Legătura surprinzătoare dintre microbiota urinei și a prostatei și cancerul de prostată

În țările dezvoltate, cancerul de prostată este cel mai frecvent cancer la bărbați, în afara cancerului de piele. Într-un an, peste 250 de mii de bărbați din lume mor din cauza cancerului de prostată.

Cancerul de prostată are o evoluție clinică eterogenă/variabilă, iar informațiile obținute, inclusiv scorul Gleason stabilit după biopsie, sunt folosite pentru a evalua probabilitatea ca boala să fie agresivă sau nu.

Estimarea evoluției cancerului cu ajutorul biomarkerilor

Pentru identificarea cancerului de prostată agresiv, definirea unor biomarkeri urinari (din urină) este un domeniu de interes tot mai mare. Moleculele produse de prostată sunt eliberate în urină. Pătrunderea urinei în glanda prostatică este bine cunoscută, susținând existența unui circuit prostată-urină.

Biomarkerii urinari identificați anterior includ profiluri de expresie genică ce conțin PCA3 și diverse combinații de gene sau evaluarea metilării genelor. Totuși, niciunul dintre aceste teste nu este utilizat pe scară largă în clinică. De la evaluarea inițială a pacientului, rămâne dificilă predicția fiabilă a grupelor de risc ale cancerului de prostată și a progresiei bolii prin identificarea unei combinații de biomarkeri și date clinice care să permită aceste estimări.

• Subiect conex: Gleason 6 este cancer de prostată și trebuie tratat?

Microbiota și dezvoltarea cancerului

Factorii ereditari și originea etnică au un rol cunoscut în dezvoltarea cancerului de prostată, iar inflamația cronică a fost propusă și ea ca factor cauzal.

Infecția cronică provocată de bacteria Helicobacter pylori este cea mai importantă cauză a dezvoltării cancerului gastric, ceea ce încurajează cercetarea implicării microbiene în dezvoltarea altor cancere.

Se știe că bacteriile sunt prezente în tractul urogenital și în țesutul prostatic, iar bacteriile izolate din prostată pot provoca inflamație în modelele animale.

Microbii din țesutul prostatic diferă între pacienții cu scoruri Gleason diferite și există legături între prezența cancerului de prostată și profilurile microbiene diferite ale urinei și tractului gastrointestinal.

O analiză publicată în 2019 a examinat relația dintre microbiom și patologiile prostatei, dar a concluzionat că persistă dificultăți importante:

• Contaminarea probelor
• Obținerea unui țesut adecvat de control
• Clasificarea bacteriilor noi, adăugate frecvent

În acest context, într-un articol publicat în revista European Urology Oncology, cercetătorii au îmbunătățit aspectele de mai sus și au examinat relația dintre prezența bacteriilor și grupele de risc ale cancerului de prostată.

Studiul a utilizat probe de urină recoltate înainte de biopsie de la pacienți care urmau să facă o biopsie pentru cancer de prostată sau hematurie (sânge în urină) la spitalele universitare Norfolk și Norwich din Anglia, precum și secreție prostatică obținută din prostata îndepărtată prin prostatectomie.

• În primul rând, s-a demonstrat o relație liniară semnificativă între grupele cu risc crescut de cancer de prostată și prezența anumitor bacterii (detectate prin analiza microscopică fluorescentă a ADN-ului bacterian).
• În al doilea rând, a fost identificat un subgrup de pacienți cu o povară mai mare a bolii metastatice. Această observație a dus la dezvoltarea ABBS (setul de biomarkeri ai bacteriilor anaerobe), alcătuit din cinci specii de bacterii anaerobe (vezi Figura 1).
• În al treilea rând, analiza probelor de urină a oferit rezultate care susțin importanța ABBS. Datele despre bacteriile prezente în probele tumorale de prostatectomie au confirmat importanța ABBS și în țesut.

Luate împreună, aceste studii oferă informații solide despre rolul anumitor ABBS din circuitul de reflux prostată-urină în predicția cancerului de prostată agresiv.

Concluzie

Toate studiile din acest domeniu ajung în mod consecvent la concluzia că microbiomurile din țesutul canceros sau din sânge pot fi utilizate ca biomarkeri pentru diagnosticul și predicția evoluției mai multor tipuri de cancer.

Prezența bacteriilor din setul ABBS identificat în acest studiu a fost demonstrată și în alte tipuri de cancer. Astfel, aceasta ar putea contribui la depășirea metodei utilizate pentru a stabili dacă un cancer de prostată este agresiv sau nu.

Sunt necesare studii suplimentare pentru a stabili dacă bacteriile specifice ABBS provoacă cancer, pentru a identifica eventualele procese patogene și apoi posibile tratamente care ar putea elimina agenții patogeni anaerobi.

În concluzie, noul studiu publicat a evidențiat importanța bacteriilor din urină și prostată ca potențiali markeri predictivi ai evoluției bolii. Considerat alături de cercetările anterioare, el va reprezenta un punct de plecare pentru studii viitoare axate pe rolul bacteriilor în patogeneza și evoluția cancerului de prostată.