Autopsia 1761 – Atribuirea bolilor unor cauze organice, nu spirituale

Napoleon Bonaparte i-a spus medicului său: „Doresc să îmi faceți autopsia după moarte,” și a adăugat: „Pregătiți un raport detaliat pentru fiul meu. Spuneți-i ce remedii sau stil de viață ar putea urma pentru a evita suferința. Este foarte important, deoarece tatăl meu a murit cu simptome (semne) asemănătoare celor ale mele.” Napoleon avea vărsături și febră, iar autopsia sa a dezvăluit cancer gastric.

Autopsia este o practică medicală care presupune examinarea atentă a unui cadavru, de obicei pentru a stabili cauza morții. Una dintre cele mai vechi și mai cunoscute legi din Europa care permiteau disecția umană a fost aprobată în 1240 de împăratul Sfântului Imperiu Roman, Frederic al II-lea. Anatomistul italian Giovanni Morgagni a devenit cunoscut prin autopsiile în care corela simptomele cu modificările organice și a publicat sute de rapoarte, în 1761, în „De Sedibus Et Causis Morborum Per Anatomen Indagatis” (Despre sediile și cauzele bolilor cercetate prin anatomie), cu descrieri ale bolii arterelor coronare, pneumoniei și altor boli. Medicul boem Carl von Rokitansky a efectuat mii de autopsii folosind un protocol precis și a transformat autopsia într-o ramură medicală separată. Anatomopatologul german Rudolf Virchow a subliniat importanța microscopului pentru examinarea țesuturilor de la autopsie.

Astăzi, un medic face o incizie mare de-a lungul părții anterioare a corpului, iar majoritatea organelor pot fi scoase inițial împreună, ca o masă mare. Vasele de sânge principale sunt deschise și examinate. Conținutul stomacului și al intestinelor poate indica uneori momentul morții. Se folosește un fierăstrău electric Stryker pentru a deschide craniul și a expune creierul. Pot fi utilizate tehnici speciale, inclusiv microscopia electronică, radiologia și toxicologia (pentru verificarea prezenței otrăvurilor).

Deși autopsiile au evidențiat frecvent, începând din anii 1960, erori de diagnostic și constatări neașteptate privind cauza morții, numărul autopsiilor efectuate în țările occidentale scade considerabil, poate și din cauza temerii medicilor de procese pentru malpraxis. Frecvența autopsiilor variază în funcție de naționalitate și religie. Iudaismul și islamul nu încurajează, în general, utilizarea pe scară largă a autopsiilor.

Explicația imaginii articolului: Lecția de anatomie a Dr. Nicolaes Tulp (1632), ulei pe pânză, de pictorul olandez Rembrandt van Rijn (1606–1669). Nicolaes Tulp (1593-1674) a fost un chirurg olandez și primar al Amsterdamului.

Personajele istorice menționate în articol: Frederick II of Hohenstaufen (1194–1250), Giovanni Battista Morgagni (1682–1771), Carl von Rokitansky (1804–1878), Rudolf Ludwig Karl Virchow (1821–1902)

• Subiectul anterior: Un tratat despre scorbut 1753 – Primele milioane salvate prin știință
• Subiectul următor: Lichidul cefalorahidian 1764 – Lichid incolor, limpede