Febra pătată a Munților Stâncoși – O boală infecțioasă transmisă de căpușe

La 7 septembrie 1942, LIFE scria:

„Cu ani înainte de sosirea oamenilor de știință, locuitorii văii se îmbolnăveau în mod misterios, făceau brusc febră, prezentau erupții roșii-violet și mureau. Fermierii spuneau că aceasta se întâmpla din cauza consumului de apă provenită din zăpada topită.” 

Însă detectivii medicali au descoperit că febra pătată a Munților Stâncoși (Rocky Mountain Stopped Fever - RMSF) se transmite printr-o căpușă cu înveliș dur, care se hrănește cu sânge.

În 1906, patologul american Howard Ricketts a făcut o călătorie periculoasă în regiunile de frontieră din vestul statului Montana pentru a identifica originea acestei boli amenințătoare de viață, care apărea în fiecare primăvară. Și-a desfășurat mare parte din cercetări în corturi instalate în curtea unui spital din Valea Bitterroot. Folosind iepuri ca animale de experiment, a demonstrat că boala era provocată de bacteria cunoscută astăzi după numele său, Rickettsia rickettsii. Howard Ricketts a arătat și că bacteria RMSF se transmite prin mușcături de căpușă. 

Până în 1938, un laborator din Valea Bitterroot producea un vaccin pentru RMSF, însă acesta nu era foarte eficient sau practic. Astăzi, RMSF este tratată cu antibiotice precum doxiciclina, tetraciclina și cloramfenicolul.

RMSF este, în prezent, cea mai letală boală rickettsiană din Statele Unite. Simptomele inițiale pot include febră, durere de cap și dureri musculare, urmate de o erupție care începe la încheieturile mâinilor și glezne și se extinde spre trunchi. Bacteria infectează celulele care căptușesc vasele sanguine din întregul corp, putând afecta astfel numeroase organe și leza țesuturile prin paralizie și moarte tisulară (gangrenă). 

Deși cercetările inițiale s-au concentrat asupra regiunii Munților Stâncoși din Statele Unite, boala era de fapt răspândită în întreaga parte continentală a SUA, precum și în Canada, America Centrală și America de Sud. 

Cei doi vectori (purtători) principali ai RMSF sunt căpușa americană a câinelui (Dermacentor variabilis) și căpușa Munților Stâncoși (Dermacentor andersoni).

Nu trebuie uitat că astăzi, în Emisfera Nordică, dintre bolile transmise de căpușe, Lyme este cea mai frecventă. Borrelia este genul de bacterii care provoacă boala, transmisă de căpușele din genul Ixodes.  

Personalitatea istorică menționată în articol: Howard Taylor Ricketts (1871–1910)

• Subiectul anterior: Medicamentele de brevet în 1906 – Apariția Legii alimentelor și medicamentelor pure
• Subiectul următor: Încarcerarea lui Mary cea Tifoidă în 1907 – Epidemia de febră tifoidă