Cromozomul Philadelphia: un drum de 50 de ani spre medicamentele inteligente împotriva cancerului

Lecții din istorie pentru viitor

Formarea cancerului și tratamentul său: vă prezentăm o poveste și un moment de cotitură foarte important în modul în care le privim.

Această descoperire care a deschis noi orizonturi a avut loc în 1959 la Centrul Oncologic Fox Chase, când, sub microscop, Peter C. Nowell și David A. Hungerford au identificat la doi pacienți cu leucemie mieloidă cronică (LMC) o mică anomalie în cromozomii celulelor sanguine recoltate de la aceștia.

Această anomalie cromozomială avea să fie cunoscută ulterior ca prima anomalie cromozomială constant asociată cu cancerul și să primească numele de „Cromozomul Philadelphia”.

La momentul descoperirii, Hungerford era un tânăr asistent de cercetare la Fox Chase și în 1961 a avut ocazia să urmeze un doctorat la Universitatea din Pennsylvania. În colaborare cu patologul Peter C. Nowell de la facultatea de medicină a universității, Hungerford studia celulele leucemice pentru teza sa de doctorat despre cromozomii umani. Pe atunci, tehnicile de pregătire a cromozomilor pentru studiul microscopic erau încă rudimentare. Cercetătorii anteriori nu găsiseră cromozomi anormali în celulele prelevate de la pacienții cu LMC, astfel că Hungerford și Nowell și-au prezentat cu prudență noile dovezi în Journal of National Cancer Institute în 1960. Studiile ulterioare au confirmat această observație de referință.

Articolul original despre descoperirea cromozomului Philadelphia a fost citat de 1682 de ori de la publicarea sa în 1960.

O parte a cromozomului 22 și, prin urmare, o parte a codului genetic pe care îl purta păreau să lipsească. Odată cu apariția tehnicilor de bandare a cromozomilor în 1970, s-a demonstrat că anomalia era un schimb de material, sau o translocație, între cromozomii 22 și 9 (prezentată în fotografia de mai jos). Cromozomul scurtat anormal a fost descoperit de Hungerford de la Centrul Oncologic Fox Chase și de Nowell de la Universitatea din Pennsylvania și, de aceea, a fost numit cromozomul Philadelphia, după orașul în care se aflau ambele instituții.

Implicațiile acestei descoperiri pentru viitor

Janet D. Rowley a făcut o serie de descoperiri privind schimbările citogenetice (sau cromozomiale) la oamenii cu leucemie și limfom. În 1973, a descoperit existența unei translocații între cromozomii 9 și 22 în LMC și apoi a identificat o serie de translocații frecvente în alte tipuri de leucemie și limfom.

Translocația este procesul prin care doi cromozomi schimbă material între ei atunci când ambii se rup.

Pentru descoperirile care au deschis noi orizonturi asupra bazei genetice a cancerului, dr. Rowley și Nowell aveau să împartă Premiul Lasker în 1998 cu dr. Alfred G. Knudson de la Fox Chase.

Brian J. Druker, Nicholas B. Lydon și Charles L. Sawyers au realizat studiile clinice ale medicamentului oncologic cu țintă genetică imatinib (Gleevec) care s-a dovedit foarte eficace la pacienții cu LMC, iar această evoluție a deschis calea producerii unor medicamente revoluționare împotriva cancerului.

Druker, Lydon și Sawyers au identificat defectul molecular cunoscut care stă la baza LMC, au formulat ideea de a aborda această cauză fundamentală a bolii, au creat un inhibitor specific de kinază și au conceput un inhibitor de a doua generație când s-a dezvoltat rezistența la medicament. Activitatea lor a oferit un model care depășește cu mult LMC. În prezent, sute de medicamente care țintesc anumite molecule în cancer sunt în curs de dezvoltare, iar zeci au fost aprobate. Druker, Lydon și Sawyers au oferit un tratament remarcabil de eficace pentru LMC și o nouă paradigmă pentru tratamentul cancerului. Druker, Lydon și Sawyers au primit Premiul Lasker în 2009 pentru dezvoltarea terapiilor cu țintă moleculară pentru LMC, care au transformat un cancer letal într-o afecțiune cronică gestionabilă.