Un tratament nou pentru lipsa poftei de mâncare la pacientul cu cancer: olanzapină în doză mică

Lipsa poftei de mâncare este o problemă importantă la pacienții cu cancer, deoarece malnutriția poate afecta calitatea vieții și răspunsul la tratament.

Ea poate avea mai multe cauze, rezultând din combinația cancerului în sine, tratamentelor și factorilor psihologici. Iată câteva motive ale lipsei apetitului în cancer:

• Celulele canceroase: pot consuma energia și nutrienții organismului și împiedica alimentarea energetică a celulelor normale. Pot secreta și substanțe numite citokine proinflamatorii, care provoacă lipsa apetitului și pierdere în greutate.
• Tratamentele: chimioterapia, radioterapia, imunoterapia, terapia hormonală și chirurgia pot avea reacții adverse care reduc apetitul. Acestea includ probleme gastrointestinale precum greața, vărsăturile, leziunile bucale și modificarea gustului.
• Factorii psihologici: diagnosticul și tratamentul cancerului pot provoca stres, anxietate și depresie, care pot reduce apetitul și greutatea.

Frecvența problemelor de apetit depinde de tipul și stadiul cancerului, tratament și starea generală a pacientului. Aproximativ 40% până la 80% dintre pacienții cu cancer au probleme nutriționale precum lipsa apetitului și scăderea în greutate.

Există diferite metode pentru creșterea apetitului, iar eficacitatea lor variază în funcție de situația și tratamentul pacientului:

• Medicamente: stimulentele apetitului pot ajuta pofta de mâncare și creșterea în greutate. Acetatul de megestrol (Megace și Borea) și dronabinolul sunt folosite pentru stimularea apetitului și reducerea pierderii ponderale.
• Sprijin nutrițional: pot fi oferite alimente pregătite special pentru necesarul energetic și nutritiv al pacientului. Specialiștii în nutriție stabilesc dieta potrivită și oferă recomandări.
• Activitate fizică: mișcarea ușoară poate crește apetitul și nivelul de energie. Activitățile trebuie alese în funcție de starea pacientului.

Acetatul de megestrol este cel mai frecvent ales pentru stimularea apetitului la pacientul oncologic. Este un hormon sintetic derivat din progesteron și acționează asupra mecanismelor hipotalamice de reglare a foamei și sațietății. Are însă reacții adverse precum cheaguri de sânge, dereglări hormonale, supresie suprarenaliană la utilizare îndelungată și sindrom Cushing. De aceea sunt cercetate tratamente noi cu potențial de reglare a apetitului în cancer.

Olanzapina în doză mică poate regla apetitul la pacienții sub chimioterapie

S-a observat că administrarea zilnică a 2,5 mg olanzapină (Zypexa etc.) poate regla semnificativ apetitul la pacienții cu cancer gastric, hepato-biliar și pulmonar local avansat sau metastatic care primesc chimioterapie.

Lakshmi Sandhya și colegii săi de la Institutul Jawaharlal pentru Educație Medicală Postuniversitară și Cercetare (JIPMER) din Puducherry, India, explică importanța subiectului: „Anorexia apare la aproximativ % 50 dintre pacienții cu cancer nou diagnosticat și poate afecta grav supraviețuirea. Mai ales cei cu cancer pulmonar și gastrointestinal pot fi predispuși lipsei apetitului în timpul chimioterapiei. Olanzapina este un stimulent demonstrat al apetitului și este folosită pe termen scurt ca antiemetic, medicament care influențează centrul nervos al vărsăturii, dar utilizarea sa pentru stimularea apetitului pe termen lung nu a fost încă suficient studiată.”

Journal of Clinical Oncology a publicat la 28 martie 2023 studiul în care cercetătorii au inclus 124 de adulți de cel puțin 18 ani, cu vârsta mediană de 55 de ani, netratați anterior, cu cancer gastric, hepato-biliar și pulmonar local avansat sau metastatic. Ei urmau să primească timp de 12 săptămâni 2,5 miligrame de olanzapină sau placebo.

Pe lângă schimbările stării nutriționale, calității vieții și reacțiilor adverse ale chimioterapiei, principalele rezultate urmărite erau creșterea în greutate cu peste % 5 și creșterea apetitului, evaluate prin scală analogică vizuală (GAS) și chestionare.

După 12 săptămâni au fost obținute rezultate definitive pentru 58 de pacienți cu olanzapină și 54 cu placebo. Dintre aceștia, % 60 din grupul cu olanzapină și % 9 din grupul placebo au atins rezultatul dorit, o creștere ponderală de peste % 5.

În plus, % 52 din grupul cu olanzapină, față de % 18 cu placebo, au consumat peste % 75 din aportul caloric zilnic recomandat.

Majoritatea reacțiilor adverse raportate erau similare între grupuri, % 85 pentru olanzapină față de % 88 pentru placebo, fără modificări observate ale analizelor sanguine.

Proporția pacienților cu reacții adverse de gradul 3 sau mai mare era mai mică în grupul cu olanzapină decât cu placebo (% 12 față de % 37). Pacienții cu olanzapină au raportat o îmbunătățire semnificativă a calității vieții față de momentul inițial, comparativ cu placebo.

Cercetătorii au arătat că rezultatele sunt limitate de includerea unor cancere și regimuri diferite, lipsa datelor ponderale după 12 săptămâni, grupul relativ mic și caracterul subiectiv al măsurării anorexiei.

În concluzie, olanzapina în doză mică poate fi o intervenție suplimentară eficientă și bine tolerată la pacienții cu risc de anorexie la începutul chimioterapiei. Studiile viitoare pot include mai mulți pacienți cu diferite cancere și rezultate pe termen lung, precum supraviețuirea.