Nu știu de ce am făcut cancer colorectal la o vârstă tânără

Nu am niciun factor genetic sau vreun factor de risc cunoscut asociat acestei boli. Și totuși, cancerul a apărut în viața mea...

În adolescență și la începutul vieții adulte, sufeream de probleme digestive, inclusiv gastrită și constipație, care mi se păreau normale și nu mă îngrijorau prea mult. Însă, până când am împlinit 30 de ani, în 2015, problemele de reflux deveniseră mai frecvente și mai supărătoare, așa că am decis să merg mai întâi la medicul de familie. După consultație, mi-a spus că disconfortul era normal și mi-a prescris un protector gastric. Deși mi-a dat asigurări că eram bine, nu puteam scăpa de sentimentul că ceva nu era în regulă și am decis să consult un gastroenterolog pentru investigații suplimentare.

Am făcut endoscopie și colonoscopie. Când mi-am revenit, medicul mi-a spus că găsise doi polipi în colon și îi îndepărtase. Am rugat medicul să îmi explice ce sunt polipii, iar el a spus că prezența unor polipi de colon este normală la adulții de peste 50 de ani, dar nu este frecventă la cei de vârsta mea. În toată această discuție nu a menționat deloc că polipii ar putea fi periculoși sau maligni (canceroși). Mi-a spus doar că voi primi rezultatele biopsiei în 2 săptămâni și că trebuie să repet testul peste 5 ani.

Rezultatul anatomopatologic arăta că unul dintre polipii testați prezenta un risc ridicat de a fi canceros. Totuși, mi se recomanda în continuare următoarea colonoscopie peste 5 ani. Am considerat atunci că voi îndepărta polipul și nu va mai trebui să îmi fac griji. Am crezut că eram bine.

Însă, după 2 ani, am început să fiu extrem de obosit și să observ sânge în scaun. Inițial, nu eram foarte îngrijorat de acest lucru, pentru că aveam hemoroizi care sângerau din când în când. Dar nu puteam ignora simptomele. Am făcut o programare la medicul de familie pentru un control, iar acesta mi-a dat din nou asigurări că totul era în regulă. Deși știa că avusesem polipi de colon, nici măcar nu mi-a spus să merg la un gastroenterolog pentru o evaluare suplimentară. Am plecat încă o dată îngrijorat de sănătatea mea.

• Subiect conex: Articolele noastre despre cancerele colorectale cu debut la vârstă tânără

Cei 2 ani de viață care mi-au fost dați

Au mai trecut câteva luni, iar sângerarea continua. Pentru a fi sigur că nu aveam o problemă cu adevărat gravă, am decis să găsesc un alt gastroenterolog. După examinarea fizică și confirmarea faptului că sângerarea provenea probabil de la hemoroizi, un alt medic mi-a recomandat încă o colonoscopie.

Când mi-am revenit după anestezie, medicul mi-a spus că găsiseră o tumoră și că, potrivit experienței sale, aceasta era malignă și, cel mai probabil, un cancer colorectal în stadiu precoce. Vestea a fost devastatoare. Auzisem despre cancerul mamar, dar nu auzisem niciodată despre cancerul colorectal și nu știam nimic despre această boală. Totuși, mă agățam de ideea că, dacă era cancer, probabil era într-un stadiu precoce și îl puteam învinge.

După operație însă, am aflat că acest cancer era, de fapt, în stadiul 3. Oncologul mi-a recomandat încă o operație pentru îndepărtarea unei părți din rect, urmată de 8 cicluri de chimioterapie cu capecitabină + oxaliplatină, despre care aveam să aflu ulterior că îmi controlase cancerul doar 9 luni. Speram să mă vindec, dar imaginile de control arătau că boala se răspândise deja la plămâni și la un ganglion limfatic peritoneal (al membranei abdominale). Eram acum un pacient cu cancer colorectal în stadiul 4. Oncologul mi-a spus că vindecarea era puțin probabilă și că, probabil, mai aveam 2 ani de trăit. Aveam doar 33 de ani.

Viața cu un cancer devenit cronic

Am căutat opinia unui alt oncolog. Acest medic a spus că dorește să facă o biopsie tumorală și să trimită țesut din tumoră pentru o analiză genetică aprofundată, pentru a decide care este cel mai bun tratament pentru mine, și că obiectivul este remisiunea clinică (dispariția semnelor bolii). Erau primele lucruri încurajatoare pe care le auzeam de luni de zile. De această dată, mă agățam de speranța că, dacă boala nu putea fi vindecată, măcar putea fi controlată. Deoarece tumora nu prezenta mutații tratabile, oncologul a recomandat o combinație de leucovorin de calciu, fluorouracil și irinotecan (FOLFIRI) și cetuximab. O investigație imagistică făcută la 3 luni de la începerea tratamentului nu a arătat nicio dovadă de cancer. După 3 ani, continui tratamentul cu FOLFIRI și cetuximab, iar investigațiile periodice continuă să nu arate dovezi de boală.

Când am aflat pentru prima dată că am cancer colorectal metastatic, nu eram sigur cum să îmi continui viața. Cum poți face planuri când nu știi cât de lung va fi viitorul? Pentru a înțelege mai bine propria experiență cu cancerul colorectal la vârstă tânără și pentru a ajuta alți adulți tineri cu această boală, am intrat în comunitatea blogului Lupta împotriva cancerului colorectal și am fost reprezentant din 2019 până în 2020.

Experiența îți schimbă viața. Lucrul cu comunitatea persoanelor cu cancer colorectal nu doar că mă ajută să fac față bolii metastatice, ci mi-a oferit în special șansa de a crește gradul de conștientizare a acestei boli la adulții tineri. Acum sunt bine informat, dar înainte de diagnostic nu auzisem niciodată despre cancerul colorectal. Tinerii trebuie să fie atenți la acest cancer și la simptomele pe care le au. Trebuie, de asemenea, să învețe să fie proactivi în privința sănătății, pentru a evita întârzierea diagnosticului și a tratamentului și pentru a avea un parcurs terapeutic mai bun.

Când medicii mi-au spus că eram prea tânăr pentru cancer, am simțit o falsă liniște. Nu vreau ca altcineva să învețe cu greu că boala nu face diferențe în funcție de vârstă, sex, rasă sau situație socioeconomică. Nu știu de ce am făcut cancer. Nu am niciun factor genetic sau vreun factor de risc cunoscut asociat acestei boli. Și totuși, am făcut cancer.

Privind spre viitor

Nu sunt naiv. Acum știu destul despre cancerul colorectal. Știu cum se poate face față acestei boli, mai ales la o persoană tânără. Dar refuz să fiu copleșit de gândurile despre cancer și să îmi fie date peste cap planurile de viitor. În pofida tuturor lucrurilor prin care am trecut, cred în continuare că pot avea o viață lungă și împlinită. Acesta este obiectivul meu...

*

Tânărul pacient cu cancer colorectal care și-a descris experiențele într-un mod atât de expresiv și sincer, Diego Davis-Olegário, locuiește în Hyattsville, Maryland, SUA.