Noua tendință wellness – perfuziile oferă sănătate reală sau sunt o capcană financiară?

În culisele perfuziilor wellness

Industria sănătății, evaluată la 1,8 bilioane de dolari, cuprinde servicii și produse de la cursuri de meditație și suplimente vitaminice până la tehnologii de fitness și turism spa și wellness. În acest sector, cea mai mare creștere se înregistrează în turismul spa și wellness .

Această economie include de obicei tratamente și servicii medicale alternative care nu necesită rețetă. Totuși, unele tratamente aflate în expansiune rapidă pot fi încă prescrise numai de un medic autorizat.

De exemplu, perfuziile intravenoase (IV) pentru diverse probleme definite de pacienți sunt aprobate de un medic și administrate de obicei de un asistent medical. Produsele perfuzate includ vitamine, suplimente recent popularizate precum glutationul și soluții perfuzabile pentru oboseală, „întărirea imunității”, controlul greutății sau mahmureală.

Celebrități și terapia IV ca produs de lux: o tendință în creștere

În ultimii ani, terapiile IV au devenit o practică de sănătate populară printre celebritățile de la Hollywood . Tendința s-a răspândit și mai mult când personalități precum Gwyneth Paltrow, Chrissy Teigen și Harry Styles au apelat la acest tratament. Alegerea terapiilor de către celebrități le-a crescut popularitatea și a contribuit la poziționarea serviciilor ca produse de consum de lux.

Centre wellness, ansambluri rezidențiale și chiar apartamente... 

Serviciile și costurile arată că ședințele de perfuzii IV sunt oferite la prețuri între 100 și 1000 de dolari. Intervalul larg depinde de ingredientele utilizate și de calitatea locului care oferă tratamentul. Terapiile nu mai sunt disponibile doar în spa-uri medicale și hoteluri de lux, ci și în ansambluri rezidențiale cu standard ridicat de viață și chiar prin servicii la domiciliu. Aceasta întărește percepția lor ca produse de consum de lux .

Se poate observa și creșterea rapidă a industriei globale wellness. Se estimează că, până în 2030, industria spa-urilor medicale va ajunge la 49 miliarde de dolari la nivel global . Proiecția arată cum cererea pentru terapiile IV crește nu doar printre celebritățile Hollywood, ci și în populația generală.

Cum abordăm lipsa dovezilor

Popularitatea perfuziilor se bazează parțial pe credința că ar fi preferabile medicinei moderne bazate pe dovezi, poate fiind considerate mai naturale, mai sigure și cu mai puține reacții adverse. Un alt aspect interesant al atractivității lor poate fi asocierea cu spitalul, însoțită de credința că oferă sănătate dincolo de tratarea unei boli. Poate cel mai important, perfuziile sunt promovate frecvent de celebrități și influenceri, care pot influența puternic beneficiile și siguranța percepute.

De ce este greșit sau cel puțin potențial problematic ca profesioniștii din sănătate să prescrie asemenea tratamente? De ce să nu le ofere oamenilor ceea ce doresc, mai ales când riscul de vătămare este redus?

În primul rând, medicii sunt membri calificați ai unei profesii, nu comercianți într-o piață nereglementată. O profesie formează și păstrează un corp de cunoștințe specializate și complexe, folosite pentru a-i servi pe ceilalți. Se așteaptă ca profesiile să respecte un set transparent de standarde care le ghidează practica, precum coduri etice și ghiduri clinice bazate pe dovezi.

De la membrii unei profesii se așteaptă și să își mențină competența, să respecte integritatea și altruismul și să urmărească binele public. În schimbul acestor servicii necesare și al respectării valorilor, între societate și profesie apare un „contract social” implicit. Acesta conferă profesiei autoritate exclusivă în domeniul său, independență în practică și privilegiul autoreglementării. (Evoluția contractului în timp este un subiect mai lung și mai complex.) Respectând însă contractul, mai ales standardele de îngrijire, profesia medicală își legitimează practica în fața societății.

Din perspectivă etică, apartenența la o profesie conferă autoritate, dar implică și responsabilitate. Autoritatea provine parțial din licențele acordate de organismele medicale de stat și de cele de specialitate. Membrii profesiei au responsabilitatea de a oferi numai tratamente considerate conforme standardelor acceptate ale practicii medicale. Respectarea lor protejează pacienții și menține legitimitatea practicianului și a profesiei. Medicii nu sunt vânzători de „ulei de șarpe”, care oferă orice tratament nedovedit doar pentru profit. Această abordare are riscuri juridice evidente, amenință integritatea profesiei și poate reduce încrederea publică. În cele din urmă, tratamentele cerute pot fi prescrise numai de profesioniștii medicali responsabili de evaluarea siguranței și eficacității beneficiilor invocate pentru fiecare pacient.

Cum ar trebui, așadar, medicii să decidă dacă oferă tratamente fără beneficii sau fără un motiv biologic plauzibil pentru eficacitate? Revenind la situația descrisă, ce trebuie să facă atunci când li se cer soluții intravenoase, suplimente și electroliți pentru „întărirea imunității”?

Mai întâi, nu există obligația profesională de a oferi orice tratament cerut de fiecare pacient. Medicii au autoritatea și responsabilitatea de a se asigura că tratamentele pe care le oferă și administrează respectă standardele acceptate ale practicii medicale. Dacă un tratament nu le respectă, nu sunt obligați să îl ofere.

Chiar dacă riscul potențial pentru pacient este minim, dar cu siguranță nu nul, există motive etice puternice pentru refuzul prescrierii de lichide intravenoase. Deși administrarea de soluție salină (ser cu apă sărată diluată) unei persoane sănătoase poate avea două beneficii potențiale, niciunul nu este suficient pentru a justifica etic un asemenea tratament.

În primul rând, un pacient poate percepe perfuzia ca fiind benefică, descriind o stare de bine sau mai multă energie după aceasta. Este un fapt incontestabil și nu merită disputat: a le spune oamenilor cum ar trebui să se simtă este de obicei o discuție pierdută. Dar pentru ca medicul să fie obligat să prescrie un tratament trebuie să existe cel puțin unele beneficii medicale. Aceasta nu înseamnă că preferințele pacientului nu sunt importante sau relevante, ci doar că nu sunt decisive în lipsa beneficiului medical. Al doilea beneficiu potențial este interesul financiar al clinicii care administrează tratamentul; acesta nu trebuie să fie niciodată principalul motor al stabilirii tratamentului adecvat.