Un tratat despre scorbut 1753 – Primele milioane salvate prin știință

Istoricul Stephen Bown scrie: „Scorbutul (numit și skorbüt sau skorbit) era responsabil de mai multe decese pe mare decât furtunile, naufragiile, războiul și toate celelalte boli la un loc”. „Istoricii au estimat că, în Epoca Navigației cu Pânze, o perioadă începută cu călătoriile lui Columb și încheiată la mijlocul secolului al nouăsprezecelea, odată cu dezvoltarea propulsiei cu aburi pe nave, peste două milioane de marinari au murit din cauza scorbutului.”

Astăzi știm că scorbutul este o boală provocată de deficitul de vitamina C, necesară pentru sinteza colagenului din țesuturile conjunctive. Simptomele scorbutului includ sângerarea gingiilor, slăbiciunea și redeschiderea rănilor vechi. Scorbutul era cândva frecvent la marinarii și soldații ale căror călătorii îi lăsau mult timp fără acces la fructe și legume. În 1601, călătorul englez Sir James Lancaster a scris că lămâile ajută la prevenirea scorbutului, iar astăzi știm că acest fruct este bogat în vitamina C. Rețineți că indigenii americani foloseau ceaiuri din scoarță și ace de pin pentru tratarea scorbutului, însă exploratorii europeni nu erau, în general, pregătiți să învețe ceva de la „sălbaticii păgâni”.

Celebrul experiment despre scorbut al medicului naval scoțian James Lind, considerat primul studiu clinic pe oameni realizat în istorie prin metoda științifică, reprezintă cel mai important efort spre găsirea remediului pentru scorbut. Așa cum este descris în Un tratat despre scorbut din 1753, Lind a împărțit marinarii cu scorbut în șase grupuri, oferindu-le acces la alimente diferite. Numai marinarii care au mâncat lămâi și portocale s-au recuperat rapid. Din păcate, el nu a propus un tratament definitiv pentru boală, iar lucrările sale au fost în mare parte ignorate. Până în anul 1795, marinarilor li se dădea regulat suc de lămâie, ceea ce elimina eficient boala din flota britanică.

Bown a concluzionat astfel: „Înfrângerea scorbutului a fost unul dintre cele mai mari progrese medicale și socio-militare ale epocii, o descoperire echivalentă cu calcularea exactă a longitudinii pe mare, crearea vaccinului împotriva variolei sau dezvoltarea puterii aburului.”

Personajele istorice menționate în articol: Sir James Lancaster (1554–1618), James Lind (1716–1794)

• Subiectul anterior: Albinus și Tabelele corpului uman 1747 – Cele mai frumoase reprezentări anatomice de până atunci
• Subiectul următor: Autopsia 1761 – Atribuirea bolilor unor cauze organice, nu spirituale

*

• Subiect conex: Cunoaștere științifică și medicină bazată pe dovezi! Știința începe cu dorința de a ști