Neurotransmițătorii în 1914 – Comunicarea dintre nervi

La doi ani după ce a primit, în 1936, Premiul Nobel pentru descoperirea primului neurotransmițător, farmacologul german Otto Loewi a fost închis de regimul nazist pentru că era evreu. Din fericire, Loewi a reușit să fugă din țară folosind banii premiului Nobel.

În 1921, după un vis despre inimi de broască, Loewi a stimulat în mod repetat, imediat după trezire, nervul vag al unei inimi de broască. El a observat scăderea frecvenței cardiace. Apoi a colectat lichidul din jurul inimii și l-a transferat la o a doua inimă de broască, fără nerv vag atașat. Lichidul a făcut ca a doua inimă să bată mai lent. Aceasta i-a sugerat lui Loewi că nervul vag eliberează substanțe neurochimice pentru a controla ritmul cardiac. Substanțele au fost numite ulterior acetilcolină și fuseseră studiate pentru prima dată în 1914 de fiziologul britanic Henry Dale. Loewi a dedus corect că nervii pot trimite „mesaje” prin eliberarea unor substanțe chimice neurotransmițătoare.

Fanta sinaptică este micul spațiu care separă două celule nervoase învecinate; să ni le imaginăm:

• Activitatea electrică a neuronului presinaptic determină secreția substanțelor chimice neurotransmițătoare stocate de acesta în mici săculeți (vezicule) . 
• Aceste substanțe difuzează către receptorii neuronului postsinaptic. 
• În funcție de tipul receptorului, un neurotransmițător poate excita neuronul postsinaptic (când acesta are tendința să genereze un potențial de acțiune) sau poate împiedica neuronul să trimită un semnal. 
• Suma efectelor asupra acestui neuron determină „dacă mesajul va fi transmis sau nu”.

Oxidul nitric (o moleculă gazoasă) și beta-endorfina (un neurotransmițător peptidic care se leagă de receptorii opioizi și poate produce trăiri senzoriale intense) se numără printre numeroșii neurotransmițători descoperiți:

• Glutamatul (o formă a acidului glutamic, care este un aminoacid) excită, în general, neuronii postsinaptici. 
• GABA (acid gamma-aminobutiric) are un rol în controlul stresului, iar numeroase sedative sau calmante îi amplifică efectele. 
• Acetilcolina transmite semnale de la neuronii motori la mușchi. 
• Dopamina are niveluri care joacă un rol în boala Parkinson și schizofrenie. Cocaina acționează prin blocarea recaptării (reabsorbției) dopaminei în neuronul presinaptic, menținând neurotransmițătorul mai mult timp în fantă și intensificându-i efectul. 
• Serotonina reglează somnul, memoria și dispoziția. Medicamente precum Prozac inhibă recaptarea serotoninei, iar LSD se leagă de majoritatea receptorilor serotoninergici.

Descrierea imaginii articolului: Activitatea electrică a unui neuron declanșează eliberarea neurotransmițătorilor stocați în mici vezicule, reprezentate în imagine în galben-portocaliu. Aceste substanțe ajung prin difuzie la receptorii neuronului postsinaptic de pe cealaltă parte a fantei.

Personalități istorice menționate în articol: Otto Loewi (1873–1961), Henry Hallett Dale (1875–1968)

• Subiectul anterior: Pasta de dinți cu fluor în 1914 – Dinți mai sănătoși
• Subiectul următor: Heparina în 1916 – Prevenirea coagulării sângelui