Nu este suficient să spui „fă mișcare”! Un proces benefic, dar dificil pentru pacienții cu cancer

Activitate fizică și exerciții pentru pacienții cu cancer

Mișcarea este importantă în stilul de viață recomandat pacienților oncologici, dar aplicarea poate fi dificilă. Dovezile, mai ales din programele pentru cancerul mamar, arată necesitatea unei abordări mai cuprinzătoare. Contează sprijinirea motivației și adoptării unui stil de viață activ.

Studii remarcabile despre mișcare și cancer prezentate la ESMO 2024 

1. Efectele mișcării asupra cancerului

Exercițiul fizic este recomandat frecvent pentru prevenirea cancerului și tratament. Este important și pentru creșterea calității vieții după diagnostic. Studiile observaționale în cancerul mamar arată efecte pozitive asupra evoluției bolii .

Prezentat la Congresul ESMO 2024, studiul OptiTrain în cancerul mamar a testat timp de 16 săptămâni combinarea antrenamentului pe intervale de intensitate mare cu exerciții de rezistență sau exerciții aerobice . Cele 240 de femei au început programul odată cu chimioterapia. S-au observat efecte favorabile asupra evoluției cancerului mamar. Supraviețuirea globală și supraviețuirea fără cancer mamar au prezentat rezultate semnificative față de îngrijirea standard. Mai ales combinația de intervale de intensitate mare și rezistență a influențat evident supraviețuirea globală .

Importanța programelor individualizate

În pofida beneficiilor, programele trebuie concepute potrivit valorilor și convingerilor personale , facilitând aderarea la exercițiile recomandate. În special pacienții cu evoluție mai nefavorabilă a bolii și/sau simptome pot avea dificultăți să continue mișcarea când sunt obosiți ori afectați de reacțiile tratamentului.

2. Rolul tehnologiei

Tehnologii precum videoconferințele sau aplicațiile pe telefon pot facilita interacțiunea, mai ales la distanță de spital. Un alt studiu a arătat că programele personalizate cu îndrumare la distanță și învățare interactivă au crescut semnificativ calitatea vieții . Studiul eMouvoir a inclus 684 de paciente cu cancer mamar și a evaluat datele de 12 luni . În chestionarul scurt cu 36 de itemi, scorurile sumare de sănătate fizică (p=0,03) și mintală (p=0,01) s-au îmbunătățit semnificativ la 4 luni. Beneficiul nu s-a menținut însă timp de 1 an.

3. Relația dintre slăbit și exercițiu

Un studiu cu intervenție telefonică de scădere ponderală și încurajarea exercițiului moderat sau intens a evaluat 540 de paciente cu cancer mamar precoce. În Breast Cancer Weight Loss Study, durata exercițiului moderat sau intens a crescut semnificativ în 6 luni față de control. Intervenția a produs o creștere medie săptămânală de 40 de minute , absentă în grupul de control.

Pe săptămână, peste 150 de minute de exercițiu moderat sau intens au fost asociate, față de sub 150 de minute, cu o scădere ponderală mai mare. Este necesară urmărire mai lungă pentru a evalua legătura creșterii mișcării cu recidiva și mortalitatea. Datele ponderale sunt totuși importante, deoarece obezitatea crește riscul recidivei. Motivația pentru activitate este, astfel, puternică. Slăbitul oferă și un beneficiu vizibil de calitate a vieții.

4. Efectele negative ale inactivității

În cele din urmă, lipsa exercițiului a fost asociată cu o povară mai mare a simptomelor (p<0,001), cu aderență mai mică la monitorizarea la distanță (p<0,028) și participare mai redusă la educația digitală (p<0,001). La cei 1850 de pacienți evaluați în această cercetare din practica reală, aproape 50% erau fizic inactivi . Datele subliniază importanța comunicării beneficiilor mișcării prin urmărire, monitorizare și îndrumare regulate.

Concluzii

Datele congresului arată că recomandările simple pot fi insuficiente pentru adoptarea unor comportamente sănătoase. Este necesară o abordare structurată care ajută pacienții să depășească dificultățile. Personalul medical și toți cei implicați trebuie să țină cont de rolul mișcării în prevenție, controlul simptomelor și recuperare. Programele trebuie însă adaptate nevoilor personale, atitudinilor și obiectivelor fiecăruia. Astfel, pacienții își pot găsi motivația și pot realiza o schimbare durabilă de comportament . Tehnologiile aplicate în sănătate pot ajuta la identificarea persoanelor cu risc de aderență scăzută și la intervenții oportune pentru un stil de viață activ.