Cunoașterea Orientului se revarsă spre Occident: Constantin Africanul

În a doua jumătate a secolului al unsprezecelea, medicina europeană se afla într-un somn profund. Închisă între zidurile mănăstirilor, era ruptă de cunoașterea lumii antice. Chiar atunci, un bărbat misterios din Tunis, pe nume Constantin Africanul, a pășit pe țărmurile Italiei cu manuscrise arabe în bagaj.

Constantin Africanul și construirea teoriei oncologice în Liber Pantegni

Sosirea lui nu a fost doar o migrație, ci unul dintre cele mai mari „transferuri de date” din istoria medicinei. Cunoașterea oncologică, adusă la apogeu în lumea islamică de Ibn Sina și al-Razi, avea să se răspândească prin traducerile lui Constantin la Școala de Medicină din Salerno și de acolo în întreaga Europă. În acest articol vom examina cum a fost redefinit cancerul în Occident prin teoria „bilei negre”.

Misiunea unui călugăr: revoluția traducerilor

Când a ajuns pentru prima dată în orașul Salerno, Constantin și-a dat seama cât de insuficientă era literatura medicală din Occident. Lumea latină uitase moștenirea lui Hipocrate și Galen. Pentru a umple acest gol, s-a retras la Mănăstirea Monte Cassino și și-a dedicat viața traducerii textelor medicale arabe în latină.

Liber Pantegni: „Cartea întregii arte”

Cea mai importantă operă a lui Constantin este traducerea în latină a lucrării „Kitab al-Maliki” (Cartea regală), scrisă de celebrul medic al lumii islamice Ali ibn Abbas al-Majusi, intitulată Liber Pantegni. Această lucrare este considerată primul manual medical cuprinzător scris în Europa.

În această operă, cancerul este abordat nu doar ca o umflătură, ci ca o consecință a perturbării echilibrului general al organismului. Constantin împarte cancerul în „Occult” (ascuns, încă neulcerat) și „Ulcerated” (ulcerat, cu rană deschisă). Această distincție va deveni criteriul fundamental care va determina deciziile chirurgicale în secolele următoare.

Etiologia cancerului: blestemul bilei negre

Readucând medicina galenică în Europa, Constantin a explicat și cauza cancerului prin „patologia umorală”. Potrivit acesteia, universul era alcătuit din 4 elemente (pământ, apă, aer, foc), iar omul din 4 umori (sânge, flegmă, bilă galbenă, bilă neagră).

Potrivit teoriei, când „bila neagră” (Melancholia), guvernată de splină, se acumula excesiv în organism și „ardea” sau forma depuneri, întărea țesutul în care se instala, îi afecta nutriția și îl transforma în cancer. Din acest motiv, cancerul era considerat o tumoră „rece”. Această „răceală” era semnul că țesutul își pierduse energia vitală.

Latinizarea metaforei „crabului”

Constantin a tradus cuvântul „Sartan” din textele arabe în latină prin „Cancer” (crab). În Liber Pantegni, această comparație este explicată astfel:

Această traducere a determinat nu doar numele cancerului, ci și felul în care medicii priveau boala: „O boală care se agață, se răspândește și este greu de îndepărtat.”