Ce este astmul? Simptome, cauze și metode de tratament

Astmul este o boală pulmonară cronică ce îngustează căile respiratorii și îngreunează respirația. Afectează aproximativ 350 de milioane de persoane în lume și circa 7 milioane în Turcia, fiind tot mai frecvent mai ales la copii. În astm, căile aeriene numite bronhii devin excesiv de sensibile la diferiți factori declanșatori. Mușchii din jur se contractă, suprafața internă se inflamează și se umflă, iar producția de mucus crește. Prin acest mecanism, pacienții pot avea dificultăți respiratorii și uneori crize numite atacuri de astm . Tratamentul și monitorizarea adecvate permit, de obicei, controlul bolii și o viață apropiată de normal.

Ce este astmul?

Astmul este o boală cu atacuri, apărută prin inflamația cronică a căilor respiratorii și îngustarea acestora. Un stimul extern contractă brusc mușchii din jur, îngustând bronhiile. Astfel, intrarea și ieșirea aerului din plămâni sunt limitate. Astmul nu este o infecție contagioasă; unele infecții îi pot însă declanșa atacurile. Pot alterna perioade de exacerbare (atacuri) și perioade liniștite.

Deși începe, de obicei, în copilărie, astmul poate apărea la orice vârstă. Este mai frecvent la persoanele atopice (predispuse la alergii). Severitatea diferă: unii pacienți au evoluție ușoară, alții atacuri frecvente care afectează grav calitatea vieții. Importantă este recunoașterea corectă și controlul printr-un plan individualizat.

Care sunt simptomele astmului?

Simptomele apar prin îngustarea căilor respiratorii și pot crește sau scădea în timp. Cele mai frecvente sunt:

• Dificultate de respirație: Pacientul poate avea dificultăți la inspirație și expirație, resimțite mai ales la eliminarea aerului.
• Respirație șuierătoare: Sunetul asemănător unui fluier la expirație, numit wheezing , este un semn caracteristic.
• Tuse: Tusea este, de obicei, uscată. Sunt deosebit de caracteristice crizele nocturne sau spre dimineață . Tusea poate fi declanșată și de efort, râs sau plâns.
• Senzație de constricție toracică: Pacienții simt presiune, strângere sau greutate în piept.
• Alte manifestări: Într-un atac pot apărea dificultăți de vorbire, respirație rapidă, palpitații, transpirație și, în cazuri avansate, colorația albăstruie a buzelor sau unghiilor. După atac pot rămâne slăbiciune și epuizare.

Manifestările nu au aceeași intensitate la toți pacienții. Unii observă doar șuierat ușor la exercițiu, iar alții au crize severe de tuse care îi trezesc noaptea. Simptomele se pot confunda cu alte boli respiratorii (BPOC, bronșită), astfel încât diagnosticul corect este important. Mai ales persoanelor cu tuse și dispnee recurente li se recomandă consultarea unui specialist în pneumologie .

De ce apare astmul?

Cauza exactă nu este pe deplin cunoscută. Se consideră că apare prin interacțiunea dintre predispoziția genetică și factorii de mediu . Antecedentele familiale de astm sau alergii cresc riscul ulterior. De exemplu, dacă ambii părinți au astm, riscul copilului poate ajunge la 60%. Unele infecții virale din copilărie, episoadele frecvente de bronșită și poluarea pot favoriza și ele dezvoltarea.

Factorii care cresc riscul sunt:

• Antecedente familiale: Persoane cu astm în familie (predispoziție genetică).
• Alte boli alergice: Predispoziție alergică manifestată prin rinită alergică (febra fânului), eczemă etc.
• Sex și vârstă: La copii este mai frecvent la băieți, iar la adulți este ceva mai frecvent la femei.
• Obezitate: Excesul de greutate poate crește riscul.
• Expunere la fum de tutun: Fumatul activ sau pasiv în copilărie (părinți fumători) cresc riscul.
• Expunere profesională: Mediile cu praf, vapori chimici sau mirosuri puternice (agricultură, brutărie, coafură, industrie) pot provoca astm.
• Poluarea aerului: Expunerea îndelungată la gaze de eșapament și poluare industrială.

Factorii de mediu care declanșează atacurile de astm provoacă apariția sau agravarea bruscă a simptomelor la persoanele deja bolnave. Deși diferă individual, cei mai frecvenți sunt:

• Alergeni: Polenul, acarienii din praful casnic, mucegaiurile, părul și scuamele animalelor declanșează frecvent atacuri. Persoanele cu astm alergic trebuie să fie mai atente în perioadele bogate în polen, precum primăvara și toamna.
• Fumul de tutun: Atât fumatul activ, cât și expunerea pasivă declanșează simptome. Pacienții trebuie să evite complet fumatul.
• Poluare și substanțe chimice: Fumul industrial, gazele de eșapament, mirosurile puternice de vopsea sau produse de curățare, parfumurile și deodorantele spray pot exacerba astmul.
• Aer rece: Căile respiratorii devin mai sensibile în aer rece și uscat. Atacurile pot crește iarna. Schimbările bruște de temperatură pot avea efect similar.
• Exercițiu fizic: Activitatea solicitantă, mai ales în aer rece și uscat, poate declanșa astmul indus de exercițiu . Pacienții trebuie să ia măsuri înaintea sportului (încălzire și, dacă este necesar, administrarea prealabilă a inhalatorului recomandat de medic).
• Infecții respiratorii: Infecțiile virale precum răceala, gripa și sinuzita pot provoca atacuri. Sunt importante precauțiile împotriva acestora (de exemplu, vaccinarea antigripală anuală).
• Stres și factori emoționali: Emoțiile intense precum tristețea, frica sau furia și stresul pot agrava manifestările prin influența asupra frecvenței și ritmului respirator. Gestionarea stresului este utilă.

Factorii declanșatori pot diferi pentru fiecare pacient. Persoana trebuie să învețe din experiență ce îi declanșează astmul și să evite acești factori pe cât posibil. Medicii recomandă, de obicei, evitarea lor și adaptarea mediului de acasă și de la serviciu.

Tipurile de astm

Astmul poate fi împărțit în subtipuri după modul de apariție sau cauza subiacentă. Identificarea tipului este importantă pentru tratamentul corect. Principalele tipuri de astm și caracteristicile lor sunt:

Pe lângă acestea există și astmul intrinsec , care nu este legat de alergie. Unele persoane pot avea o situație numită astm de tensiune (psihologic) , cu simptome asemănătoare sub stres intens. Indiferent de tip, cunoașterea factorilor declanșatori și măsurile corespunzătoare fac parte din tratament.

Metodele de tratament ale astmului

Din păcate, în prezent astmul nu are un tratament definitiv (vindecare completă), dar poate fi controlat cu succes prin metode adecvate. Obiectivele principale sunt minimizarea simptomelor, o viață normală și prevenirea atacurilor. Planul combină, de obicei, medicamente și măsuri de stil de viață.

Principalele metode utilizate sunt:

Medicamente inhalatorii: Constituie baza tratamentului. Dispozitivele numite inhalatoare, cu spray sau pulbere, livrează medicamentul direct în căile respiratorii. Sunt două grupe principale:

• Inhalatoare de salvare (de ameliorare): Sunt folosite la debutul simptomelor sau în atac. Acționează rapid (de obicei, în 5-10 minute), relaxând bronhiile și ușurând respirația. Cele mai frecvente sunt bronhodilatatoarele cu acțiune scurtă (de exemplu, sprayuri cu salbutamol ). Pacienților li se recomandă să aibă permanent la ei inhalatorul rapid. Nevoia de utilizare de mai mult de câteva ori pe săptămână indică un control insuficient și necesitatea unui tratament suplimentar.
• Inhalatoare preventive (de control): Sunt administrate zilnic pentru prevenirea simptomelor. Cele mai importante conțin corticosteroizi (cortizon), care reduc inflamația și previn atacurile pe termen lung. Folosite regulat, contribuie foarte mult la control. Corticosteroizii inhalatori acționează local și în doze mici, provocând mult mai puține reacții adverse decât cei orali. Totuși, gura trebuie clătită cu apă după utilizare pentru prevenirea candidozei. Efectul inhalatoarelor de control nu apare brusc; beneficiul complet necesită administrarea zilnică în doza recomandată.
• Inhalatoare combinate: Uneori, medicii combină într-un singur dispozitiv medicamente cu rol de ameliorare și prevenție. Sunt preferate mai ales în astmul moderat sau sever, necontrolat cu un singur medicament.

Medicamente orale sau injectabile: Sunt utilizate când inhalatoarele nu oferă control suficient ori este necesar tratament suplimentar. În special inhibitorii leucotrienelor (de exemplu, comprimate cu montelukast) pot ajuta, reducând inflamația căilor respiratorii prin administrare orală. Când este necesar, se pot adăuga și medicamente precum teofilina pentru dilatarea bronhiilor (în prezent este folosită mai rar și necesită precauție din cauza reacțiilor adverse). În astmul sever sau atacurile intense se pot administra pe termen scurt comprimate de corticosteroizi orali (cortizon) . Efectul sistemic face ca utilizarea prelungită să provoace creștere în greutate, hipertensiune și pierdere osoasă; sunt deci folosite numai sub supraveghere medicală și când sunt necesare. În ultimii ani, pentru astmul foarte sever s-au dezvoltat tratamente biologice care vizează mecanisme imunitare specifice (de exemplu, injecții periodice anti-IgE sau anti-IL5). Tratamentele cu anticorpi monoclonali pot fi foarte eficiente la pacienți selectați care nu răspund terapiilor clasice.

Schimbările stilului de viață: Evitarea factorilor declanșatori și obiceiurile sănătoase sunt la fel de importante ca medicamentele. Pacienții trebuie să evite tutunul și să controleze alergenii precum praful, mucegaiul și părul animalelor acasă și la serviciu. Reducerea covoarelor, jucăriilor de pluș și obiectelor care adună praf, spălarea lenjeriei la temperaturi mari și curățenia regulată pot reduce acarienii și simptomele alergice. În plus, exercițiul regulat (la recomandarea medicului și cu medicație dacă este necesară), greutatea ideală, alimentația sănătoasă și evitarea stresului ajută controlul. Sunt importante și consultațiile și testele funcționale respiratorii la intervalele recomandate. Dacă medicul v-a pregătit un plan scris de acțiune pentru astm , instrucțiunile sale vă pot arăta cum să ajustați temporar dozele dacă manifestările cresc.

Imunoterapie alergenică (vaccinuri pentru alergie): Mai ales la pacienții cu astm alergic , se poate aplica imunoterapie pentru reducerea sensibilității la alergenul responsabil. Metoda constă în administrarea câțiva ani a unor doze de extract alergenic, prin injecții subcutanate sau picături sublinguale. Scopul este dezvoltarea toleranței imunitare. La pacienții potriviți poate reduce simptomele și necesarul de medicamente.

Termoplastie bronșică: Este o procedură chirurgicală rar utilizată în astmul foarte sever, necontrolat prin alte tratamente. Energia termică aplicată suprafeței interne a bronhiilor urmărește distrugerea unei părți a musculaturii netede din perete, reducând capacitatea de contracție și îngustare. Procedura se efectuează prin bronhoscopie sub anestezie generală și nu este potrivită tuturor, fiind luată în considerare numai în cazuri selectate.

Metode de sprijin și alternative: Metodele medicale sunt esențiale, dar se folosesc și unele măsuri suplimentare. Exercițiile de respirație (de exemplu, respirația diafragmatică și tehnicile asemănătoare yoga), practicate regulat, pot întări mușchii respiratori și pot ajuta indirect prin reducerea stresului. În privința tratamentelor din plante , nu există un medicament vegetal cu eficacitate demonstrată în astm. Deși popular se recomandă ghimbir, cimbru sau negrilică, acestea nu pot controla singure boala. Consultați neapărat medicul înaintea oricărui supliment sau produs vegetal. Camerele de sare și speleoterapia (terapia în peșteri) sunt încercate de unele persoane, dar eficacitatea lor nu este clarificată științific. Pacienții nu trebuie niciodată să înlocuiască medicamentele prescrise cu metode alternative, ci să le folosească cel mult ca sprijin și la recomandarea medicului.

Cum se ameliorează un atac de astm?

Atacul (criza) reprezintă agravarea bruscă a simptomelor, cu dificultăți respiratorii importante. Persoana sau cei apropiați pot ajuta prin măsuri rapide și corecte. Ce trebuie făcut într-un atac de astm , pe scurt:

1. Păstrați calmul: Încercați mai întâi să nu intrați în panică. Panica îngreunează și mai mult respirația. Concentrați-vă pe respirație lentă și controlată.
2. Folosiți inhalatorul rapid: Dacă aveți la dumneavoastră inhalatorul de salvare (de exemplu, salbutamol), utilizați-l imediat în doza recomandată de medic (de obicei, 1-2 pufuri). Dacă este posibil, un spacer (cameră intermediară) poate crește eficiența. Dacă aveți nebulizator, introduceți bronhodilatatorul rapid și începeți administrarea.
3. Stați drept și relaxați-vă: Poziția șezând dreaptă sau statul în picioare cresc fluxul de aer spre plămâni. Slăbiți gulerul și scoateți cravata. Sprijiniți mâinile pe o masă pentru a permite mușchilor toracici să ajute respirația.
4. Respirați profund și lent: După ce căile respiratorii încep să se deschidă, încercați să inspirați profund pe nas și să expirați lent pe gură. Controlul respirației ajută la intrarea unei cantități mai mari de oxigen și la relaxare.
5. Cereți ajutor medical dacă este necesar: Dacă nu apare nicio îmbunătățire în 15-20 de minute în ciuda inhalatorului, sunați la serviciul de urgență 112 . Dispneea care împiedică vorbirea, buzele albăstrui sau confuzia pot necesita intervenție urgentă. Până la sosirea echipajului, continuați, dacă este posibil, medicația la intervalele indicate anterior de medic.

Dacă sunteți lângă o persoană în criză, încurajați-o în timp ce aplicați măsurile și arătați-i că nu este singură. După atac este util neapărat un consult, deoarece uneori poate urma alt atac în câteva ore sau poate fi necesar tratament suplimentar. Medicul poate prescrie temporar comprimate cu cortizon.

Prevenirea atacurilor este mai ușoară și mai puțin riscantă decât tratarea lor. Respectați controalele, iar dacă simptomele cresc, reevaluați planul cu medicul. Fiecare pacient trebuie să aibă și un plan de acțiune pentru urgențe . Acesta precizează ce medicament și cu cât se crește în funcție de etapa atacului și când trebuie mers la spital. Elaborarea planului cu medicul și respectarea sa fără panică ajută la depășirea mai ușoară a crizelor.

Astmul și riscul de cancer

Legătura dintre astmul cronic și cancer a atras în ultimii ani atenția cercetătorilor. Deoarece astmul produce o inflamație persistentă, se consideră că aceasta poate provoca modificări celulare pe termen lung. Au fost efectuate mai multe studii ale riscului. O meta-analiză publicată în 2017 a arătat o probabilitate a cancerului pulmonar cu 44% mai mare la pacienții cu astm decât la cei fără. Un studiu amplu publicat în 2023 în Cancer Medicine a raportat că riscul general de cancer ar putea fi ușor crescut, mai ales la cei care nu folosesc regulat steroizi inhalatori.

Deși cauza acestei creșteri nu este pe deplin clarificată, mecanismul considerat subiacent este inflamația cronică . Teoretic, stimularea inflamatorie continuă crește în timp riscul dezvoltării celulelor anormale. Există și opinii că steroizii inhalatori ar putea reduce riscul prin suprimarea inflamației. Subiectul este încă cercetat și pentru marea majoritate a pacienților nu constituie un motiv de îngrijorare. Totuși, monitorizarea regulată și respectarea tratamentului sunt importante pentru sănătatea generală.

[S-a constatat un risc de cancer mai mare la persoanele cu astm] este titlul articolului în care Prof. Dr. Mustafa Özdoğan prezintă detaliat datele actuale despre legătura dintre astm și cancer. Pentru informații suplimentare, puteți consulta articolul: S-a constatat un risc de cancer mai mare la persoanele cu astm.

Întrebări frecvente

• Se vindecă complet astmul? Astmul este cronic și în prezent nu există un tratament care să îl elimine complet. Totuși, la unele persoane cu astm din copilărie, simptomele dispar sau se atenuează după adolescență. Și adulții pot trăi ani fără atacuri cu tratament corect. Astmul poate fi deci controlat, dar trebuie prudență înainte de a-l considera complet vindecat. Simptomele pot reveni după întreruperea tratamentului.

• Este astmul contagios? Nu, astmul nu este contagios. Nu se transmite între persoane, deoarece nu este o infecție microbiană. Pacienții pot fi însă mai sensibili la infecții respiratorii precum gripa și răceala, care agravează simptomele. De aceea, se recomandă protecția prin evitarea contactului apropiat cu bolnavi, spălarea frecventă a mâinilor, vaccinarea antigripală anuală etc.

• Sunt nocive medicamentele pentru astm (cortizonul)? Provoacă dependență? Medicamentele utilizate cel mai frecvent, inhalatoarele cu cortizon , sunt în general sigure și pot fi folosite îndelungat în doza și cu tehnica potrivite. Acționând direct în căile respiratorii, au mult mai puține reacții adverse decât cortizonul oral. Aceste medicamente nu provoacă dependență; corpul nu le cere și pot fi reduse sau oprite sub supraveghere medicală. Unii pacienți evită tratamentul de teama cuvântului cortizon. Leziunile pulmonare ale astmului netratat și atacurile care impun prezentări repetate la urgență sunt însă mult mai periculoase decât posibilele reacții adverse. Sprayurile în doza corectă minimizează aceste riscuri. Cei cu doze mari trebuie totuși monitorizați regulat.

• Este astmul genetic? Îl poate moșteni copilul meu? Predispoziția genetică are un rol important. Astmul este mai probabil la persoanele cu rude care au astm sau alergii. Dacă un părinte este afectat, riscul copilului crește; dacă sunt ambii, este mult mai mare. Predispoziția nu înseamnă însă transmitere sigură , ci doar probabilitate crescută. Există și persoane bolnave fără niciun caz în familie. Răspunsul privind copilul este deci în termeni de risc, nu de certitudine. Părinții pot reduce riscurile nefăcând uz de tutun, păstrând locuința curată și protejând copilul de infecții respiratorii.

• Pot face sport persoanele cu astm? Da, cu precauțiile potrivite pot și chiar trebuie să facă sport. Exercițiul regulat crește capacitatea pulmonară, întărește mușchii respiratori și îmbunătățește sănătatea. Important este controlul astmului și folosirea medicației înaintea activității, când este necesar. Încălzirea înainte de exercițiu , evitarea sportului în frig și, dacă este necesar, inhalatorul de ameliorare cu 10-15 minute înainte, conform medicului, reduc riscul atacurilor. Înotul și mersul sunt activități potrivite. Cât timp astmul este controlat, sportul în aer liber într-un mediu curat nu reprezintă o problemă. Există chiar mulți sportivi olimpici cu astm. Respectați tratamentul regulat și recomandările medicului.

Concluzie

Astmul poate fi gestionat prin informare corectă și o abordare disciplinată. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat permit o viață activă și sănătoasă. Important este să cunoașteți boala, să vă protejați de factorii declanșatori și să colaborați cu medicul. Nu uitați că astmul poate fi controlat; printr-un plan potrivit, puteți prelua controlul. Vă dorim sănătate...