Hildegard von Bingen, vindecătoarea mistică a Rinului, și Vicht: vestitorul toxic al cancerului
În acest articol
Ziua 40 (Seria Istoria cancerului în 365 de zile)
În Evul Întunecat, o călugăriță descoperise că boala canceroasă nu este doar o „masă”, ci un proces metabolic care începe cu otrăvirea corpului.
Ne imaginăm adesea Europa medievală ca pe o perioadă „întunecată”: ani în care știința tăcea, doar rugăciunea vorbea și ciuma bântuia... Dar în Germania secolului 12, în orașul Bingen, într-o mănăstire de pe malurile cețoase ale Rinului, trăia o femeie vizionară care străpungea acest întuneric. Compozitoare, filozoafă, teoloagă, botanistă și medic: Sfânta Hildegard von Bingen (1098-1179).
Înainte de a trece la istoria chirurgiei, la lama lui John of Arderne (Ziua 39) și la revoluția anatomică a Renașterii, trebuie să abordăm această „verigă lipsă”. Hildegard a fost prima gânditoare europeană care a descris cancerul nu doar ca pe o „umflătură” de tăiat și îndepărtat, ci ca pe un proces toxic în care chimia corpului este perturbată, iar sufletul și corpul își pierd echilibrul.
Viziuni și medicină: puterea „viriditas”
Medicina lui Hildegard era un amestec unic între „patologia umorală” a Greciei antice (teoria celor patru umori) și mistica creștină. Dar ea nu era o călugăriță obișnuită care doar copia cărți vechi în biblioteca mănăstirii. A observat cu atenție natura, plantele și corpul uman și și-a construit întreaga filosofie pe un singur concept: „Viriditas” (Puterea înverzirii).
Pentru ea, sănătatea era curgerea liberă în corp a acestei puteri de înverzire a naturii, a energiei vieții. Boala și cancerul însemnau oprirea acestui flux, uscarea (ariditas) și întărirea corpului. Potrivit lui Hildegard, tratamentul presupunea „înverzirea” din nou a corpului.
„Vicht”: rădăcina toxică a cancerului
Cea mai importantă lucrare medicală a lui Hildegard, „Causae et Curae” (Cauze și tratamente), vorbește despre un concept care amintește surprinzător de înțelegerea modernă a oncologiei: „Vicht” (sau Vichtkraft).
Potrivit lui Hildegard, „Vicht” nu era o tumoră canceroasă pe deplin dezvoltată, ci o stare premergătoare toxică, metabolică, ce pregătea terenul pentru cancer (un fond precanceros). O descria ca pe un fel de mlaștină metabolică formată din toxine și „umori rele” care se acumulau în corp și nu puteau fi eliminate.
Simptome: Oboseală cronică, dureri migratoare inexplicabile, probleme digestive și senzație de greutate în corp.
Echivalentul modern: Astăzi știm că boala canceroasă se dezvoltă adesea pe fondul inflamației cronice, stresului oxidativ și toxicității celulare. Ceea ce Hildegard numea „Vicht” în secolul 12 era poate chiar starea pe care medicina modernă o numește „micromediul tumoral” sau „inflamație cronică” în prezent.
Hildegard scrisese: „Această stare toxică (Vicht), dacă nu este curățată la timp, se întărește și se transformă în răni (cancer) care consumă omul din interior.”
Melancolia (bila neagră) și fiziologia sexelor
Medicul antic Galen atribuia cauza cancerului excesului de „bilă neagră”. Hildegard a acceptat teoria, dar i-a adăugat o dimensiune teologică și de gen, centrată pe biologia feminină. Potrivit ei, odată cu alungarea lui Adam și a Evei din Paradis, fiziologia umană se schimbase, iar „melancolia” (bila neagră) intrase în corp. Dar această substanță toxică acționa diferit la bărbați și la femei:
Potrivit lui Hildegard, datorită constituției „mai moi și mai umede”, femeile puteau elimina natural bila neagră în fiecare lună prin menstruație (sângerare menstruală). Acest mecanism le proteja împotriva anumitor cancere. Dar când protecția dispărea la menopauză, bila neagră acumulată creștea riscul de cancer mamar sau uterin.
Bărbații nu aveau acest mecanism natural de curățare. De aceea, pentru eliminarea bilei negre, aveau nevoie de o dietă mai strictă, de ventuze (sângerare terapeutică) aplicate regulat și de o disciplină strictă a stilului de viață.
Rețetele Rinului: grâu spelta și detoxifiere
Pentru a inversa starea „Vicht”, adică starea toxică precanceroasă, Hildegard recomanda nu chirurgie, ci detoxifiere agresivă și dietă. Farmacia ei era natura.
- Grâu spelta (Spelt): Era leacul ei universal. „Spelta este cea mai bună cereală; curăță sângele, limpezește mintea și sporește 'Viriditas'”, spunea ea. Această cereală, redevenită populară în alimentația modernă, era piatra de temelie a medicinei lui Hildegard.
- O cură specială pentru Vicht: Celor cu „Vicht” le recomanda o cură specială cu vin, alcătuită din lintiță (Lemna minor), scorțișoară, salvie, fenicul și miere. Scopul era uscarea „mlaștinii toxice” din corp și curățarea celulelor.
Mesajul zilei
Fără microscop sau laborator de biochimie, Hildegard von Bingen intuise că boala canceroasă nu este „ceva ce apare brusc”, ci rezultatul unui dezechilibru îndelungat al corpului (Vicht). Aceasta era o exprimare a principiului oncologiei moderne „Cancerul nu apare peste noapte, ci este rezultatul unui proces de ani de zile” cu 900 de ani în urmă.Chiar înainte ca chirurgii să intre în scenă, ea a fost ultimul mare medic mistic care încerca „să trateze viața pacientului, nu boala”. Mâine vom merge în Franța secolului 14, alături de marele chirurg Guy de Chauliac, care a supraviețuit ciumei „Moartea Neagră” și a descris cancerul ca „viermele din față”.
Surse
- 1. Hildegard von Bingen. Causae et Curae (Holistic Healing). Liturgical Press, 1994.
- 2. Sweet, V. (1999). Hildegard of Bingen and the Greening of Medieval Medicine. Bulletin of the History of Medicine.
- 3. Mayer, J.G. (2001). Die Medizin der Hildegard von Bingen.
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.
Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.