Diviziunea celulară în 1855 — nașterea patologiei celulare

Pe baza observațiilor și teoriilor sale, medicul german Rudolf Virchow a considerat că, așa cum bolile pot fi studiate prin observarea simptomelor, întreaga patologie este un studiu al celulei. În loc să se concentreze asupra întregului organism, a susținut că anumite celule sau grupuri de celule pot fi bolnave, contribuind astfel la nașterea patologiei celulare.

În 1855, “omnis cellula e cellula” a fost maxima celebră pe care a formulat-o, exprimând ideea că fiecare celulă provine dintr-o celulă existentă. Această propunere respingea teoria generației spontane, potrivit căreia celulele și organismele puteau apărea din noroi, materie organică în descompunere sau ape calde. 

Studiile microscopice ale lui Virchow au sugerat că celulele se împart în două părți egale, că toate viețuitoarele sunt alcătuite din una sau mai multe celule și că celula este unitatea de bază a vieții. Astfel au fost puse bazele teoriei celulare. 

Alte nume celebre care au contribuit la teoria celulară au fost fiziologul german Theodor Schwann și botanistul german Matthias Jakob Schleiden.

Pe lângă descrierea diviziunii celulare, Virchow a fost primul care a identificat corect celulele leucemice în cancerul sângelui. În ciuda acestor realizări, a respins ideea că bacteriile pot provoca boli și importanța igienei în prevenirea infecțiilor. Respingând și teoria germenilor a lui Pasteur, credea că țesuturile bolnave rezultau din funcționarea defectuoasă a celulelor, nu din invazia unui microb străin.

Scriitorul de știință John G. Simmons afirma: "Prin ipoteza celulară, Virchow a extins orizonturile de cercetare ale biochimiei și fiziologiei și a adus o contribuție majoră biologiei în ansamblu. Prin contribuția doctrinei celulare la biologia moleculară, principiile fundamentale ale evoluției și reproducerii vor fi înțelese mult mai bine.”

Astăzi știm că boala canceroasă rezultă din diviziuni celulare necontrolate și că, pentru vindecarea unei răni, noile celule ale pielii sunt produse de celulele cutanate existente.

Descrierea imaginii articolului: Ilustrație a diviziunii celulare

Personalitățile istorice menționate în articol: Matthias Jakob Schleiden (1804–1881), Theodor Schwann (1810– 1882), Rudolf Ludwig Karl Virchow (1821–1902)

• Subiectul anterior: Îngrijirea medicală în 1854 — Florence Nightingale și nașterea asistenței medicale
• Subiectul următor: Tratamentul epilepsiei în 1857 — crizele epileptice