. Imaginea de aici este o diagramă de acupunctură publicată în Shi si jing fa hui (Expunerea celor Paisprezece Meridiane) a medicului chinez Hua Shou (1304–1386).

• Subiectul anterior: Jurământul lui Hipocrate, 400 î.Hr. – Adevăruri și reguli dincolo de timp
• Subiectul următor: Mithridatium și Theriac, 100 î.Hr. – Otrăvuri și antidoturi