Asistența medicală în 1854 — nașterea profesiei moderne prin Florence Nightingale

După cum a subliniat cunoscuta asistentă medicală americană Virginia Henderson, rolul asistenților medicali este de a sprijini persoana bolnavă sau sănătoasă. Sprijinul include realizarea activităților pe care pacientul le-ar putea îndeplini singur, la pat sau în timpul recuperării, dacă ar avea suficientă putere, voință ori cunoștințe.

Conceptul de îngrijire medicală a apărut cu secole în urmă, începând cu călugării catolici care îngrijeau bolnavii în Evul Mediu întunecat al Europei. Câteva nume au devenit însă simboluri ale profesiei moderne. Asistenta medicală și scriitoarea britanică Florence Nightingale a devenit cunoscută prin activitatea sa de îngrijire în timpul Războiului Crimeii. 

În 1854, Florence Nightingale a plecat cu 38 de asistente medicale voluntare în Turcia pentru a îngriji soldații britanici răniți, care sufereau în condiții îngrozitoare. Observând că igiena precară provoca numeroase decese, a inițiat o campanie pentru condiții igienice mai stricte. În 1860, a contribuit la înființarea școlii de asistență medicală de la Spitalul St. Thomas din Londra, punând bazele îngrijirii medicale profesioniste.

Fondatoarea asistenței medicale moderne, Nightingale, a fost trimisă împreună cu un grup de asistente la Spitalul Barrack din cartierul Üsküdar. Acesta a fost începutul activității sale în Turcia.

La Spitalul Barrack, Nightingale și echipa sa au schimbat radical standardele de igienă și îngrijire pentru a îmbunătăți condițiile pacienților. Au pus accent în special pe curățenie, alimentație adecvată și o îngrijire generală mai bună. Schimbările au dus la o reducere importantă a mortalității din spital.

Nightingale a folosit și o serie de tehnici statistice pentru a înregistra condițiile din spitale și practicile de îngrijire. Acestea au pus bazele statisticii medicale moderne și ale practicii medicale bazate pe date. Statisticile au demonstrat efectul eforturilor sale de îmbunătățire a condițiilor sanitare, sporind sprijinul pentru reformele din sănătate.

Impactul activității lui Nightingale în Turcia a continuat și după război. Chiar și după întoarcerea în Anglia, experiențele și observațiile sale au contribuit la reforme importante privind îngrijirea pacienților și educația asistenților medicali. Reformele au dus la recunoașterea asistenței medicale ca profesie modernă.

Asistenta medicală jamaicană Mary Seacole, a fost o altă personalitate importantă care s-a ocupat de suferința soldaților din Crimeea. Ajunsă în Anglia cu scrisori de recomandare de la medici din Jamaica, a solicitat Departamentului de Război britanic să ajute armata în Crimeea. A fost refuzată în repetate rânduri din cauza prejudecăților față de femeile de origine mixtă. Seacole și-a finanțat apoi singură călătoria de aproximativ 5 km și a construit în Crimeea un hotel pentru răniți. 

Asistenții medicali pot lucra în diferite medii și se pot specializa în sănătate mintală, îngrijire pediatrică, geriatrie sau asistență medicală oncologică. Printre alte figuri emblematice ale asistenței medicale americane se numără:

• Clara Barton — fondatoarea Crucii Roșii Americane, 
• Margaret Sanger — activistă pentru controlul nașterilor 
• Helen Fairchild — a servit în Forța Expediționară Americană în timpul Primului Război Mondial 
• Clara Maass — a murit în urma participării voluntare la studii despre febra galbenă

Aceste persoane se numără printre simbolurile asistenței medicale americane.

Descrierea imaginii articolului: JFlorence Nightingale (în centru), fotografiată în 1886 în fața Claydon House, Buckinghamshire, alături de o promoție de asistente absolvente de la St Thomas

Personalitățile istorice menționate în articol: Mary Jane Seacole (1805–1881), Florence Nightingale (1820– 1910), Clarissa Harlowe “Clara” Barton (1821–1912), Clara Louise Maass (1876–1901), Margaret Higgins Sanger Slee (1879– 1966), Helen Fairchild (1885–1918), Virginia Henderson (1897–1996)

• Subiectul anterior: Pompa de pe Broad Street în 1854 — holera
• Subiectul următor: Diviziunea celulară în 1855 — nașterea patologiei celulare