Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) 1977 – imagini detaliate ale contrastului corporal

IRM (imagistica prin rezonanță magnetică) folosește magnetismul, undele radio și calculatorul pentru vizualizarea structurilor interne ale corpului. Metoda oferă un contrast mai mare între țesuturile moi decât radiografiile cu raze X sau scanările CAT (tomografie axială computerizată). În timpul examinării, pacientul este de obicei așezat într-un tub circular mare, care generează un câmp magnetic puternic.

Dacă un nucleu atomic are cel puțin un neutron sau proton nepereche, se poate comporta ca un mic magnet. Câmpul magnetic exercită o forță care determină nucleele să precesioneze sau să oscileze ca un titirez. Creșterea câmpului extern poate mări diferența energetică dintre stările de spin nuclear. După aplicarea câmpului magnetic, undele radio declanșează tranziții între stările de spin, trecând unele într-o stare energetică mai înaltă. La oprirea undei radio, spinii revin în starea energetică mai joasă (sau „se relaxează“) și produc un semnal radio detectabil la frecvența de rezonanță a tranziției de spin.

• În 1971, medicul american Raymond Damadian a arătat că ratele de relaxare ale hidrogenului din apă pot diferi între celulele normale și cele maligne, sugerând folosirea IRM în diagnosticul medical. În 1977, a realizat o scanare completă a corpului uman. 
• Chimistul american Paul Lauterbur a contribuit la producerea imaginilor IRM prin folosirea gradienților câmpului magnetic. 
• Fizicianul britanic Peter Mansfield a elaborat metode matematice pentru producerea eficientă a imaginilor.

IRM este utilă pentru examinarea țesuturilor cu multe nuclee de hidrogen (de exemplu, molecule de apă), inclusiv creierul, măduva spinării, discurile intervertebrale și inima. Spre deosebire de razele X, IRM nu folosește radiații ionizante periculoase și poate oferi informații despre compoziția chimică a țesutului. Pentru creșterea contrastului pot fi injectate substanțe de contrast, precum soluții care conțin metalul gadoliniu. 

• IRM de difuzie poate fi folosită pentru măsurarea difuziei apei în țesuturi. 
• IRM funcțională permite studierea activității cerebrale în timp real.

Descrierea imaginii articolului: Dr. Raymond Damadian și unul dintre aparatele sale IRM. De când el și asistenții săi au terminat primul scaner, cu peste 40 de ani în urmă, acesta a devenit o componentă indispensabilă a echipamentului medical.

Personalități istorice menționate în articol: Paul Christian Lauterbur (1929–2007), Peter Mansfield (n. 1933), Raymond Vahan Damadian (n. 1936)

• Subiectul precedent: Implanturile cohleare 1977 – urechea bionică
• Subiectul următor: Primul copil conceput prin fertilizare in vitro 1978 – un început diferit al vieții