Secretul longevității: nici prea multă, nici prea puțină mișcare. Activitatea fizică moderată prelungește viața!

Este mișcarea cheia unei vieți mai lungi și mai sănătoase? Dar prea multă mișcare poate fi dăunătoare?

Cercetarea care a căutat răspunsuri la aceste întrebări printr-un amplu studiu de 30 de ani, mai precis un studiu pe gemeni , a fost publicată la 17 ianuarie 2025 în European Journal of Epidemiology . Rezultatele au fost surprinzătoare: Activitatea fizică moderată s-a evidențiat ca nivelul cel mai eficient atât pentru reducerea riscului de deces, cât și pentru încetinirea îmbătrânirii biologice. Contrar așteptărilor, mai multă mișcare nu a adus beneficii suplimentare.

Contextul studiului: de ce este atât de important?

Activitatea fizică, prezentată astăzi drept un pilon al vieții sănătoase, prelungește într-adevăr viața? Cât de bine este susținută științific recomandarea Organizației Mondiale a Sănătății de 150-300 de minute de mișcare moderată sau 75-150 de minute de efort intens pe săptămână?

Obiectivul acestui studiu amplu realizat în Finlanda a fost evaluarea, pe baza unor date obiective, a efectului activității fizice asupra mortalității pe termen lung și asupra procesului de îmbătrânire biologică. Faptul că studiul a fost realizat pe gemeni, care sunt asemănători genetic, îi sporește credibilitatea.

Studiu amplu pe gemeni, de 30 de ani: cine a participat și ce s-a analizat?

• Numărul participanților: 22750 de gemeni
• Anul nașterii: Născuți înainte de 1958
• Date privind activitatea fizică: Colectate în 1975, 1981 și 1990
• Durata urmăririi: Până în 2020, în total 30 de ani
• Măsurarea vârstei biologice: Modificări ale metilării ADN-ului, evaluate prin „ceasuri” epigenetice
• Date genetice: Disponibile pentru 4897 de gemeni

Ceasurile epigenetice sunt instrumente care analizează tiparele de metilare ale ADN-ului pentru a estima vârsta biologică.

Participanții au fost împărțiți în 4 grupuri în funcție de nivelul activității fizice, evaluat prin echivalentul metabolic (MET):

1. Sedentari (inactivi)

2. Moderat activi

3. Activi

4. Foarte activi

Principalele rezultate: mișcarea moderată este cea mai benefică

Risc de deces cu 7% mai mic

După 30 de ani de urmărire, riscul de deces a fost cu 7% mai mic la persoanele cu activitate fizică moderată . Interesant este că nivelurile mai ridicate de activitate nu au amplificat acest beneficiu.

Relație în formă de U cu îmbătrânirea biologică

Analizele epigenetice au arătat că persoanele inactive și cele excesiv de active aveau o vârstă biologică mai înaintată . Grupul moderat activ avea o vârstă biologică mai tânără decât celelalte grupuri.

Persoanele foarte active erau, comparativ cu cele moderat active, în medie cu 1,2 ani mai în vârstă și, comparativ cu grupul activ, cu 1,6 ani mai în vârstă .

Vârsta biologică pare să avanseze mai repede atât la cei care fac prea puțină mișcare, cât și la cei care fac prea multă.

Respectarea recomandărilor de activitate fizică reduce riscul de deces?

La compararea gemenilor care au respectat timp de 15 ani nivelurile de activitate fizică recomandate de Organizația Mondială a Sănătății (150–300 de minute de activitate fizică moderată sau 75–150 de minute de activitate intensă pe săptămână) cu frații lor care nu le-au respectat, nu s-a observat o diferență semnificativă a riscului de deces.

Această constatare sugerează că beneficiul mișcării ar putea depinde nu doar de durata ei, ci și de stilul de viață în ansamblu .

Dr. Laura Joensuu, una dintre autoarele articolului, spune: „În pofida urmăririi pe termen lung și a eforturilor noastre de a reduce erorile sistematice, nu am putut demonstra că respectarea recomandărilor de activitate fizică reduce riscul cardiovascular genetic sau scade direct riscul de deces.”

Limitările cercetării: nu totul depinde de mișcare

Acest studiu a fost interpretat ținând seama și de erorile sistematice asociate datelor observaționale . Fumatul, consumul de alcool, alimentația și starea psihologică sunt factori care pot influența riscul de deces și care, după cum s-a subliniat, trebuie evaluați împreună cu activitatea fizică.

Inactivitatea poate fi consecința unei boli; cu alte cuvinte, este posibil ca boala să împiedice mișcarea, nu lipsa mișcării să fie cauza.

Concluzie: formula longevității se ascunde în echilibru

Rezultatele acestui studiu arată că ipoteza „mai multă mișcare = o viață mai lungă” nu este întotdeauna valabilă.

Activitatea fizică moderată și regulată pare calea cea mai echilibrată atât pentru întârzierea îmbătrânirii biologice, cât și pentru o viață mai lungă.

Mișcarea practicată fără excese, într-un mod sustenabil și plăcut, rămâne un pilon al vieții sănătoase.