Tratamentul epilepsiei în 1857 — crizele epileptice

Epilepsia este o tulburare neurologică caracterizată prin crize care provoacă schimbări bruște ale activității electrice a creierului. Aceste schimbări pot determina mișcări, comportamente, emoții și senzații neobișnuite. În culturile antice, epilepsia era uneori asociată cu blesteme ale spiritelor, atacuri ale demonilor, vrăjitorie sau contactul cu Dumnezeu.

Unele forme de epilepsie au fost asociate cu mutații genetice, în timp ce altele pot apărea din cauza unui dezechilibru al substanțelor chimice implicate în semnalizarea nervoasă. Anumite forme pot fi declanșate de stimuli externi, precum schimbările bruște ale luminii. 

Astăzi, în evaluarea și diagnosticarea epilepsiei sunt folosite investigații precum EEG, MRG, CAT și PET. Epilepsia poate fi de obicei controlată cu medicamente sau prin intervenții chirurgicale, cum ar fi îndepărtarea leziunii care produce activitate electrică anormală în creier. În formele severe, îndepărtarea cortexului unei emisfere cerebrale poate fi singura opțiune pentru reducerea frecvenței și severității crizelor. Ca alternativă, sunt utilizate dispozitive electrice pentru stimularea nervului vag de la nivelul gâtului sau a structurilor profunde ale creierului.

• În 1857, medicul britanic Charles Locock a observat că o sare simplă, bromura de potasiu (KBr) are proprietăți anticonvulsivante (efect antiepileptic) . Locock credea că reducerea dorinței sexuale provocată de KBr contribuia direct la succesul său în tratamentul crizelor (o credință greșită). 
• În 1868, psihiatrul scoțian Thomas Clouston a efectuat studii clinice pentru stabilirea dozei corecte și a arătat că numărul crizelor scădea la pacienții care primeau KBr.
• La mijlocul anilor 1870, la Spitalul Național din Londra se consumau anual peste două tone și jumătate de KBr. KBr poate fi considerat primul medicament eficient pentru epilepsie. 
• Un medicament mai eficient nu a fost găsit până la introducerea fenobarbitalului în 1912 (un barbituric sau deprimant al sistemului nervos central). 

KBr este utilizat în continuare pentru tratarea epilepsiei la câini și pisici, dar și la oameni în unele țări. Astăzi sunt folosite peste 20 de medicamente pentru epilepsie, cu beneficii și reacții adverse diferite.

Descrierea imaginii articolului: O reprezentare a Sfântului Valentin într-o frescă de tavan (1740). În imagine, un copil are sindromul spasmelor infantile (o afecțiune cauzată de leziuni cerebrale la copiii cu epilepsie), iar reprezentările demonilor care fug de acest copil sunt remarcabile.

Personalitățile istorice menționate în articol: Charles Locock (1799–1875), Sir Thomas Smith Clouston (1840– 1915)

• Subiectul anterior: Diviziunea celulară în 1855 — nașterea patologiei celulare
• Subiectul următor: Gray's Anatomy 1858 — cartea medicală a secolelor