Paracelsus a ars cărțile de medicină 1527

Medicul elvețian, misticul călător și alchimistul Paracelsus a deschis calea folosirii substanțelor chimice și mineralelor în medicamente. Jurnalistul științific Philip Ball scrie: „Paracelsus a trăit între 1493 și 1541: punctul de sprijin al istoriei occidentale, zorii epocii moderne. Era o lume în care magia era reală, demonii pândeau în fiecare colț întunecat, iar Dumnezeu conducea întreaga creație, dar și o epocă în care omenirea începea să descifreze codurile naturii și să cartografieze geografia cerului și pământului.”

Paracelsus este celebru pentru opoziția față de ideile vechi ale lui Hipocrate și Galen, care considerau boala rezultatul dezechilibrului celor patru umori (lichide: sânge, bilă neagră, bilă galbenă și flegmă). Paracelsus credea că boala provine din factori din afara corpului sau alte anomalii tratabile chimic. În 1527 a ars public textele medicale standard ale vremii, inclusiv lucrările lui Galen și Ibn Sina. Potrivit autorului Hugh Crone, această ardere într-un foc festiv aprins de studenți „poate fi considerată pe drept un punct de cotitură în istoria medicinei”. Căutând medicamente noi, medicii au fost nevoiți să distrugă fundamentele medicinei galenice, să conteste autoritatea și să folosească observații și experimente noi.

Una dintre lucrările majore ale lui Paracelsus a documentat riscurile profesionale ale prelucrării metalelor și mineritului. Paracelsus mai este numit uneori părintele toxicologiei. „Totul este otravă și nimic nu este lipsit de otravă. Numai doza permite ca un lucru să nu fie otrăvitor.” Cu alte cuvinte, a subliniat dependența toxicității de doză.

Paracelsus a propus ideea „ca tratamente similare”: dacă o otravă provoacă o boală, aceeași otravă, în doza și forma potrivite, poate fi folosită ca tratament. În unele privințe, aceasta precedă homeopatia, o medicină alternativă încă populară, în care practicienii folosesc preparate extrem de diluate. Totuși, majoritatea studiilor riguros controlate au conchis că homeopatia nu este mai eficientă decât un placebo.

Explicația imaginii articolului: Paracelsus, pictat de artistul flamand Quentin Massys (1466–1530).

Personalități istorice menționate în articol: Hipocrate din Cos (460 î.Hr.–377 î.Hr.), Galen din Pergam (129– 199), Abu ‘Ali al-Husayn ibn ‘Abd-Allah Ibn Sina (Avicenna) (980–1037), Paracelsus (născut Phillippus Aureolus Theophrastus Bombastus von Hohenheim; 1493–1541)

• Subiectul anterior: Arderea Dr. Wertt 1522 – Pedeapsa pentru o observație științifică făcută în secret
• Subiectul următor: Despre structura corpului uman 1543 – Perfecționarea anatomiei cu Vesalius