Noul medicament nivolumab-Opdivo, care are caracterul unui tip de vaccin, a făcut diferența în tratamentul cancerului pulmonar

Continuăm primul articol intitulat „Cei trei mușchetari strălucitori ai tratamentelor oncologice” cu Nivolumab (Porthos). După tratamentul cu ipilimumab (Yervoy) în cancerul de piele numit melanom malign, tratamentele care activează sistemul imun au câștigat rapid importanță. Pornind de la informațiile obținute, au fost identificate noi mecanisme de frânare care ar putea mobiliza sistemul imun doborât al pacientului cu cancer. PD-1 este cunoscut și ca proteina morții celulare programate și este un receptor aflat pe suprafața celulelor sistemului imun. Ligandul de natură proteică numit PD-L1, eliberat de celula canceroasă, se leagă de acest receptor și activează mecanismul de frânare al sistemului imun împotriva cancerului. După ce eficacitatea în melanomul malign a celor două medicamente dezvoltate împotriva acestor structuri proteice, Nivolumab (Opdivo) și Pembrolizumab (Keytruda), a fost demonstrată, ele au fost testate la pacienții cu cancer pulmonar.

Cancerele pulmonare sunt analizate în principal în două subgrupuri: cancer pulmonar cu celule mici și cancer pulmonar fără celule mici . Cancerele pulmonare fără celule mici sunt alcătuite în principal din trei grupuri: adenocarcinom, carcinom scuamos și carcinom cu celule mari. Pentru adenocarcinomul din acest grup, posibilitățile de chimioterapie și, la pacienții eligibili, de tratament țintit sunt mult mai numeroase decât pentru carcinomul scuamos. Putem spune că, în studiile efectuate până acum câțiva ani, cancerul pulmonar scuamos inoperabil rămăsese orfan în privința opțiunilor terapeutice față de subtipul adenocarcinom. În ultimii ani, testarea în cancerul pulmonar a medicamentelor precum Nivolumab și Pembrolizumab, care înlătură în special mecanismul de frânare al sistemului imun (regulatori ai punctelor de control imun), a oferit date remarcabile. Poate cea mai importantă constatare a fost că aceste medicamente aveau un efect mai pronunțat în subgrupul cancerului pulmonar scuamos decât în celelalte.

În lumina acestor date, rezultatele studiului conceput de Julie Brahmer și colaboratorii săi, numit „CheckMate 017” , au fost prezentate la Congresul American de Cancer din 2015 (ASCO) și publicate la 31 mai în New England Jornal of Medicine, una dintre cele mai respectate reviste ale comunității științifice.

În acest studiu, noul medicament a fost testat la pacienți cu cancer pulmonar scuamos local avansat (stadiul 3.) sau metastatic (stadiul 4.), care nu mai răspundeau după medicamentele cu platină administrate inițial și considerate tratament standard, numărul lor fiind de 272. Medicamentul de studiu Nivolumab, testat ca tratament de linia a doua, a fost comparat cu Docetaxel, un medicament chimioterapic acceptat la nivel mondial ca tratament standard tot de linia a doua.

S-a constatat că riscul de deces era redus cu %41 la pacienții care primeau Nivolumab, iar supraviețuirea generală era cu 3.2 luni mai lungă. Ratele supraviețuirii la 1 an ale pacienților din brațul Nivolumab erau aproape duble. La compararea celor două medicamente în privința frecvenței efectelor adverse grave (grad 3-4), acestea au fost observate la %7 în cazul Nivolumab și la %55 în cazul Docetaxel. Și din acest punct de vedere, noul medicament a fost considerat foarte fezabil pentru utilizare.

În concluzie, Nivolumab a reușit în 2015 să lase o amprentă revoluționară în tratamentul cancerului pulmonar. Sper că acest medicament, aprobat în America la 4 martie 2015 de FDA, va deveni disponibil în scurt timp, după verificările legale necesare, și în Europa și în țara noastră, pentru pacienții cu cancer pulmonar scuamos care nu au răspuns la primul tratament sau a căror boală a progresat.