Glandele Brunner, 1679 – Trecerea lină de la stomac la intestin

Intestinul subțire i-a fascinat pe oameni încă de când au văzut intestine revărsate pe vechile câmpuri de luptă ca niște cuiburi de șerpi încolăciți. În vechile culturi mediteraneene care practicau divinația prin citirea măruntaielor animalelor, intestinele reprezentau uneori mișcările complexe ale planetelor. Ghicitorii numărau marile curburi. Un număr par de răsuciri era bun; unul impar, rău. Medicul spaniol Andrés Laguna scria poetic în 1535: „Într-adevăr, intestinele sunt numite pe bună dreptate corăbii, deoarece transportă întreaga regiune a stomacului și toate materiile fecale, ca și cum ar traversa un ocean.”

Duodenul, prima parte a intestinului subțire, este deosebit de fascinant prin funcțiile și structurile sale diverse și locul său în istoria anatomiei. Patologul elvețian Johann Wepfer a descoperit pentru prima dată glandele duodenale în 1679, însă, din păcate, după descrierea lor de către ginerele său Johann Brunner în 1687, acestea sunt numite astăzi glandele Brunner.

Glandele Brunner secretă un lichid alcalin bogat în mucus și bicarbonat, care protejează duodenul de conținutul acid al stomacului. Aceste glande lubrifiază și pereții intestinali și asigură un mediu mai alcalin în care enzimele intestinale pot fi active. Când duodenul conține alimentele parțial digerate evacuate de stomac, produce și hormonii secretină și colecistokinină, care stimulează ficatul și vezica biliară să elibereze bilă, iar pancreasul să elibereze enzime.

Peretele duodenului include și trei structuri importante. Ampula Vater se formează prin unirea canalului pancreatic cu canalul biliar comun (din ficat) și poartă numele anatomistului german Abraham Vater. Sfincterul Oddi este o valvă musculară care controlează fluxul sucurilor digestive (bila și sucul pancreatic) prin ampula Vater. Această valvă poartă numele anatomistului italian Ruggero Oddi, al cărui consum de droguri a dus la instabilitate mintală. Ligamentul Treitz leagă duodenul de diafragmă și poartă numele patologului ceh Václav Treitz, care s-a sinucis ingerând cianură de potasiu.

Pentru anatomia acestei regiuni, puteți consulta videoclipul nostru de mai jos:

Descrierea imaginii articolului: Reprezentarea stomacului (în centru) atașat de duoden, tubul galben-portocaliu care începe sub stomac (în stânga imaginii). Duodenul are funcții și structuri diverse și conține glandele Brunner.

Personaje istorice menționate în articol: Andrés Laguna de Segovia (1499–1559), Johann Jakob Wepfer (1620–1695), Johann Conrad Brunner (1653–1727), Abraham Vater (1684–1751), Václav Treitz (1819–1872), Ruggero Oddi (1864–1913)

• Subiectul precedent: Descoperirea spermatozoizilor, 1678 – Parazit sau precursor al omului?
• Subiectul următor: Grădina zoologică din noi, 1683 – Nu putem nega ceea ce nu vedem: microbiota