Câte persoane au murit în realitate din cauza coronavirusului?

Cercetătorii întâmpină dificultăți în calcularea statisticilor mortalității pe măsură ce pandemia se agravează. Iată adevăratul bilanț al pandemiei de COVID-19 provocate de noul coronavirus și modul în care îl măsoară!

La începutul lunii martie, Andrew Noymer, demograf (specialist în statistica populației) la Universitatea din California, Irvine, a început să aibă îndoieli. Observa cum țările din Europa și America de Nord înregistrau primele decese provocate de COVID-19 și știa că aceste date puteau avea probleme.

Andrew Noymer consideră că, dacă și într-o iarnă obișnuită unele decese provocate de o boală bine cunoscută, precum gripa, sunt clasificate greșit drept pneumonie bacteriană, cu siguranță vor exista decese prin COVID-19 neraportate, iar explicarea acestui lucru publicului va fi foarte dificilă.

În martie și aprilie, când birourile naționale de statistică au început să publice numărul deceselor, suspiciunile sale au fost confirmate: epidemia ucidea mult mai mulți oameni decât sugerau, luate separat, cifrele COVID-19.

În perioade de tulburare, precum războaie, dezastre naturale și epidemii, cercetătorii trebuie să calculeze rapid decesele și apelează, de obicei, la un sistem de măsurare imprecis, dar fiabil: decesele excedentare!

Decesele excedentare sunt definite, de regulă, ca diferența dintre numărul de decese observat într-o anumită perioadă și numărul așteptat în aceeași perioadă (decese excedentare = observate – așteptate). Este comparația dintre decesele așteptate și cele produse efectiv și, pentru mulți oameni de știință, cea mai solidă modalitate de a măsura impactul pandemiei. Îi poate ajuta pe epidemiologi să compare țările și, deoarece se poate calcula rapid, poate identifica inclusiv decese legate indirect de COVID-19 care altfel ar trece neobservate. Potrivit datelor din peste 30 de țări pentru care există estimări ale deceselor excedentare, între începutul pandemiei și sfârșitul lunii iulie au existat, față de numărul estimat în mod normal, aproximativ 600.000 de decese în plus în aceste țări (dintre care 413.041 au fost atribuite oficial COVID-19).

Totuși, acest calcul al deceselor excedentare are și câteva limite.

• Nu poate diferenția persoanele care au murit de COVID-19 de cele care au murit din cauza altor factori asociați pandemiei, precum evitarea solicitării asistenței medicale sau întreruperile serviciilor medicale obișnuite, care pot întârzia tratamentul.
• Depinde de raportarea corectă și la timp a deceselor, raportare care poate fi limitată de sisteme de înregistrare insuficient dezvoltate sau chiar ținută în mod deliberat secretă.
• Și, la fel ca multe alte aspecte ale pandemiei, statisticile au fost politizate, devenind o modalitate prin care țările își revendică superioritatea unele față de altele.

Experții se tem că rapoartele simple privind decesele excedentare duc la comparații premature sau eronate ale răspunsurilor țărilor la pandemie și că, din cauza lipsei datelor, situația din țările cu venituri mici și medii este în mare parte ignorată.

Există modalități mai sofisticate de clasificare a mortalității pentru a afla câte persoane au murit direct din cauza infecției cu SARS-CoV-2 (noul coronavirus) și câte din cauza altor factori asociați pandemiei. În cele din urmă, demografii și cercetătorii în sănătate publică vor obține informațiile necesare din certificatele de deces. Apoi vor putea evalua ce intervenții au funcționat cel mai bine, pentru a fundamenta răspunsurile la pandemii viitoare.

Numeroase instituții de presă calculează deja datele și trag asemenea concluzii. Unii statisticieni susțin că, pe măsură ce primul val pandemic scade în multe locuri, pot și trebuie comparate politicile guvernamentale, pentru a vedea cum ar fi putut influența mortalitatea. Totuși, mulți experți spun că este încă prea devreme în evoluția epidemiei pentru a face acest lucru riguros. Jennifer Dowd, demograf și epidemiolog la Universitatea din Oxford, în Regatul Unit, spune că procesul poate fi distorsionat de faptul că unele focare timpurii se răspândesc aleatoriu, în timp ce altele se sting, ceea ce poate transforma analiza într-un parcurs lung și complicat până când pandemia își încheie evoluția.

Un cuțit bont

Când decesele au început să se răspândească în Europa, Lasse Vestergaard a fost printre primii care au observat. Epidemiolog la Statens Serum Institut din Copenhaga, Vestergaard conduce proiectul care reunește date săptămânale privind decesele din toate cauzele din 24 de țări sau regiuni europene, Proiectul european de monitorizare a mortalității (EuroMOMO). Între martie și aprilie, monitorizarea EuroMOMO a arătat zeci de mii de decese în plus față de cele așteptate (cu aproximativ 25% peste cifrele oficiale ale deceselor COVID-19). Infecțiile treceau neobservate din cauza lipsei testelor și pentru că țările numărau decesele diferit, de exemplu fără a include decesele din centrele de îngrijire sau căminele pentru vârstnici. Era aproape imposibil să obții o imagine reală a situației fiecărei țări.

De aceea, cercetătorii, jurnaliștii și politicienii s-au orientat către calcularea deceselor excedentare. În loc să se blocheze în stabilirea cauzei, acest sistem compară toate decesele dintr-o anumită săptămână sau lună cu cele despre care statisticienii estimează că s-ar fi produs fără pandemie, de obicei folosind media ultimilor cinci ani. Variantele mai sofisticate modelează îmbătrânirea populației sau schimbările rezultate din migrație, dar aceste completări pot îngreuna comparațiile între țări. Unele analize ale deceselor excedentare, precum raportul din 30 iulie al Biroului Național de Statistică din Regatul Unit, standardizează ratele mortalității pentru a controla diferențele de structură pe vârste dintre populațiile diferitelor țări. Aceste statistici pot fi compilate mult mai rapid decât datele specifice cauzei, deoarece autoritățile pot înregistra relativ repede decesul, chiar dacă nu îi consemnează cauza în momentul producerii.

Revista Nature a adunat cifre din mai multe baze de date folosite de demografi și din sistemele de monitorizare gestionate de The Financial Times și The Economist, două dintre cele mai cuprinzătoare seturi de date despre decesele excedentare. Deși nu sunt universale, datele enumeră 32 de țări, în mare parte europene, și 4 mari orașe ale lumii, includ numeroase țări cu epidemii importante și reprezintă aproximativ două treimi din numărul oficial al deceselor COVID-19 până la sfârșitul lunii iulie.

Revista Nature a constatat în analiza sa diferențe foarte mari între țări în datele privind decesele excedentare. În Statele Unite și Spania, cele două țări cel mai afectate până acum, aproximativ 25%, respectiv 35% dintre decesele excedentare nu se regăsesc în statisticile oficiale ale mortalității COVID-19. Discrepanța este și mai mare în locuri precum Peru, unde 74% dintre decesele excedentare nu sunt explicate de decesele COVID-19 raportate. Unele țări, precum Bulgaria, au înregistrat până acum un exces negativ al deceselor în timpul epidemiei, ceea ce înseamnă că, în ciuda virusului, anul acesta au murit mai puține persoane decât se aștepta.

Analizarea în detaliu a datelor

Pentru majoritatea demografilor, folosirea ratei deceselor excedentare ca pe un cuțit bont este cel mai bun instrument disponibil în timpul epidemiei; pe măsură ce trece timpul, vor putea folosi perspectiva retrospectivă și date mai detaliate pentru a înțelege mai bine daunele produse de pandemie.

În cele din urmă, decesele vor putea fi împărțite în 3 categorii:

1. Decese directe, cu COVID-19 înregistrat drept cauză
2. Decese de care virusul este direct responsabil, dar care nu sunt înregistrate oficial
3. Decese indirecte produse de alte schimbări provocate de pandemie

Decesele înregistrate ca fiind direct legate de coronavirus apar, de obicei, în sistemele de monitorizare a pandemiei, care prezintă numărul de cazuri și de decese actualizat zilnic de autoritățile sanitare locale și naționale. Totuși, Maimuna Majumder, epidemiolog la Harvard Medical School din Boston, Massachusetts, avertizează că nici măcar această cifră nu este atât de precisă pe cât pare.

Poate fi dificil să diferențiezi persoanele care au murit de COVID-19 de cele care erau infectate, dar au murit din alte cauze. Majumder spune: «Aceasta va fi o parte esențială a întregii probleme. Dacă ai două afecțiuni simultane, cum clasifici decesul?» Pentru a diferenția aceste decese, spune Majumder, va fi necesar un sistem de clasificare care să țină cont de afecțiunile preexistente ce cresc probabilitatea de deces prin COVID-19. Un asemenea sistem presupune așteptarea datelor privind cauza decesului, a căror compilare completă durează aproximativ un an.

Cercetătorii privesc deja retrospectiv către primele 6 luni ale epidemiei și adaugă decesele clasificate greșit la acel moment. În aprilie, multe focare mari, inclusiv Wuhan din China și orașul New York, și-au revizuit în sus bilanțurile pentru a include decese suspectate că au fost codificate greșit.

Există și decese direct legate de coronavirus, dar nenumărate , adică cele trecute cu vederea deoarece persoana s-a prezentat cu simptome nerecunoscute ca fiind COVID-19. Natalie Dean, biostatistician la Universitatea din Florida, Gainesville, spune: «Încercăm încă să înțelegem exact cum se manifestă boala». Accidentele vasculare cerebrale și emboliile pulmonare, adică afecțiuni produse prin blocarea parțială sau totală, de către un cheag, a uneia dintre arterele care transportă sângele de la inimă la plămâni, sunt două complicații potențial letale ale virusului care ar fi putut fi inițial trecute cu vederea, spune ea.

O mică parte dintre decesele excedentare sunt indirecte, fiind consecința condițiilor create de impactul pandemiei, mai degrabă decât de virusul în sine. Unele spitale raportează că pacienții cu cancer și boli cronice își omit controalele periodice, ceea ce le poate pune sănătatea în pericol. În unele locuri au crescut raportările de violență domestică, iar cercetătorii din sănătatea mintală sunt îngrijorați pentru lucrătorii din prima linie și pentru persoanele aflate în carantină; nu este însă clar dacă, în cele din urmă, a crescut și numărul deceselor.

- Subiect conex: Cum putem face față ANXIETĂȚII create de coronavirus?

Potrivit unui raport al Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA (US-CDC), prezentările la serviciile de urgență din Statele Unite au scăzut cu peste 40% în primele zile ale pandemiei. Majumder spune că spitalele erau suprasolicitate chiar și când oamenii aveau nevoie de asistență medicală. «Ai murit din altă cauză, dar motivul pentru care ai murit din acea cauză este că sistemele create inițial pentru a te îngriji nu mai sunt suficient de puternice.» Primele date incomplete ale CDC oferă o perspectivă asupra acestor decese indirecte: în aprilie, în SUA, decesele prin diabet au fost cu 20-45% peste media pe 5 ani; decesele prin cardiopatie ischemică au fost cu 6% până la 29% peste nivelul obișnuit.

Situații în care mortalitatea a scăzut

Partea bună este că rămânerea acasă și schimbările de comportament, precum purtarea măștii și spălarea mâinilor, ar fi putut preveni decese din alte cauze, în special din alte boli infecțioase, precum gripa. Iar faptul că foarte mulți oameni din întreaga lume au rămas acasă face probabilă scăderea deceselor din accidente rutiere și violență interpersonală. Aceste scăderi ar putea masca o parte din creșterea deceselor provocate de COVID-19.

Unele dintre aceste efecte au început deja să apară în date. Sistemul global de supraveghere FluNet a constatat că sezonul gripal din acest an s-a scurtat cu peste o lună, probabil datorită rămânerii acasă și intensificării măsurilor de igienă. În Africa de Sud, sistemul de urmărire a deceselor, introdus la apogeul epidemiei de SIDA din țară, le permite epidemiologilor să distingă decesele din cauze naturale, precum bolile, de cele din cauze nenaturale, precum violența interpersonală. O echipă condusă de Debbie Bradshaw, de la Consiliul Sud-African pentru Cercetare Medicală din Cape Town, a arătat că, la sfârșitul lunii martie, măsurile de carantină au redus decesele nenaturale la jumătate din numărul obișnuit. Când restricțiile au început să fie ridicate la sfârșitul lunii mai, aceste decese au revenit la nivelul așteptat.

Noymer spune că demografii probabil nu vor cunoaște niciodată cu certitudine bilanțul final al epidemiei. «Nu poți răzui un bilet de loterie și găsi valorile reale sub stratul gri de plastic.» După diminuarea pandemiei, diferențierea celor trei tipuri de decese și stabilirea numărului celor care s-ar fi produs fără virus vor necesita luni sau chiar ani. «Nici măcar nu am stabilit câți oameni au murit în marea pandemie de gripă spaniolă din 1918, deși am avut 100 de ani pentru a lămuri cifrele.», spune el.

Evaluarea situației

În prezent, statisticile privind decesele excedentare ajută la reprezentarea evoluției epidemiei în diferite locuri. În viitor, folosind date complete despre cauzele deceselor și analizând nivelurile deceselor directe și indirecte din țări, cercetătorii vor putea evalua efectele carantinei și ale altor intervenții. Noymer spune că este riscant să facem acest lucru acum, cât pandemia continuă și bilanțul final nu este cunoscut. «Încă nu avem o perspectivă realistă, pentru că suntem încă pe valul ascendent. Este ca și cum ai încerca să estimezi cantitatea totală de precipitații în mijlocul unui uragan.», spune el.

Chiar și după furtună, aceste analize vor fi posibile numai în țările cu venituri mari, cu sisteme solide care înregistrează nașterile și decesele, cunoscute drept sisteme de înregistrare civilă și statistici vitale (CRVS) . Irina Dincu, specialistă într-un asemenea program la Centrul Internațional de Cercetare pentru Dezvoltare din Ottawa, spune că numărarea deceselor în țările cu venituri mici și medii este mult mai ușoară. «La nivel mondial, aproximativ 50% dintre decesele care au loc într-un anumit an sunt înregistrate. Celelalte 50% nu există deloc, sunt invizibile.», spune ea.

Gloria Mathenge, consultantă CRVS, poate identifica numeroase motive pentru care aceste decese rămân ascunse. În activitatea sa la Pacific Community, o organizație internațională de dezvoltare din Nouméa, Noua Caledonie, Mathenge ajută la consolidarea sistemelor de date din state insulare ale Pacificului, precum Kiribati și Tonga. Chiar dacă situația se îmbunătățește, în medie 20% dintre decesele din regiune rămân neînregistrate.

Multe dintre sistemele existente își au originea în trecutul colonial al țărilor. Mathenge spune că, prin urmare, acestea nu reflectă standardele culturale și sociale contemporane, cum ar fi faptul că multe persoane din țările cu venituri mici și medii nu mor în spitale. Astfel, pe lângă decesele COVID-19 lipsă, nu există o modalitate fiabilă de stabilire a unei baze pentru calcularea excesului.

Pentru a estima numărul deceselor din aceste țări, demografii vor trebui să se bazeze pe metode mai puțin precise, precum anchetele din ușă în ușă, spune Stéphane Helleringer, demograf la Universitatea New York din Abu Dhabi. «Dar acestea au loc rar și, atunci când le efectuăm, sunt deja depășite.», spune el.

Pentru unii demografi, nu contează dacă cineva a murit din cauza bolii în sine sau pentru că sistemul de sănătate și-a depășit capacitatea; în opinia lor, toate decesele pot fi legate într-un fel de pandemie. Noymer spune: «La un moment dat trebuie să spui: «Acest lucru este într-un fel legat de COVID, deoarece COVID a perturbat sistemul de sănătate».», spune el. Consideră că întrebarea despre cum ar fi arătat 2020 dacă acest lucru nu s-ar fi întâmplat este un experiment de gândire.

Alți cercetători doresc să separe decesele provocate direct de virus de cele produse de alte situații asociate epidemiei, pentru a obține o imagine corectă a gradului în care virusul în sine este letal.

Deocamdată însă, există foarte puțin timp pentru asemenea analize. Pandemia a crescut puternic povara asupra sistemelor de înregistrare a deceselor și atenția cu care sunt examinate. Politicienii, presa și publicul solicită statistici zilnice sau săptămânale a căror compilare ar dura, de obicei, luni. Acest lucru îi neliniștește pe unii demografi. Referindu-se la timpul și forța de muncă necesare pentru compilarea și analizarea certificatelor de deces, Noymer spune: «Înțelegem cel mai bine mortalitatea privind retrospectiv. Dar toată lumea vrea să o cunoască în timp real.», spune el.

*

- Toate articolele noastre despre Covid-19 -

*

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern