Cât de răspândit este cancerul în Europa? Prevalența și numărul supraviețuitorilor pe termen lung

Cancerul este una dintre cele mai marcante boli ale epocii moderne: o afecțiune complexă, care afectează considerabil calitatea vieții și împovărează sistemele de sănătate. Statisticile și termenii oncologici pot fi adesea derutanți. Vom începe cu diferențele fundamentale dintre prevalență și incidență, apoi, pe baza articolului din The Lancet Oncology , publicat la 30 ianuarie 2024, vom discuta importanța celei mai recente analize detaliate a prevalenței cancerului în Europa.

Prevalență și incidență: diferențele esențiale

• Prevalența reprezintă, într-o anumită perioadă, numărul total al persoanelor cu o anumită boală. Pe scurt, arată cât de răspândită este boala în populație.
• Incidența reprezintă numărul cazurilor de boală nou diagnosticate într-un anumit interval. De exemplu, în cancer, numărul pacienților nou diagnosticați în fiecare an într-o țară.
• În loc de incidență se folosește și termenul „frecvență“, iar în loc de prevalență, „răspândire“. Aceste cuvinte nu corespund însă întotdeauna exact celor doi termeni.
• Incidența arată cât de rapid se răspândește boala, în timp ce prevalența reflectă povara generală în populație.

O privire detaliată asupra prevalenței cancerului în Europa

EUROCARE-6, cel mai amplu studiu european, oferă o analiză detaliată a prevalenței cancerului în 2020. Studiul descrie numărul total al persoanelor care trăiesc după un diagnostic de cancer și caracteristicile lor în 29 de țări europene. Pentru 32 de cancere, estimează numărul și proporția supraviețuitorilor după sex, vârstă, durata bolii și perioadă.

Studiul nu include date oncologice din Turcia .

Prevalența cancerului în Europa în 2020

Persoanele care trăiesc după un diagnostic de cancer, adică au fost diagnosticate și sunt în viață, formează o populație insuficient studiată, cu nevoi diferite de îngrijire. Acestea variază în funcție de prognostic și etapa parcursului terapeutic: tratament inițial, urmărire sau îngrijire la sfârșitul vieții. Măsurarea corectă a prevalenței după durata bolii, care se modifică în timp, este esențială pentru ghiduri de urmărire, prevenirea efectelor tardive, combaterea cauzelor inegalităților și îmbunătățirea calității vieții.

În societățile care îmbătrânesc, creșterea rapidă a numărului persoanelor care trăiesc după cancer, împreună cu costul ridicat al tratamentelor inovatoare, este o provocare majoră pentru sustenabilitatea sistemelor publice de sănătate. Există astfel o nevoie tot mai mare de indicatori de prevalență detaliați și comparabili pentru planificarea controlului cancerului și evaluarea tehnologiilor medicale.

Prevalența cancerului într-o populație arată numărul sau proporția persoanelor care continuă să trăiască după diagnostic la o anumită dată, data de referință. Estimarea include toate persoanele diagnosticate, indiferent de timpul scurs, de continuarea tratamentului sau de vindecare. Prevalența poate fi măsurată din datele de incidență și supraviețuire colectate de registrele oncologice populaționale, numărând cazurile în viață la data stabilită. Prevalența observată din registre este însă incompletă, deoarece nu poate include persoanele încă în viață diagnosticate înainte de înființarea lor. O prevalență observată aproape completă este oferită de registre care funcționează de cinci sau mai multe decenii.

Deoarece perioadele de înregistrare sunt de obicei mai scurte de cinci decenii, numărul persoanelor în viață la orice moment după diagnostic poate fi estimat numai prin modele statistice.

Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului (IARC) oferă pentru toate țările europene estimări comparabile global ale prevalenței limitate la primii 5 ani după diagnostic, pe baza proiecțiilor incidenței și mortalității. În schimb, deși există potențial informațional, prevalența completă nu este estimată sistematic în toate țările europene cu registre populaționale active.

Designul studiului

Studiul populațional a folosit date de incidență și urmărire până la 1 ianuarie 2013 din 61 de registre oncologice. Prin metoda indicelui de completitudine, a estimat prevalența completă și pe durată limitată, după tip de cancer, sex și vârstă, în 29 de țări europene și cele 27 de state ale Uniunii Europene, EU27, reprezentate de cele 22 de state membre care au furnizat date. Cercetarea s-a concentrat pe 32 de cancere maligne definite prin ediția a treia a International Classification of Diseases for Oncology, luând în considerare numai prima tumoră primară. Măsurile au fost numărul absolut de cazuri prevalente, rata brută, ca procent sau cazuri la 100000 de locuitori, și rata standardizată pe vârstă după Populația Standard Europeană din 2013. Proiecțiile prevalenței până la 1 ianuarie 2020 au fost realizate prin regresie liniară.

Rezultatele studiului

1. În 2020, numărul persoanelor în viață după un diagnostic de cancer în Europa era estimat la aproximativ 23711000, reprezentând aproximativ 5% din populație.
2. În Uniunea Europeană (EU27), numărul era estimat la aproximativ 22347000.
3. La femei, cancerele cu prevalența cea mai mare erau, în ordine, cel mamar, colorectal, uterin, melanomul cutanat și cancerul tiroidian. Ratele la 100000 de locuitori variau de la aproximativ 2270 pentru cancerul mamar la 301 pentru cel tiroidian.
4. La bărbați, cele mai răspândite erau cancerul de prostată, colorectal, al sistemului urinar, melanomul cutanat și cancerul renal. Ratele la 100000 de locuitori variau de la aproximativ 1714 pentru cancerul de prostată la 255 pentru cel renal.
5. Numărul persoanelor în viață la peste 5 ani după diagnostic era estimat la 14850000, iar al celor în viață după mai mult de 10 ani, la 9099000.
6. Între 2010 și 2020, numărul cazurilor prevalente a crescut în medie cu 3,5% anual, cu o creștere totală de 41% în această perioadă.
7. În 2020, diferențele de prevalență între țările europene, în funcție de cancer, variau de la 2 la 10 ori.
8. Femeile supraviețuitoare de cancer erau mai numeroase decât bărbații, diferența fiind deosebit de evidentă în anumite cancere precum cel mamar, uterin și tiroidian.
9. La bărbați, cancerele cele mai frecvente includeau cancerul de prostată, al vezicii urinare și renal.
10. O mare parte a supraviețuitorilor sunt în viață la peste 5 ani de la diagnostic: 65,3% dintre femei și 59,5% dintre bărbați.
11. În anumite cancere, mai ales cel de col uterin și limfomul Hodgkin, proporția persoanelor care trăiesc după diagnostic de peste 10 ani este mai mare.
12. Diferențele de prevalență dintre țări pot fi asociate riscului de cancer, extinderii programelor de screening și accesului la servicii medicale.
13. Pe lângă schimbările incidenței și supraviețuirii, îmbătrânirea populației europene are un rol important în creșterea prevalenței.
14. Cercetătorii au precizat că rezultatele pot ajuta la dezvoltarea politicilor naționale europene pentru îmbunătățirea calității vieții, îngrijirii și reabilitării pacienților cu cancer.
15. Se preconizează că studiile viitoare vor include estimarea timpului până la vindecare în cazurile prevalente, după stadiul la diagnostic.

Graficul de mai jos arată prevalența cancerului după sex în țările europene la 1 ianuarie 2020. Graficul din stânga prezintă femeile, iar cel din dreapta bărbații, pentru cele opt cancere cele mai răspândite, în cazuri la 100000 de persoane. Barele arată distribuția cancerelor în fiecare țară, iar culorile reprezintă tipuri diferite. De exemplu, cancerul mamar predomină la femei, iar cel de prostată la bărbați. Țările sunt ordonate după rata prevalenței complete pentru toate cancerele din setul EUROCARE-6, permițând comparația ratelor naționale. Informațiile oferă date importante despre distribuția cancerelor și pentru politicile de sănătate.

De ce nu se numără cancerul pulmonar printre cele mai răspândite 5 cancere?

La nivel mondial, cu 2,5 milioane de cazuri noi anual , cancerul pulmonar are incidența cea mai mare. Este însă adesea diagnosticat în stadii avansate, cu evoluție nefavorabilă și mortalitate ridicată. Prin urmare, proporția celor care trăiesc mult timp după diagnosticul pulmonar poate fi mai mică decât în alte cancere.

Fumatul este principalul factor de risc pentru cancerul pulmonar. Campaniile și eforturile de sănătate publică pentru reducerea fumatului în Europa pot să fi redus incidența și, implicit, prevalența cancerului pulmonar în anumite țări.

Prevalența mare a altor cancere în Europa, precum cel mamar, de prostată și colorectal, poate coborî cancerul pulmonar în clasamentul celor mai răspândite. Aceste cancere au, în general, prognostic mai bun și supraviețuire mai lungă.

De ce este important?

Studiul ajută la înțelegerea complexității și diversității nevoilor de îngrijire oncologică. Creșterea numărului celor în viață la peste 5 ani după diagnostic produce nevoi noi și diferite pentru sistemele de sănătate. Devine necesară o reabilitare oncologică integrată, care să abordeze simptomele psihologice, cognitive, sociale, sexuale și nutriționale.

Contribuțiile studiului

EUROCARE-6 arată că prevalența cancerului diferă mult între țări și că tendințele sale în timp, pentru diferite cancere, sunt influențate de îmbătrânirea demografică. Aceste diferențe sunt importante pentru prioritizarea intervențiilor și evaluarea tehnologiilor medicale.