Medicamentele de brevet în 1906 – Apariția Legii alimentelor și medicamentelor pure

În America anilor 1800, „medicamentele de brevet” au devenit un fenomen de amploare. Aceste pilule și tonice aveau nume sonore, ambalaje atrăgătoare și ingrediente secrete. Unele calmau durerea datorită conținutului ridicat de alcool și cocainei, însă majoritatea erau ineficiente împotriva altor boli; de regulă nu aveau alt efect decât unul placebo puternic asupra oamenilor care sperau să găsească un leac. În ciuda numelui, produsele nu erau de obicei brevetate, deoarece aceasta ar fi impus divulgarea ingredientelor către concurenți și public, dar denumirile erau adesea înregistrate ca mărci. Se aflau atunci la apogeul popularității, deoarece medicii și tratamentele reale erau greu de găsit, iar mulți oameni încercau să se trateze singuri. Publicitatea spectaculoasă includea reprezentații ambulante asemănătoare circului și reclame pe mai multe pagini în ziare și almanahuri pentru produse despre care se pretindea că tratează diabetul, bolile femeilor, chelia, astmul, bolile renale și cancerul. Ingredientele declarate variau de la ulei de șarpe la acid sulfuric, mercur, rădăcină de măslin și rădăcini de mlaștină nespecificate.

• La sfârșitul anilor 1700, în Anglia, Ebenezer Sibly promova ideea de a „readuce la viață în cazuri de moarte subită” prin Tinctura Solară.
• În 1879, „problemele feminine” erau vizate de produsul Compusul Vegetal. După ce fotografia Lydiei Pinkham a fost adăugată pe etichetă, vânzările au crescut. Pinkham a devenit una dintre cele mai cunoscute femei din America. 
• În 1886, Coca-Cola conținea cocaină și era vândută ca medicament de brevet pentru tratarea bolilor.

În cele din urmă, în 1905, jurnalistul american incisiv Samuel H. Adams a publicat în Collier’s Weekly o serie de articole intitulată „Marea fraudă americană”. În articole, a criticat numeroase preparate, printre care un produs ce conținea morfină și apă îndulcită pentru a liniști bebelușii, Kopp's Baby Friend și produsul concurent al doctorului Windlow, descris prin promisiunea „îi ține culcați ca morții până dimineața” și numit Siropul Calmant. Demascând afirmațiile false și pericolele potențiale asociate medicamentelor de brevet, a determinat Congresul să adopte în 1906 Legea alimentelor și medicamentelor pure. Legea impunea etichetarea ingredientelor în medicamentele care conțineau alcool, cocaină, heroină, morfină și canabis. 

Descrierea imaginii articolului: O reclamă la medicamentul american de brevet Hamlin's Wizard Oil (~1890), produs despre care se pretindea că ajută în orice afecțiune, de la difterie și durere în gât la cancer și diaree. Ingredientele includeau alcool, camfor, amoniac, cloroform, sasafras, cuișoare și terebentină.

Personalități istorice menționate în articol: Ebenezer Sibly (1751–1800), Lydia Estes Pinkham (1819–1883), Samuel Hopkins Adams (1871–1958)

• Subiectul anterior: Legea inspecției cărnii în 1906 – Abatoare igienice
• Subiectul următor: Febra pătată a Munților Stâncoși – O boală infecțioasă transmisă de căpușe