Moștenirea medicală a Bizanțului: Oribasius, păstrătorul textelor pierdute
În acest articol
Ziua 24 Seria istoriei cancerului în 365 de zile
În istoria medicinei se presupune adesea că între Galen, în secolul al 2-lea d.Hr., și Evul Mediu a existat o stagnare. Totuși, în secolul al 4-lea d.Hr., în anii dureroși ai trecerii Imperiului Roman la creștinism, a apărut cel mai mare păstrător al medicinei: Oribasius din Pergam (320-403 d.Hr.).
Nu era doar medic, ci și prieten apropiat și medic personal al ultimului împărat păgân al Romei, Iulian Apostatul. La ordinul acestuia a adunat întreaga cunoaștere medicală antică, în special lucrările lui Galen și ale chirurgului Leonides, ale cărui texte s-au pierdut, într-o enciclopedie uriașă de 70 de cărți, Collectiones Medicae, păstrând astfel moștenirea epocii.
„Spune-i regelui că măreața sală a căzut la pământ. Phoebus nu mai are nici casă, nici laur profetic, nici izvor vorbitor. Apa vorbitoare a secat.” — Ultima profeție adusă de Oribasius de la Oracolul din Delfi (362 d.Hr.)
Profeția anunța sfârșitul lumii antice. Misiunea lui Oribasius era să adune în bazine această apă care seca, adică informația medicală în curs de dispariție, și să o transmită viitorului. Fără el, nu am fi aflat astăzi despre chirurgia radicală a cancerului mamar practicată de Leonides.
De la natură la patologie: metaforele smochinei și nucii
Într-o lume fără radiologie sau biopsie, Oribasius și contemporanii săi au descris tumorile folosind cel mai bun instrument disponibil: observarea naturii. Au creat metafore botanice pentru consistența și structura țesuturilor canceroase.
Tratament: dieta înaintea bisturiului
Considerând cancerul un dezechilibru umoral sistemic, Oribasius recomanda purgarea corpului înainte de chirurgie. Primul pas era eliminarea excesului de „melancolie”, bila neagră.
- Interzise: Lintea, varza, brânzeturile maturate și carnea sărată, despre care se credea că produc bilă neagră.
- Recomandate: Smochinele, pentru efectul laxativ de curățare, și laptele.
- Medicamente: Hellebore, spânzul, o plantă cu efect emetic și purgativ foarte puternic. Se urmărea eliminarea umorilor rele prin zguduirea organismului până aproape de moarte.
Surse utilizate
- Grant M. "Oribasius and Medical Science." Roman History.
- Karamanou M, et al. "Oncology in the Byzantine Era." JBUON.
- "Oribasius." Wikipedia.
- Hajdu SI. "A Note from History: Landmarks in History of Cancer." Cancer.
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.
Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.
A fi păstrătorul cunoașterii
Poate că Oribasius nu a creat teorii noi ca Galen și nu a efectuat operații atât de îndrăznețe ca Leonides. Dar ceea ce a făcut el a fost poate mai important: a păstrat cunoașterea.
Datorăm compilațiilor sale meticuloase mare parte din ceea ce știm despre oncologia antică. A fost puntea continuității științei: a recuperat dintre ruinele lumii antice primele note despre chirurgia și patologia cancerului și le-a transmis prin Bizanț medicinei islamice, apoi Europei moderne.
Și astăzi știința progresează atât prin producerea datelor, cât și prin arhivarea și sintetizarea lor corectă. Oribasius a fost primul mare specialist în „Data Mining” și editor medical al istoriei.