Efectul iradierii pulmonare totale în rabdomiosarcomul nou diagnosticat cu metastaze pulmonare

Rabdomiosarcomul, unul dintre cele mai frecvente subtipuri de sarcoame ale țesuturilor moi, apare adesea la copii. Mai ales în cazurile cu metastaze pulmonare, tratamentul este mai complex și mai dificil. În ultimii ani, iradierea pulmonară totală (TART) s-a conturat ca o opțiune terapeutică ce ar putea îmbunătăți supraviețuirea acestor pacienți. Totuși, eficacitatea și aplicabilitatea acestei abordări sunt discutate de mult timp.

La 10 septembrie 2024, în Journal of Clinical Oncology (JCO) a fost publicată o analiză retrospectivă realizată de Soft Tissue Sarcoma Committee of the Children’s Oncology Group (COG), care arată că iradierea pulmonară totală crește semnificativ supraviețuirea fără evenimente (event-free survival, EFS) în acest grup de pacienți.

Metastazele pulmonare și sarcoamele

Sarcoamele sunt tumori rare care își au originea în țesuturi precum țesutul conjunctiv, mușchii, oasele și țesutul adipos. Rabdomiosarcomul este unul dintre cele mai frecvente sarcoame ale țesuturilor moi la copii. Sarcoamele au, în general, tendința de a metastaza, iar plămânii sunt cea mai frecventă localizare a metastazelor. Metastazele pulmonare apar atunci când celulele canceroase din tumora primară ajung prin circulația sanguină la plămâni și formează tumori acolo. În sarcoame, rata metastazării depinde de obicei de stadiul bolii, iar metastazele pulmonare pot avea un efect semnificativ asupra supraviețuirii acestor pacienți. Metastazele pulmonare reprezintă un factor critic care îngreunează tratamentul și determină trecerea bolii într-un stadiu mai complex.

Detaliile studiului recent publicat în JCO

Acest studiu retrospectiv analizează datele pacienților incluși în patru protocoale COG diferite între 1999-2013 și tratați în numeroase centre din SUA. Pentru toți pacienții incluși în studiu fusese planificată administrarea TART în 10 fracții, la o doză zilnică de 15 Gy, concomitent cu tratamentul regiunii tumorii primare. Totuși, în pofida acestor protocoale, unii pacienți nu au primit TART. Studiul a comparat ratele supraviețuirii fără evenimente și ale supraviețuirii globale (overall survival, OS) la pacienții care au primit TART și la cei care nu au primit-o.

Principalele rezultate

În studiu au fost incluși în total 143 de pacienți; 65 dintre ei (45,5%) au primit TART, iar 78 (54,5%) nu au primit TART, deși protocolul o impunea. Între cele două grupuri nu au existat diferențe semnificative statistic în privința factorilor prognostici cunoscuți.

• Ratele supraviețuirii fără evenimente: La 5 ani, supraviețuirea fără evenimente a fost de 38,3% (interval de încredere 95% [IÎ] = 24,8–51,8%) în grupul care a primit TART și de 25,2% (IÎ 95% = 13,8–36,6%) în grupul care nu a primit TART. Diferența a fost semnificativă statistic (P = 0,0496).

• Ratele supraviețuirii globale: La 5 ani, supraviețuirea globală a fost de 45,5% (IÎ 95% = 31,8–59,3%) în grupul care a primit TART și de 32,4% (IÎ 95% = 20,4–44,4%) în grupul care nu a primit TART. Această diferență nu a atins pragul semnificației statistice (P = 0,08).

Analize de subgrup în funcție de vârstă

În analizele exploratorii de subgrup, beneficiul oferit de TART a fost mai evident la pacienții cu vârsta de 10 ani sau peste (n = 83, 58,0%):

• Supraviețuirea fără evenimente: La pacienții care au primit TART, șansa de a supraviețui timp de 5 ani fără progresia sau recidiva bolii a fost de aproximativ 1,9 ori mai mare decât la cei netratați (HR = 1,9, interval de încredere 95%: 1,14–3,16).

• Supraviețuirea globală: La pacienții care au primit TART, probabilitatea de a supraviețui în decurs de 5 ani a fost de aproximativ 2 ori mai mare decât la cei care nu au primit tratamentul (HR = 2,06, interval de încredere 95%: 1,21–3,52).

Concluzii și semnificație clinică

Această analiză arată că TART îmbunătățește semnificativ supraviețuirea fără evenimente la pacienții cu rabdomiosarcom nou diagnosticat cu metastaze pulmonare. Rezultatele subliniază importanța acestui tratament, în special la pacienții cu vârsta de 10 ani sau peste, și indică necesitatea unei monitorizări mai stricte a respectării protocolului de administrare a TART.

Aceste rezultate pot deschide calea unei utilizări mai largi a TART în viitoarele protocoale de tratament ale rabdomiosarcomului și arată că această abordare terapeutică trebuie evaluată mai riguros, în special în gestionarea bolii metastatice. Efectul TART asupra supraviețuirii impune reevaluarea strategiilor terapeutice din acest domeniu și sugerează necesitatea unor cercetări suplimentare.