Nevoile de PSIHOEDUCAȚIE ale pacienților afectați de cancer pancreatic și ale apropiaților lor

Cancerul pancreatic provoacă rareori simptome în stadiile inițiale și este de obicei diagnosticat într-un stadiu avansat. Diagnosticați în stadiu avansat, pacienții cu cancer pancreatic pot prezenta rate mai mari de anxietate și depresie decât cei cu alte tipuri de cancer. În plus, în această perioadă, apropiații pot trăi o suferință asemănătoare sau chiar mai mare decât cea a pacientului.

Persoanele afectate de cancer pancreatic au, în privința gestionării simptomelor, comunicării cu personalul medical, îngrijorărilor legate de cei dragi și incertitudinii privind viitorul, o nevoie mare de informații și îngrijire de susținere. Totuși, nevoile de sprijin psihosocial și educațional ale pacienților cu cancer pancreatic și ale apropiaților sunt adesea neîndeplinite. Este o realitate că majoritatea pacienților cu cancer avansat nu sunt îndrumați către îngrijire psihosocială specializată.

Un articol scris de Eryn Tong din Departamentul de Îngrijire de Susținere al Centrului Oncologic Princess Margaret din Toronto, Canada, explică importanța unei intervenții de grup de psihoeducație și modul în care aceasta ar trebui dezvoltată pentru a răspunde nevoilor de informare și îngrijire de susținere ale persoanelor afectate de cancer pancreatic. Să privim împreună articolul lui Tong și al colegilor despre dezvoltarea unei intervenții psihoeducaționale.

Ce este psihoeducația, la ce folosește și de ce este importantă?

Psihoeducația este o metodă de tratament care oferă informații pentru autogestionare într-un context social de susținere și care integrează atât educația, cât și îngrijirea psihologică în îngrijirea obișnuită.

Revizuirile sistematice ale studiilor realizate cu pacienți cu diferite tipuri de cancer au arătat că intervențiile psihoeducaționale au beneficii semnificative și de durată asupra suferinței emoționale și calității vieții.

Cum poate fi dezvoltată o intervenție psihoeducațională pentru persoanele afectate de cancer pancreatic?

Intervenția psihoeducațională urmărește promovarea unor intervenții de autogestionare eficiente și sustenabile în tratamentul cancerului. Ea subliniază necesitatea adaptării intervențiilor la tipul și stadiul cancerului, precum și la nevoile individuale. De asemenea, acordă prioritate conținutului bazat pe dovezi, furnizării cu intensitate redusă și acceptării de către echipa de studiu.

Dezvoltarea psihoeducației pas cu pas

Evaluarea mediului extern și intern

De-a lungul evoluției bolii, de la diagnostic până la sfârșitul vieții, importanța îngrijirii de susținere holistice este recunoscută la nivel mondial. Deși formularea unui plan de tratament cuprinzător este importantă pentru pacienți și familii, o intervenție psihoeducațională timpurie în acest context poate fi valoroasă și pentru a oferi informații și sprijin și pentru a încuraja utilizarea unor asemenea servicii specializate, bazate pe dovezi.

Formarea echipei și evaluarea echipei existente

Pentru a dezvolta intervenția, este importantă formarea unei echipe interdisciplinare din clinicile de oncologie pancreatică și îngrijire de susținere ale unui centru oncologic cuprinzător.

Un psihiatru sau un psiholog specializat, un dietetician și un specialist în îngrijire paliativă pot realiza împreună intervenția, fiecare asumându-și responsabilitatea principală pentru propriul domeniu. Ca parte a îngrijirii obișnuite, acești profesioniști ar trebui să ofere evaluări și îngrijiri personalizate privind durerea și simptomele, nutriția, planificarea anticipată a tratamentului și modul de a trăi bine cu cancer pancreatic.

Dificultăți fizice și psihosociale și abordarea lor

Dovezile din numeroase cercetări arată că pacienții cu cancer avansat se confruntă cu mai multe dificultăți fizice și psihosociale. În cancerul pancreatic, acestea includ:

• Probleme de digestie și nutriție, lipsa poftei de mâncare și scăderea rapidă în greutate
• Simptome și probleme fizice precum dureri abdominale și de spate, greață, icter și diaree
• Temeri și îngrijorări privind viitorul
• Adaptarea la impactul progresiei bolii.

Comunicarea deschisă cu echipa medicală și participarea activă a pacientului la tratament încă de la începutul bolii îmbunătățesc gestionarea simptomelor și rezultatele de la sfârșitul vieții.

Experiența cancerului îi afectează atât pe pacienți, cât și pe apropiații lor. Aceștia îndeplinesc numeroase sarcini importante de îngrijire pentru cei dragi afectați de diagnostic, dar rolul și nevoile lor specifice de îngrijire de susținere sunt adesea subestimate. Fără sprijin suficient, povara îngrijirii și teama de a pierde persoana iubită pot provoca probleme de sănătate și suferință, mai ales pe măsură ce boala progresează.

Intervențiile de susținere care tratează pacientul și familia ca pe un singur grup recunosc interdependența membrilor sistemului familial. De aici putem înțelege importanța primirii unui sprijin psihoeducațional și de către apropiați, alături de pacient, în cadrul intervențiilor psihosociale.

Concluzie

În acest articol am examinat dezvoltarea treptată a unei intervenții de psihoeducație de grup, coordonată interdisciplinar, pentru a răspunde nevoilor de informare și îngrijire de susținere ale persoanelor afectate de cancer pancreatic.

În încheiere, doresc să subliniez că viața cu cancer pancreatic este foarte dificilă atât pentru pacienți, cât și pentru cei dragi. Din cauza diagnosticului frecvent în stadiu avansat și a opțiunilor terapeutice limitate, această boală poate concentra cele mai mari temeri ale oamenilor legate de cancer. De aceea, este necesară încurajarea adaptării și pregătirii și oferirea de sprijin pacienților cât mai curând după diagnostic. Integrarea acestei intervenții în activitatea obișnuită răspândește informațiile și oferă sprijin pentru îngrijorările fizice și psihosociale previzibile de-a lungul bolii. Psihoeducația poate constitui prima linie a intervenției de susținere, tratamentul individual mai specializat fiind oferit ulterior într-o structură de îngrijire în trepte sau într-un model de furnizare graduală a îngrijirii de susținere.