Acul hipodermic în 1853 — inventarea seringii

Seringa este alcătuită dintr-un cilindru și un piston în interiorul său. Prin deplasarea pistonului în sus sau în jos, lichidul intră în seringă ori este evacuat. Acul hipodermic (gol în interior) nu fusese încă inventat când seringile erau folosite pentru injectarea lichidelor prin orificiile naturale ale corpului sau prin deschideri făcute de medici. Hypo este un cuvânt grecesc care înseamnă "sub", iar "dermic" se referă la piele. Instrumentul din argint deplasa lichidul printr-un mecanism asemănător unui șurub, în locul pistonului cunoscut astăzi.

• Chirurgul musulman Ammar ibn Ali din Mosul (1000 d.Hr.) este cunoscut pentru îndepărtarea cataractelor moi din ochi cu ajutorul unei seringi.
• În 1853, chirurgul francez Charles Pravaz a fost unul dintre primii care au utilizat cu succes pentru injecții o seringă hipodermică prevăzută cu ac gol în interior. 
• Medicul scoțian Alexander Wood a dezvoltat un instrument asemănător și a fost primul care a injectat morfină unui pacient pentru calmarea durerii. 

În mod curios, soția lui Wood, considerată prima persoană cunoscută dependentă de morfină intravenoasă, a murit din cauza unei supradoze. Utilizarea morfinei injectabile s-a răspândit rapid printre cei înstăriți și au fost fabricate cutii pentru seringi împodobite cu bijuterii, astfel încât doamnele sofisticate să își poată purta “instrumentele prețioase”.

Deși în timp au apărut nenumărate persoane dependente de droguri, seringa a devenit o invenție medicală remarcabilă. Medicii puteau injecta anestezice și vaccinuri, iar stomatologii puteau administra anestezice pentru procedurile dentare. Seringile cu ace scurte erau folosite pentru injectarea insulinei. 

Astăzi, acele hipodermice sunt de unică folosință, eliminând necesitatea dezinfectării pentru utilizări ulterioare.

• Chirurgul american William Halsted a fost unul dintre primii care au început să folosească seringile pentru blocarea nervilor. 

În anii 1885 și 1886, a efectuat peste 2000 de intervenții chirurgicale diferite folosind anestezie regională. Autorii A. Martin Duce și F. Lopez Hernández au scris:

"Descoperirea lui Halsted este un moment de cotitură esențial în chirurgie. Mai presus de toate, a eliberat pacienții de durere în timpul intervențiilor și le-a permis chirurgilor să exploreze tehnici care depășeau pragul durerii umane.”

Descrierea imaginii articolului: Seringi folosite de-a lungul istoriei

Personalitățile istorice menționate în articol: Charles Gabriel Pravaz (1791–1853), Alexander Wood (1817– 1884), William Stewart Halsted (1852–1922)

• Subiectul anterior: Ghipsul de Paris în 1851 — un mare pas în vindecarea oaselor
• Subiectul următor: Pompa de pe Broad Street în 1854 — holera